Multă lume îmi tot zice ”băăă, cât noroc poți să ai, cum ți se întâmplă ție lucruri!”. Se referă la faptul că am o familie minunată. Că am reușit cumva să construiesc împreună cu asociatul meu Vlad o agenție cu 35 de colegi cărora le sunt în fiecare zi recunoscător că au ales să vină în echipa noastră. Și că am reușit, după muuuultă muncă, să am un echilibru în viață bazat în special pe programul #După18FărăWeekend, pe care îl aplic de ani buni. Cu un succes de foioioi pe linie de trăit mai bine în viața mea. Viață din care hobbyurile sunt o parte crucială.

De fiecare dată când aud faza cu ”băăăă, cât noroc pot să ai!”, zâmbesc pe sub mustață. Căci numai eu știu cam cum mi se întâmplă mie lucrurile faine așa căzând din cer pe sistem de pară mălăiață, fără să mișc nicio centimă de mușchi sau juma de ligament.

Și o zic direct:

Cam în 98,65% din noroacele din viața mea am avut noroc că am fost pregătit pentru ele.

Căci aici e șpilul, după părerea mea: una este să dea norocul peste tine și altceva este să știi să gestionezi norocul ăla și să și îți iasă de o bere din el.

Am muncit enorm la relația dintre mine și doamna sufletului meu. Și muncim în continuare. Le spun tuturor celor care ne văd ca pe un cuplu ideal că le-aș putea arăta multe cicatrice de la bătăliile muncite pe care le-am dat ca să ajungem în ”halul” ăsta încât ceilalți să ne vadă ca un cuplu ideal. Căci a fost enorm de multă muncă la norocul ăsta. Și încă mai este. Și o să mai fie.

Am muncit enorm până să ajung la nivelul în care să mă bazez aproape total pe echipa de la Kooperativa 2.0 că, practic, eu aș putea să mă duc undeva în expediție pe Kilimanjaro și agenția tot o să funcționeze. A fost foarte dificil și obositor și pe alocuri frustrant acest traseu. Dar, iată, am ajuns unde am vrut. După multă, multă, multă muncă.

Am muncit enorm să mă opresc din goana continuă (după ce? de ce? pentru ce?) care a însemnat viața mea până în urmă cu niște ani. Alergam de bezmetic înspre ceva ce credeam eu că este țelul vieții mele, dar fără să îl am conturat cu adevărat. Alergam ca un tâmpit care confunda alergatul cu viața. A pune frână acestei alergări degeaba și tembele, a mă opri din acea cumplită agitație, de a face pace cu mine și cu trecutul meu a fost una din cele mai mari reușite din viața mea. Dar a fost nevoie de enorm de multă muncă pentru a reuși asta.

Noroc, deci? Probabil. Posibil. Ba chiar pe anumite locuri clar noroc. Dar doar inițial. Doar ca oportunitate. Care a apărut în viața mea. După care, restul am cam făcut eu.

Bine, aici e și o discuție despre definiția pe care o dăm norocului. Eu asociez norocul (până la gradul de aproape suprapunere) cu oportunitatea. Care înseamnă, de fapt, că norocul este o ușă care ți se deschide către posibilitatea de a face mai mult, de a deveni mai mult.

Pentru mine ăsta este norocul. Oportunitatea de a face ceva din care să ieși mai câștigat. Nu ceva ce cade din cer asupra ta și aia e, te-ai scos. Ba chiar mi-e frică de noroace de astea nemuncite. Văzusem undeva că aproape toți din cei care au câștigat sume imense la loto au sfârșit foarte rău. Eu cred că s-a întâmplat asta tocmai pentru că a fost un noroc nemuncit.

Dar ești pregătit când vine norocul?

Cum văd eu lucrurile, sunt două etape, ca să le zic așa, la faza cu ”ce bine ar fi să mă lovească și pe mine norocul”: îmbie norocul să vină și pe la tine și fii pregătit atunci când vine. Să le luăm pe rând.

Îmbie norocul = trăiește-ți viața astfel încât norocul să vrea să vină la tine

Căci, nu-i așa, ca să lovească pe cineva, norocul ar trebui să aibă ce. Și mă refer aici la o atitudine de viață, care să fie caracterizată prin deschidere către ceea ce ți se întâmplă în jur. Că nu știu cum să îi zic altfel. Adică să intri în mindsetul ăla de a fi pregătit să vezi oportunitățile care apar. Să ai grijă maximă la oamenii cu care intersectezi și de la care ar putea să vină astfel de oportunități. Și, poate cel mai important lucru, să conștientizezi faptul că nu ai cum să ai noroc de unul singur. Și, chiar dacă l-ai avea, ce noroc trist poate fi ăsta, să nu ai cu cine să împărtășești acest noroc… Așadar, din punctul meu de vedere, această deschidere către viață, în esență, este singura șansă să îți crești șansele să te lovească norocul. Ceea ce ne dupe la următoarea etapă.

Fii pregătit când vine norocul = să vezi când vine norocul/oportunitatea și să gestionezi situația ca atare

Ține de aceeași deschidere către viață despre care am vorbit mai sus. Doar că dacă în prima etapă a fost una de observație atentă a potențialelor oportunități, această a doua etapă este de a fructifica oportunitatea. Adică de a face lucruri. Adică de a decide ”asta este o oportunitate” și să te apuci să găsești soluții pentru a obține cât mai mult de la această oportunitate. Din experiența mea de mare fructificator de oportunități (probabil cea mai mare calitate a mea, zic), pot să îți spun asta: la început este nevoie de multă muncă pentru a ”agăța” oportunitatea de reverul vieții tale, dar după aceea oportunitatea se simte atât de bine în viața ta încât nu mai vrea să plece :) Dar fără munca inițială, nu ai mare șanse ca ea, oportunitatea, să stea cu tine și să înflorească în ceea ce vrei tu să înflorească.

Caz aplicat de noroc/oportunitate

Să explic fotografia. Când Alex Dona a dat drumul businessului Desprevin.ro, eu am fost primul lui client. Ever. Prima comandă din viața acestui business. Eu fără să știu asta, desigur.

De aceea, acum, la 1 an de atunci, Alex mi-a adus cadou o sticlă din vinul Primul (ce mișto branding…). Deși eu comandasem una oricum. Cumva și pentru că eram bucuros că un business în care eu am crezut de la început a reușit să treacă foarte bine, din multe puncte de vedere, de acel atât de dificil prim an de viață antreprenorială.

Ai putea zice ”băăă, ce noroc ai că ai primit vinul ăla…”. Da, ai putea. Doar că, acum că știi care-i povestea, știi că norocul de a primi acum un vin cadou din partea lui Alex este rezultatul oportunității pe care am văzut-o în urmă cu 1 an de a ajuta un coleg antreprenor la început de drum și de face ceea ce am crezut eu că este necesar de făcut în acele momente.

Ăsta da noroc!

Aia zic :)