68. Journey – Escape (1981) Unul dintre cele mai sănătoase albume de hard rock de la mama lor ever ever. E din ciclul de pus în ramă şi de arătat altora mai agitaţi cum se cânta hardul adevărat. Excepţional… 69. Journey – Frontiers (1983) Fără să poată ţine ştacheta ca…
Principles of Geometry – Lazare (2008) Nici nu ştiu cum să îi zic albumului ăsta. Un fel de muzică electornico-ambientală. Nu m-am priceput niciodată la genul ăsta. Aşa de relaxare chiar merge. Mi-a recomandat cineva albumul. Deci l-am ascultat. Nu ar mai merge încă o dată. Dar o tură a…
Cacophony – Speed Metal Symphony (1987) Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când am ascultat prima dată albumul ăsta, undeva prin 1991, am rămas cu gura căscată. Nici măcar nu ştiam cine sunt exact cei care evoluează atât de maiestuos la chitară. Dar pe măsură ce am aflat m-am…
Foo Fighters – Echoes, Silence, Patience & Grace (2007) No bun. Deci The Pretender este o piesă absolut excepţională. Dar şi restul albumului cade bine la stomacul ascultătorului. Dave Grohl şi-a construit încet, încet o trupă faină, care pe drumul ăsta şi la talentul lor o să sune bine multă…
Don Henley – The End of the Innocence (1989) Apoi dacă nici Don Henley nu intră în top 10 ever ever al celor mai mişto voci nu ştiu cine… Legendarul Eagles nu a spart cosmosul cu albumele lui solo. Dar tot a topit nişte sentimente prin sufletul nostru, de fiecare…
Loudness – Terror (2004) Adevărul adevărat este că numai exotismul unor japonezi care cântă metal m-a atras întotdeauna, atâta cât m-a atras, la băieţii ăştia. Îi ascultam pe vremuri, în anii de rockereală de după Revoluţie, şi raportez că nici în ultima vreme nu s-au schimbat. Tot aşa cântă. Ceea…
Krokus – Hellraiser (2006) Te şi apucă înduioşeala când vezi ce titlu pompos şi-au dat elveţienii la ultimul album. Când, de fapt, ei sunt nişte simaptici şi cântă pe sufletul rockerului de toate vârstele. Lejer, aşezat, melodios, cam cât să îţi placă foarte tare să îi asculţi. Muzica lor e…
Megadeth – United Abominations (2007) Să spun că Mustaine şi gaşca sunt unii dintre cei mai dragi mie e de prisos. Stolurile din creierul lui Mustaine au dat din aripi într-un mare fel pe fiecare album, aşa că eu sunt fan declarat al nebunului. Ce îmi place la Megadeth e…
John Sykes – Nuclear Cowboy (2001) Nu zic de Thin Lizzy şi de Whitesnake, că acolo John a fost senzaţional şi nu mai are rost să bat apa în piuă. Dar mie mi-a plăcut corespunzător şi în perioada lui Blue Murder. Mai ales albumul Nothin but Trouble. Şi solo prestează…
Big Head Todd & The Monsters – Sister Sweetly (1993) Nu i-am mai ascultat până acum. Mi i-a recomandat un prieten care e mare fan. Mi-au plăcut. Dar fără să mă dea în mod decisiv pe spate. O muzică aşezată, bine făcută, relaxantă. O trupă pe care nu e rău…