De fiecare dată când cineva mă aude cum zic despre faptul că după ora 18.00 în timpul săptămânii și în tot weekendul nu răspund la telefon, la emailuri, la orice formă de a încerca să mă contacteze cineva se uită cumva ironic la mine. Pe sistem ”da, măh, bine, sigur, îhî”.
Până încearcă să facă asta. Până încearcă să mă contacteze după 18.00 în timpul săptămânii și în weekend. Și își dă seama că e fix cum zic. Și că încearcă degeaba.
Pentru că mi-am însușit în ADNul meu social și de business sistemul #După18FărăWeekend.
Chiar zilele trecute, un stimabil (cu care încă nu mi-am băut corespunzătoarele beri care să îl pot trece în categoria amici), m-a sunat într-o zi de sâmbătă. Evident, nu i-am răspuns.
Mă rog, nici măcar nu am auzit când m-a sunat, aveam telefonul pe silențios, așa cum îl pun de fiecare dată când sunt acasă și îi văd pe toți ai mei în jurul meu. Pun telefonul pe silențios și aia e.
Calcul este simplu: dacă cineva din cercul meu de apropiați (adică familia extinsă și prietenii dragi) vrea să dea de mine pentru că ceva arde în draci la ei acolo, o sună pe doamna mea și o roagă ”spune-i la tâmpitul de bărbatu-to să mă sune!” :)) Deci știu cum să dea de mine, că doar de aia sunt în cercul meu de apropiați!
Altfel, pentru oricine din afara cercului format din familia extinsă și prieteni dragi, timpul meu după 18.00 în timpul săptămânii și zilele de weekend în integralitatea lor nu este disponibil.
Și îți recomand din tot sufletul să faci asta. Pentru că îți zic mai jos ce mi s-a întâmplat mie de când aplic acest sistem, de mai bine de 4 ani.
Cu mențiunea că, firește, înainte eram și eu ca tine, adică eram disponibil oriunde, oricând și pentru oricine (credeam că așa se trăiește viața socială și profesională, vai mie…).
Dar hai să îți spun pentru început de ce am vrut să schimb ceva în viața mea și de ce m-am gândit să aplic sistemul ăsta #Dupa18FaraWeekend. S-ar putea să te regăsești în ce zic…
Eram stresat
Dacă și tu ești cum am fost eu atunci, înțelegi ce zic, înțelegi la ce stres te supune disponibilitatea ta permanentă de a vorbi cu ceilalți, la orice oră, oricând. Și înțelegi cât de tare te macină psihic faptul că ți se pare că ești ca hamsterul ăla care tot învârte la roata aia fără să se miște în nici o direcție.
Eram epuizat
Simțeam oboseala psihică în tot corpul. Simțeam că am nevoie de odihnă permanent. Dar, în același timp, faptul că m-am obișnuit să fiu conectat permanent la discuțiile cu ceilalți (și dacă mă sunai la ora unu dimineața, în capul meu se aprindea lumina de ”musai să răspunzi, o fi important, deci trebuie!”), mă făcea să îmi refuz cu adevărat odihna.
Mă simțeam vinovat că nu petrec mai mult timp de calitate cu familia mea
În special cu copiii. Iar timp de calitate înseamnă inclusiv faza pe care eu am numit-o ”dragi părinți, dați-l în morții lui de telefon”. Și timp de calitate înseamnă acele momente în care te gândești DOAR la faptul că ești cu ai tăi dragi și că altceva nu mai contează, măcar în acele momente.
Cât de greu este să aplici sistemul #După18FărăWeekend
Simțeam, așadar, că am nevoie teribilă de o schimbare. Și mi-am dat seama că schimbarea trebuie să fie o rupere de ritm. Ceva care să mă facă să scurtcircuitez starea în care mă aflam, în care, de fapt, mă împingeam singur. Cu rezultatele despre care ți-am spus mai sus.
Așa că am luat decizia să încerc faza cu #Dupa18FaraWeekend. Să văd ce se întâmplă.
Primele două săptămâni au fost oribile. Adică mi se părea că nu am stare (ba chiar îmi dădea târcoale o ușoară panică…) atunci când ajungeam acasă seara și nu aveam telefonul lângă mine.
Iar cimpanezul din capul meu (apropo, îți recomand la modul călduros excelenta carte ”Paradoxul cimpanzeului” de Steve Peters, te ajută enorm să înțelegi de ce creierul tău funcționează cum funcționează) îmi susura nervos în ureche ”băi, pune mâna pe telefon, sigur pierzi ceva important, cum poți să faci asta, nu ești profesionist!?”.
Cimpanzeul îmi spunea asta pentru că eram drogat. Cu dopamină. Și și tu ești dacă te simți cum mă simțeam eu.
Pentru că, de fiecare dată când primim un apel, o notificare, un mesaj etc, creierul nostru eliberează o doză mică de dopamină. Și, calcul simplu, cu cât sunt mai multe apelurile, mesajele și notificările, cu atât mai multe doze de dopamină năvălesc peste noi. Adică drog. Punct.
Și cimpanezul îmi spunea asta pentru că el este șeful departamentului FOMO – Fear of Missing Out din capul meu. Cimpanzeul este super-stresat că ai putea pierde cine știe ce mare chestie dacă nu ești conectat la doza de dopamină pe care orice mesaj, notificare sau apel o injectează în creierul tău.
Dar, de fapt, după ce au trecut cele două săptămâni și am ieșit din ceea ce aș putea numi sevrajul FOMO, mi-am dat seama că nu există nici măcar o singură chestie pe care am pierdut-o pentru că nu am fost conectat non-stop și care ar fi meritat atenția mea.
Atât ai nevoie să reziști: două săptămâni. Dar să nu trișezi. Pentru că orice trișare înseamnă că restartezi perioada. Și că abia din acel moment calculezi cele două săptămâni.
Ce o să ți se întâmple la modul grozav
Fă acest test. Și, ca să te motiveze, îți spujn mai jos cele trei chestii majore (și superbe!) care mi s-au întâmplat de când am aplicat sistemul #După18FărăWeekend.
Am câștigat respectul celor care merită respectul meu
Acesta a fost primul efect produs de aplicarea sistemului. Căci, atunci când cei din jurul meu au înțeles că sunt foarte serios în aplicarea #După18FărăWeekend, au zis ”respect, măh!”.
Iar eu, la rândul meu, am simțit că mi-a crescut măcar cu juma de milimetrul respectul meu pentru ei pentru că au înțeles de ce și mai ales pentru ce fac asta.
Cei care s-au arătat iritați (să îi zic blând așa…) de faptul că nu le mai răspund în afara orelor de program pe care mi le-am impus mi-au dovedit că nu putem colabora.
Pur și simplu aplicarea sistemului a fost un filtru foarte bun, care m-a scăpat, practic, de cei care – abia atunci am realizat asta – erau factori toxici în viața mea. Care (căci am făcut acest calcul după ce mi-a căzut ”ceața” de pe ochi) mă costau mult mai mult decât îmi aduceau beneficii.
În Excel, i-am pus, nu pe povești. Așa că am renunțat fără nici o remușcare la ei. Și bine am făcut! Pentru că renunțarea la astfel de factori toxici au adus multă limpezime nu doar în mintea și în sufletul meu, dar și în ceea ce fac pe linie de business.
Mi-a crescut businessul
Asta a fost o surpriză, recunosc. Pentru că eu mă așteptam să îmi scadă businessul. Pentru că, nu-i așa, cei care vor să aibă nu un partener, ci o slugă, mi-ar fi dat papucii pentru că nu sunt la dispoziția lor când vrea mușchiul lor. Și unii chiar au făcut-o.
”Mi-ai dovedit că ai caracter puternic, căci ai mare nevoie de așa ceva ca să rămâi ferm pe sistemul ăsta al tău”, mi-a zis un director de companie, cu care înainte nu vorbisem în viața mea și pentru care înainte eram, așa cum mi-a zis chiar el, doar unul dintre ceilalți consultanți.
Practic, în ochii acestui director (și a altora), sistemul meu #Dupa18FaraWeekend a fost un factor diferențiator. Care mi-a adus apreciere în ochii lor. Chestie la care nu m-am așteptat. Dar care a fost tocmai de aceea cu atât mai faină :)
Așa, pe sistem de amuzament, dacă vrei, există colaboratori (să le zic așa, generic) de regulă din companii sau din agenții care, atunci când mă sună sau îmi trimit un mail, chiar precizează, foarte simpatic, ”este înainte de 18.00, deci poți vorbi!” :)) Pentru că eu s-au obișnuit în timp cu programul meu.
Mi-am recuperat familia
Uite, mă emoționez și acum, când scriu aceste rânduri. Este greu să îți explic cât de mult a însemnat pentru mine să îmi dau seama că acele câteva minute în plus pe care le petrec cu copiii mei și cu doamna mea (căci despre câteva minute în plus vorbim aici, nu că stăm toată ziua unul în brațele celuilalt!) sunt pur și simplu printre cele mai dragi momente care mi se întâmplă în viață.
Să știi că nu ai cum să te bucuri cu adevărat de aceste momente dacă nu ieși din starea păcătoasă de a fi conectat permanent, oriunde și oricum la lumea din jur. Nu ai cum, pur și simplu nu ai cum!
Pentru că acele minute nu se măsoară cu ceasul, ci se măsoară cu sufletul. Iar, când sufletul tău este în altă parte…
”Băi, mi s-a părut că ești mare papagal când ai băgat-o pe aia cu programul tău redus, dar după aia am început să aplic și eu ce ai zis și este pur și simplu fabulos ce mi se întâmplă!”.
Deseori mi se întâmplă să îmi aud așa ceva. Bine, nu că în fiecare zi, dar o dată pe săptămână tot mi se întâmplă. Pentru că sistemul #După18FărăWeekend funcționează. Că nu am cum să îi zic altfel.
Bine, dacă te ții de el. Și dacă treci de cele două săptămâni de test. Fără să trișezi. Când încep se ți se întâmple lucruri grozave. Din ce în ce mai grozave.
Iar asta, dragă cititorule, sper să ți se întâmple și ție. Chiar începând cu acest moment :)
45 thoughts on “#După18FărăWeekend sau cum mi-am schimbat viața de când nu mai vorbesc cu lumea după 18.00 și în weekend”
Ce faci dacă lucrezi într-un domeniu care necesită atenție și după ora 18? :)
Presupun că întrebarea ta conține și răspunsul, este? :))
Mi-ar placea sa pot sa pun si eu in aplicare asta, dar este foarte dificil datorita programului de lucru.
E putin mai complicat in cazul meu, deoarece programul meu de lucru se încheie la 8.
Deci ți-ai înhămat soția la a răspunde în perioada respectivă la telefon ca să îți poată zice când cineva care contează în viața ta are nevoie de tine. DECI NEVASTA E PRACTIC OBLIGATĂ SĂ NU APLICE CE PREDICI!! Asta mi se pare maximumul absurdului. Păi ea nu are dreptul la weekend liniștit, orientat pe sine și familie?
Draga Marcela, daca atat ai inteles, te pupik dulcik.
Daca e nevoie sa te izolezi in acest fel inseamna ca nu stii sa trasezi granite cu oamenii din jurul tau.
Pentru cei care intreaba ce sa faca daca totusi business ul ii obliga sa raspunda la diverse ore, exista o singura alegere- ori faci business ul, ori lasi pe cineva care are disponibilitate sa se ocupe.
O conversatie nu trebuie sa dureze peste 10 min si nu trebuie sa devina enervanta daca stii ce sa intrebi si ce sa transmiti. Mai multe despre asta, intr-un manual de management.
Izolez? No da-i pace… :))
Singurul motiv pentru care porți ochelari este că nu vezi bine.
Daca aplica si sotia simultan cu tine aceeasi metoda cine mai raspunde apelurilor venite de la familie sau de la prietenii dragi ? :)
Mulțumesc pentru această întrebare capcană simpatică :)) Răspunsul este unul simplu: doamna mea nu funcționează ca mine. Pentru că nu are presiunile sociale și de business la care sunt supus eu. În plus, nu e că dacă telefonul este pe silent nu îl mai văd din când în când sau nu îl mai iau în mână să mă mai uit la una alta, deci văd dacă m-a sunat cineva din cercul apropiat, știi cum zic :)
Știam de acest obicei tot de la tine, dar nu mă înduram să îl pun în practică. Până anul trecut, când am fost lovită de o mașină pe trecerea de pietoni și a trebuit să stau acasă câteva zile (n-a fost grav, mulțumesc Cui a avut grijă de mine). Iar în acest timp, ”dragul” de șef mă tot întreba când mă întorc la birou – de parcă eu am vrut să îmi iau 4-5 zile de concediu din senin. A fost momentul meu de deșteptare, când am decis să ignor orice mail și telefon de muncă după ce ceasul arată finalul programului.
Un an și 2 luni mai târziu: șeful a învățat să îmi respecte programul, eu nu mai sunt atât de obosită și stresată, îmi pot organiza și prioritiza mai bine activitățile. Dacă se nimerește să lucrez în weekend sau într-o zi liberă legală, îl anunț că îmi iau altă zi liberă.
Partea simpatică ? Am colegi care au început să urmeze același program de câteva luni și se vede diferența (bună) în randament.
Uau, cât de tare că ai putut să treci peste chestiile astea și să îți impui programul, respect! Și salută-i pe colegii tăi. Căci mi-au devenit brusc simpatici :D
Ce te faci daca ai nevoie mare de cineva dupa ora 18,00 si acel cineva iti raspunde cu aceeasi moneda?
Păi, io așa am networkingul făcut, să nu fie cazul să îmi răspundă nimeni cu aceeași monedă :))
Buna, Cristian.
Te felicit pentru initiativa.
Personal, cred ca aria de aplicabilitate a demersului tau se aplica doar in anumite cazuri (depinde, de ex., de: nivel financiar, industrie, tip de personalitate etc.).
Nu caut catusi de putin sa fiu Gica contra, respect dreptul oricui la opinie&actiune, dar din experienta proprie – cateva mici comentarii/explicatii/consideratii/scuze (da, chiar si scuze, cu „scuzele de rigoare”):
-sunt zone pe glob unde weekendul nostru nu inseamna musai si weekend la ei (lumea din Middle East si altii);
-poti fi sef sau coordonator asupra unui teritoriu vast, pe mai multe fusuri orare, avand clienti/parteneri/colegi care au nevoie de input la ore „ciudate” pentru tine dar perfect normale pentru ei;
-avand in vedere: noile urgente climatice (se traduc in fenomene meteo extreme, disruptive asupra calatoriilor, proiectelor etc.), militare (conflicte in zeci de zone raspandite pe toate continentele aproape, cu implicatii gen avioane doborate de rachete etc.), atacuri teroriste deja in zeci de tari, pandemii si boli cu evolutie rapida si extrem de contagioasa (restrictii incredibile cu o dinamica de o la o ora la alta, daramite de vineri seara pana luni dimineata), miscari de strada, actiuni de protocol cu multa „pileala”, controale ultra agresive ale vamesilor, potentiale afectiuni personale de sanatate (inopinate sau nu), furturi, jafuri, rapiri de persoane (da, te rog sa citesti de cazurile din America Latina si nu numai), incendii, accidente de transport s.a.m.d.. – cateodata, merita sa tii telefonul deschis 10 ani la rand fara a intampina vreo situatie ca cele de mai sus sau altele, doar pentru a fi omul potrivit la timpul potrivit cand un asemenea apel poate de-escalada o situatie critica, ajuta pe cineva din echipa sau clienti, sau chiar salva viata cuiva;
-daca sef(ul)ii tau sau cultura companiei nu iti impartasesc preferintele (si Doamne, cate sunt asa), pur si simplu vei ramane somer daca te joci prea mult cu disponibilitatea ta si „faci pe nebunul”;
-cele mai bune intalniri de Sales si relationare personala au loc cateodata in afara orelor de program, la biliard, vanatoare, concert, festival, mese private etc.; asta inseamna sa aloci si timp in afara 9:00-18:00 pentru Business, asta daca vrei sa evoluezi sau macar sa mai ai un loc de munca;
-este exceptional sa poti sa prioritizezi astfel („doar familia si cei cativa prieteni de aia adevarati”), dar sincer asta nu ne va duce prea departe ca umanitate. Si stiu ca esti o persoana extrem de „pasatoare” si implicata in miscari umanitare, deci recunosc ca sunt cel putin surprins de atitudinea explicata in postare.
Nu cred ca am acoperit decat partial aria posibilelor urgente care pot aparea in viata cuiva, business sau privat. Spectrul situatiilor de viata cu care ne confruntam din ce in ce mai des este atat de vast, incat mi se pare ca a delimita viata „pana la 18:00” si „dupa 18:00” este inadecvata/inaplicabila unui procent imens din populatie, care face ca masura sa fie un pic „elitista”.
Ma tem ca a reduce dorinta de a fi disponibil mereu, la un banal FOMO, este un pic prea radical. Personal nu am cont pe Facebook sau Instagram sau TikTok sau Pinterest sau Twitter, si cu toate astea, telefonul meu este intotdeauna deschis, ca si Whatsappul si emailurile (personal si business). Si sincer, contrar asteptarilor, extrem de putina lume deranjeaza sau mai bine zis, abuzeaza. Poate sunt eu norocos..
Multumesc pentru spatiu si succes in continuare.
Foarte bun comentariul și îți mulțumesc pentru el! Discuția este lungă, desigur. Dar, dincolo de orele în care mi-am setat eu să lucrez și care, așa cum zici, sunt negociabile în funcție de fiecare persoană în parte, ce am vrut eu în special cu acest articol a fost să îi pun pe unii pe gânduri. Mai ales pe cei care nu și-au făcut nici nu pic de timp să se gândească la așa ceva. La acest ”ceva”, care – mă uit în jur… – la face foarte mult rău în viață.
Aia cu mersul înainte ca umanitate, iartă-mă, dar este mult prea mare povară de pus pe umerii mei, pe umerii oricui :)) Cât despre networkingul meu, vrei să ne înscriem într-un campionat? :)) Am un networking senzațional, care mă ajută să mă implic, așa cum bine ai observat în multe lucruri. Doar că este un networking care nu doar că îmi acceptă programul de lucru, dar îl și respectă.
Pe scurt, mi-e tare bine în viața mea așa cum sunt și cum funcționez. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră :)
Salut,
Interesant mod de a pune problema. Felicitari pentru abordare.
Am citit si niste comentarii si le consider valide si pe acestea, pana la urma depinde de domeniul de activitate, echipa si context. Lumea este mai complexa acum, fata de acum 30 de ani de exemplu.
Eu am alta abordare, pentru mine si colegii mei, al caror programe le pot influenta prin pozitia pe care o am. Si anume, 8 ore de lucru pe zi, cu anumita flexibilitate la program. In weekend niciodata. Fac asta de cam 10 ani. S-a intamplat sa fac observatie echipei pe care o conduceam ca a stat peste program. Le-am explicat ca imi trebuiesc oameni 100% atenti la ce fac 8 ore, cat dau tot pt ce facem. In rest, vreau sa se odihneasca pentru ca altfel doar fac buguri mai greu de scos dupa. Si se poate. In timp lucrurile depind de managementul evenimentelor si respectul fata de cei cu care lucrezi.
Succes in continuare.
Corect, nu se aplică tuturor orele despre care vorbesc. Dar, uite, ce faci tu mi se pare foarte tare! Pentru că, în esență, este cam tot aia ce fac eu, doar că la alte ore. Și, după cum zici, chiar funcționează. Bravo! :D
E bine ca iti merge cum vrei. Deja esti prea tare la varsta ta pe acest domeniu. Un fel de tataie de la formatia Simplu care era capul dar care a disparut ca era “tataie” si a ramas Smiley care devine si el tataie si vine Selly/ Șeli / Shely care deja incepe si el sa albeasca si el si restrictia Youtube pt. targetul sau o sa faca Universal sa nu mai pompeze in el … Asa ca, bate fierul cat e cald ca dupa chiar nu o sa te mai sune nimeni, nici inainte de 18. Poate te suna recuperatorii, daca ai restante. Hai sa la o bere ca in viata ramaii cu ce bei, cu ce mananci si cu ce mai …
Băi, comentariul ăsta, deci comentariul ăsta… :))
Fain! Desi mi-am tot propus, de data asta chiar incerc! :)
Îți țin pumnii! :D
Good advice!
Initial ma simteam vinovat ca fac asta si dadeam si mai tare in burnout, dar cu timpul am ajuns la concluzia ca sanatatea mintala e mai importanta.
Felicitationes ca ai ajuns la adevarat intelepciune! Ti-o zice unul la care a luat ceva timp sa ajunga in acest moment… :))
Cristian, imi place ideea de a castiga respectul de sine si, implicit, si al celorlalti. Cum ai facut chestia cu Excelul sa-ti dai seama ca cei care te solicitau in afara timpului normal iti aduceau de fapt mai mule cheltuieli si mai putine venituri? Asta e o chestie care cred ca ar trebui sa o aplic si eu. Faza cu „fara weekend” e clara, insa aia cu „dupa 18:00” cred ca se preteaza destul de bine pentru clientii care au cam acelasi fus orar cu Romania, pentru ca daca sunt de prin Australia sau America …
Faza cu excelul este asa: pur si simplu contorizeaza-ti timpul pe care il petreci vorbim cu respectivul client sau incercand sa rezolvi taskurile pe care ti le da sau sa gasesti solutii pentru el. Si inmulteste orele alea cu tariful tau orar (daca nu ai unul, incearca sa ti-l faci, uite aici am zis cum recomand eu sa se intample asta https://cristianchinabirta.ro/2019/05/09/cat-te-costa-cand-nu-te-costa-nimic-in-business/) Si compara rezultatul cu cat incasezi de la respectivul client. Si calculeaza si taxele, desigur :))
Asa fac, am tarif orar, dar nu m-am gandit la cat de simplu este.
Cool!
Multumesc 👍
No așa :D
Când ai o afacere și ești sunat după ora 18.00, când ești la magazin și sâmbăta, uneori și duminica. Mă întreb ce să fac? E ideal ce scrii tu aici. După ora x și în week-end, să fie timpul tău și al celor dragi. IDEAL! Dar cum?
Nu stiu io ce este ideal pentru altii. Ce am vrut cu articolul a fost macar sa ii fac pe unii sa se gandeasca la asta. In cazul tau, spre exemplu, eu as vedea schimbarea intervalului in care nu raspund la telefon. Ceva de genul pana in 10 dimineata si dupa 10 seara. Sau cum simti tu ca este mai bine. Ideea este sa schimbi ceva din programul ala de raspuns non-stop. Si 1 ora daca reusesti sa iti impui sa te rupi de tot si toate si tot este un castig imens!
Felicitari pt. ca ati ajuns o autoritate in domeniu care nu numai ca va permite sa actionati in acest fel, dar chiar va obliga sa procedati asa.
Mult spus autoritate, dar inteleg ce ziceti. Si va multumesc :))
Super frumos conceptul, super dezirabile beneficiile. Total neaplicabil daca esti medic spre exemplu. Sunt medic stomatolog, nu pot, etic vorbind, sa lucrez unui pacient și să nu fiu disponibil daca apare o urgenta, sangerare, complicație postoperatorie. Din pacate pentru mine. :)))
Corect :)) Dar te rog din suflet să nu îmi spui că nu poți găsi un interval orar, altul decât cel în care funcționez eu, în care să aplici (sau măcar să încerci…) ce am zis că fac eu. Aș fi foarte trist să aud asta… Ideea cu articolul este să îi fac pe oameni să stea un pic pe gânduri. Și, așa cum în business (și în viață, in extenso) lumea vorbește despre fereastra de oportunitate ca să faci ceva, așa aș vrea eu ca multă lume să își identifice fereastra aia de oportunitate pentru a nu mai face lucrurile care îi stresează. Sau ceva :D
Super articol, mulțam că scrii și ne dai sa citim. Am aplicat teoria ta in practica mea de prin 2012. Nu am învățat lecția atunci, așa că cumătra viața mi-a mai trîntit un examen cu o lecție dura ulterioară. În 2014. Și am zis în sinea mea „hai că acuma s-o gătat!” E perfect așa!
Multam pentru confirmarea ca nu fac degeaba umbra internetului! :)) Dar sigur ”s-o gatat”, da? :D
Demersul este clar unul laudabil, aplicabilitatea acestuia discutabila, dar cu toate acestea mesajul este cel care conteaza. Pentru mine e destul de clar, timpul ne costa viata.
Exact! Intentia mea principala a fost sa ii pun pe unii pe ganduri. Atat. Restul vine de la sine apoi. Sau ar trebui… :)
Felicitari!
Deja aplic asta de ceva timp. Cu cateva „remuscari” ocazionale si reprosuri de la diversi, dar nu imi pasa.
Da-le pace celor care te musca. Nu ei iti traiesc viata :)
Salutare. Te-am mai auzit o alta data povestind despre sistemul tau. Nah, te-am auzit si l-am uitat. Acum l-am citit. Sunt gata gata sa-l aplic. Ideea e ca am o mica invidie pentru cei care isi încheie programul de munca la o anumită ora (17:00/18:00) si pana in ziua urmatoare nu se mai gandesc la altceva in afara de viata lor. Am acum toate starile despre care povesteai: oboseala continua, raspund la telefon si la 12 noaptea ( ca fix la ora aia are nevoie clientul sau colaboratorul de un sfat) si ma mai trezesc ca lucrez si in Weekend. Gata. De maine intru in probe! Multam fain pentru inspiratie! PS: dau o bere pentru idee :)
Ehe, o să le mai ai o perioadă. Dureză. Mult. Până îți intri în formă de sistem, ca să zic așa. Dar merită. Oh, cât de tare merită… Hai să îți zic altfel: eu am momente în weekend în care sunt atât de decuplat de la ce fac la agenție, încât durează secunde bune când, spre exemplu, mă sună asociatul meu să mă întrebe de ceva client și eu realizez conexiunile neuronale care mă ajută să îmi aduc amiinte despre ce vorbește :))
Cred ca mai depinde si de tipul de business si de oamenii care interactioneaza in el. Dar si eu sunt lamurit, cand cineva te abordeaza din perspectiva de business numai pe la 8-9 seara, clar va fi o problema cu el, pentru ca nu respecta niste chestii elementare de bun simt. Si vorba aia, nu ne-a castigat nimeni la loto. O urgenta o mai inteleg dar cand te mai si trezesti apostrofat ca nu raspunzi, ba mai mult tras de urechi la cel mai crunt mod ca nu ai dat toate informatiile necesare intr-un mail trecut si vezi ca ii arde buza fix la 10 noaptea. Te enervezi si ii dai cu highlight fix prima propozitie din mailul ala pe care bizonul nu l-a citit de fapt.
Sa ne fie bine ca sa nu ne fie rau!
Am aplicat asta din momentul in care am devenit antrepenor. Stiind ca sunt 100% dedicata in intervalul de program activ, am zis ca pana intru in birou si dupa ce se inchide usa (chiar daca eram plecata din birou inainte de ora aia) si in weekend nu raspund la telefon. Iar daca am facut-o a fost ca sa ma „razbun” si sa il intreb pe interlocutor ce ora este sau ce zi este (daca era weekend sau vreo zi libera legal, gen Sarbatori). Acum, desi nu mai sunt antrepenor, telefonul sta uitat pe undeva si il verific din cand in cand. La fel am ajuns sa fac si cu emailurile. Asta dupa ce am citit si ‘”4 ore saptamana de lucru”/ The 4-Hour Workweek, Timothy Ferriss, pe care o recomand si pentru angajati, nu doar pentru antreprenori.