Băăăăi, cică e de rău și cum percepem timpul ca ființe moderne!

Nu există nici o parte din creier dedicat percepției timpului și nici un organ de simț care să-i detecteze trecerea.

Specialiștii mult mai deștepți decât mulți dintre alți deștepți îi zic la faza asta așa: proprietatea distribuită a creierului. Care sună de n-am înțeles nimic, așa este.

Tradus, cât am înțeles io cu cei trei neuroni rămași disponibili în weekendul ăsta după meciurile de rugby, Moto GP și prefața la meciurile din NFL, ar fi cam așa: percepem timpul nu cu creierul, ci cu toate simțurile, creierul doar centralizează ce simțim și dă verdictul cum că, vorba celor de la Compact, a mai trecut un an prin noi, a fost și soare-au fost și ploi. Ceva de genul.

Ca să o ardem și mai tare pe deșteptăciune, putem zice și așa: percepția timpului este un produs al sinelui.
Spre exemplu, pe mine mă plictisește teribil tenisul. O repriză de tenis pentru mine trece îngrozitor de greu. Știu asta pentru că m-au dus ai mei la un meci de tenis la Cluj-Napoca. Duamne, ce m-am plictisit… Caz în care timpul s-a dilatat ca o focă după ce a mâncat juma de nuntă de bibani de mare, plus formația de fitofagi vocal-instrumentali.

Când mă uit la un meci de rugby, însă, îmi pare că juma de oră trece ca 5 minute. Nu timpul se contractă, el toată atâta este, cât l-a făcut mămica lui (eu cred cu tărie că și timpul a avut o mamă, nu doar un tată). Ci percepția noastră asupra timpului. Care percepție o săvârșim cu simțurile. Câte le mai avem la noi. Mai ales dacă ne uităm la un meci de rugby la niște beri cu băieții, știi cum zic.

Din punct de vedere evolutiv (că așa îi zicem procesului prin care ne-am tras din maimuțe, deși unii nu de tot), cei care stăm acum în Vitan și folosim internet suntem pe minus cu o chestie fundamentală. Care ne leagă de natura din care am ieșit și din care, fiecare la vremea lui, se va întoarce. Și anume: nu mai simțim timpul ca pe ceva ciclic.

Că așa era pe vremuri. Depindeam grav de natură. Să arăm, să semănă, să cultivăm. Acum depindem de Mega. Și nu mai arăm, nici nu mai semănăn, doar cultivăm. De la raft. Pe bani. Nu pe muncă.

Problemuța problemoaie care vine la pachet cu săritul de cicluri naturale, ca să le zic așa, este după cum lesne urmează: mintea noastră nu percepe timpul ca pe ceva liniar, deoarece creierul este un organ predictiv.

Hai ca iar te-am pierdut. Că așa am pățit și io când am citit prima dată faza de mai sus. Dar apoi am băgat o fisă. Și – cred că – am înțeles că înseamnă ceva de genul: ne întoarcem în trecut (din ce în ce mai mult, dacă mă întrebi pe mine…) pentru a înțelege prezentul și a anticipa viitorul. Adică sărim peste linii. Și plecăm în toate direcțiile temporare. Nu, cum e modelul liniar, din punctul A în punctul B.

În Vitan la noi, din ce în ce mai mulți cetățeni adoptă modelul ăsta liniar. Nu ăla natural, ciclic. Că berea de la Mega e bere și în februarie și în septembrie. Ceea ce, zic unii, de dă niște perverse la creierii capului.

Noroc cu campionatele mondiale de fotbal. Care se țin doar vara. Mai pă ciclu natural, așa. Oh, wait! Că anul ăsta în Quatar se ține în decembrie. We are doomed…

Aia zic.

#RaftulLuiChinezu #AflateDinCarti

PS Ce îmi place mie foarte tare la anumite cărți este că vezi o idee într-o carte. Și nu îți dă pace până nu o studiezi ca lumea. Ca să o înțelegi. Cum am făcut eu mai sus. Plecând de la un paragraf din cartea ”În grădina minții” de Sue Stuart-Smith. Și uite câta elucubrațiile am săvârșit.

NOU: Îți recomand masterclassul meu de digital marketing în 22 lecții video.

Citește cartea mea ”Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia?” și, dacă nu îți place, îți dau o bere :D

Abonează-te la newsletterul trimis de maximum două ori pe săptămână celor peste 5.300 de abonați.

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5300 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)

5300 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)

Abonarea este aproape gata!

Mai trebuie doar să îți confirmi adresa de email.

Pentru a completa procesul de abonare te rog să accesezi link-ul din emailul de confirmare pe care l-ai primit.

A apărut o eroare.

Te rog să reîncerci mai târziu.

Dacă problema presistă, te rog să îmi scrii.