Cum m-au ajutat butoanele de social media să promovez ce scriu pe blog – studiu de caz

Discuția despre eficiența sau ineficiența butoanelor de social media sharing (alea de le puteți vedea la finalul articolului la mine – precizare pentru cei care nu sunt familiarizați cu astfel de chestiuni) esta una lungă. Și, din toate punctele de vedere, benefică. Pentru că ne ajută să înțelegem 1. pe care merită să le folosim sau nu 2. vedem niște exemple concrete de folosire a lor. Astăzi, ca să vedeți că nu doar fac ce zice bloggerul, ci și fac, cum ar veni, vreau să vă arăt cum au funcționat butoanele de social media sharing la mine pe blog, în…

Citește mai departe...

Șeful ideal nu există. Dar cum ar arăta cel mai bun șef posibil?

De vreo 10 ani nu mai am șef. Căci de atunci am luat-o pieptiș pe drumul antreprenoriatului și, din fericire (zic așa pentru că, statistic, cei mai mulți care pornesc pe drumul acesta nu prea reușesc…), mi-a ieșit, așa că am norocul să lucrez alături de o echipă splendidă, cum – sincer v-o spun – nu credeam că o să am vreodată. Dar, înainte de asta, am avut o grămadă de șefi. Căci am avut multe joburi, inclusiv în vacanțele din timpul liceului, pe care cel puțin jumătate le petreceam la job, ca să am bani de un suc pentru…

Citește mai departe...

Cum te pregătești să nu plângi când îți pleacă ”ăla micu” la facultate

Îți amintești cum a explodat bucuria în tine când l-ai văzut, abia venit pe lume, în brațele mamei sale. Îți amintești cum ai simțit că toată viața ta a avut, cumva, fix rostul acesta, să îl aducă pe lume pe el. Îți amintești prima lui boală, cum simțeai un ceas interior care își scurgea minutele cât zilele, zilele cât anii și cum ai fi dat orice ca să poți să îi iei tu boala și pe al să îl lase în pace. Îți amintești prima zi de grădi, prima zi de școală, prima zi de orice, acele începuturi unice, irepetabile…

Citește mai departe...

Acum puteți ajuta copiii din comunitățile defavorizate doar făcând ceea ce faceți de obicei

Pe soba de lut dintr-un colţ, Maria face de mâncare. Mă uit pe furiş în oala mică de 2 litri şi văd o fiertură de ştevie şi câteva bucăţi de gulie. Pe marginea sobei, o jumătate de cub Knorr. Atât. Asta era masa pentru o zi pentru ea şi pentru copiii ei. Așa am cunoscut eu cu adevărat România reală. Când am fost în nordul Moldovei și am făcut mai multe reportaje despre familii sărace, la inițiativa GSK România și în parteneriat cu Salvați Copiii România. Mi-e greu să vă spun cât de răvășit m-am întors acasă, la copiii mei,…

Citește mai departe...