Uite, poți să faci altceva: să îți oprești notificările doar în weekend. Măcar două weekenduri. Și apoi vezi ce se întâmplă. Vezi dacă se prăbușește cumva lumea pentru că tu nu mai răspunzi la notificări în alea două zile. Încearcă doar. Și apoi mai vorbim :)
Ce vezi mai sus le-am răspuns unor stimabili care mi-au dat mesaje pe WhatsApp în weekend. Cu cereri de ofertă, cu întrebări pe linie de business, de astea, serioase. Iar eu nu le-am răspuns. Pentru că nu am notificări pe telefon. La nimic. Mă rog, cu excepția SMS-urilor clasice. Pentru că așa știu ai mei de la Kooperativa 2.0 și prietenii apropiați că, la o adică, pot să dea de mine. În rest, zero barat notificări.
Sigur că, atunci când le-am spus asta, unii din cei care mi-au dat mesaje s-au bășicat. Gen ”păi, așa tu ratezi la greu business”. De parcă ratez dintr-al lor sau ceva. Sigur că ratez. Dar este un cost asumat. Căci starea mea de bine și relaxarea creierilor capului ”costă” mai mult în excelul vieții mele decât beneficiile pe care le-aș fi putut obține de la nuș ce contract venit de la un mesaj primit în weekend. Care, între noi fie vorba, de cele mai multe ori nu se concretizează. Dar asta-i altă discuție. Una despre cum în cei peste 20 ani de când fac marketing (din care 15 digital) mi-am format un simț. Care îmi spune într-o uluitoare proporție de peste 90% dacă un contract o să iasă sau nu în funcție de cum e făcută cererea de ofertă.
Alții s-au arătat foarte interesați de ”și cum dracu poți să fii tu așa de vizibil în online și să mai conduci și o agenție dacă nu ai notificări?!”. Răspunsul este simplu: gestionarea excelentă a timpului în raport cu resursele digitale pe care le folosesc. Căci eu așa mă uit la tot ce ține de digital, inclusiv la social media, ca la niște resurse. Pe care le activez, le folosesc sau le pun la treabă în funcție de obiectivele pe care le urmăresc (de regulă de brand personal și de obținere de leaduri pentru agenție). Căci, adevăr îți spun ție, altfel de ce să aleg să petrec ore întregi în social media dacă nu câștig și eu ceva cât de cât ideal? Dar asta-i o altă discuție. Una despre confuzia dintre social media ca stil de viață și social media ca sculă.
Dar cei mai mulți dintre cei cărora le spuneam că nu am nicio notificare pornită, erau mirați. Și doreau să știe mai multe. Despre de ce fac asta. Despre cum reușesc să fac asta. Despre cât mă cost să fac asta în termeni de cât pierd dacă nu răspund repede la mesaje. Despre cât de mult câștig atunci când îmi bugetez timp doar pentru mine și pentru familie și prieteni și pentru nimic altceva. Lor le răspund cu cel mai mare drag. Și le zic despre programul meu #După18FărăWeekend. Și le recomand să își găsească și ei acel interval de aur, care să fie doar pentru ei și doar pentru ei. Dar asta este o altă discuție. Una despre cum cred eu că funcționăm în viața noastră ca un motor care are nevoie de mai multe pistoane ca să nu explodeze.
Te las să te gândești un pic la ce am scris în aceste rânduri. Dar îți mai spun doar atât:
Notificările care să îți rupă existența în fâșii mici, dese și dureroase există doar pentru că le lași tu să existe.
