26 de cărți ș-un pic (vezi mai jos de ce zic de ”pic”-ul ăsta) am citit din ianuarie până în martie. De ascultat nu am terminat de ascultat niciuna. Că de aia nu apare nici un audiobook în acest articol.
Pe stilul consacrat la #RaftulLuiChinezu, ai Top 10. Pe două categorii, fiecare cu câte 5 locuri în top. Ca să îți fie mai ușor de ales, dacă e.
Top 5 cărți ne-beletristice
Locul 1. Joseph Campbell – Căi ale fericirii; Mitologie și transformare personală
Uau, ce carte… Una de la care mi-am luat un pic de rușinică. În sensul că am tot amânat să citesc ceva scris de acest autor pe motiv că nu mă simțeam pregătit. Că știam că este o somitate în domeniu. Când colo, Campbell scrie atât de bine, de frumos, de prietenos… Pe înțelesul tuturor, dar explicând niște lucruri fundamentale. Recomand cartea din tot sufletul.
Locul 2. Andrei Cornea – Epicur și epicureismul antic
Am citit-o cu pixu-n mână. Mă rog, cu Remarkableul în mână. Că tare m-am obișnuit cu scula asta. Este o carte de referință pentru a înțelege gândirea lui Epicur. Avantajul că este scrisă în română de un mega filosof și autor este unul indubitabil. Pentru că vorbim despre un sistem filosofic aici. Care se bazează pe cuvinte, cum ar veni. Iar a înțelege în limba ta ce a vrut să spună Epicur este de mare, mare ajutor. Mai ales că primești și mai multe interpretări. Și explicații. E beton cartea pentru amatorii genului.
Locul 3. Philip Roth – De ce scriem
O colecție de interviuri, eseuri și discursuri de acceptare a tot felul de premii pe care le-a primit venerabilul scriitor (a scris 31 de cărți). Nu m-a atras neapărat aspectul implicit biografic al cărții. Deși este de valoare, clar, dacă te pasionează chestiunea. Dar mai mult mi-au plăcut atât divagațiile, să le zic, pe teme de teorie literară (în principal despre lupta scriitorului cu lumea, cu creația sa și cu sine însuși), cât și imensa listă de recomandări de cărți pe care le face Roth, deși cumva adiacent, cu rol de exemplificare.
Locul 4. Epictet – Discurs viu
Eu cred că Epictet, așa cum ne-a parvenit (cum zic inteligenții) în decursul veacurilor este un fel de Messi pe linie de stoicism. La acest vorbitor (că autor nu putem să îi zicem, nu a scris nimic, ce avem avem de la alții care au notat ce a zis) mi se pare că sunt cel mai clar enunțate și structurate principiile de bază ale stoicismului. Sigur că un Marcus Aurelius sau un Seneca sunt mai ușor de citit și de înțeles. Dar miezul stoicismului este epictetian, zic.
Locul 5. Hermann Simon, Costin Ciora – Confesiunile unui om de pricing
O carte foarte utilă pentru oamenii de business care nu prea și-au pus problema cât de important este să pui prețul corect pe produsele sau serviciile pe care le oferi. Te pun pe gânduri cartea. Că o închizi cu multe idei. Cu multe unghiuri de analiză, dacă vrei, legate de modul în care ți-ai pus tu prețurile. Și te provoacă să le regândești. De aia zic din nou: foarte utilă cartea.
Celelalte cărți citite, nu (chiar…) neapărat în ordinea preferințelor sunt după cum urmează:
VS Ramachandran – Ce ne spune creierul
Fascinantă carte. Pentru că autorul a studiat o viață întreagă anumite defecțiuni (că nu știu cum să le zic) extreme ale creierului. Și a tras concluzii legate de funcționarea creierului în general. Chestiuni care ne ajută foarte mult să înțelegem cum gândesc și trăiesc alții, dar și, dacă suntem cu adevărat deschiși, cum ticăim noi înșine…
Jacob Bronowski – Ascensiunea omului
O carte care a fost ecranizată de BBC. Sau cartea a apărut după ce a fost făcut serialul. Ceva de genul. Oricum nu contează asta. Ce contează cu adevărat este că această carte este una din cele mai faine combinații de știință, erudiție și cultură arătate de un autor, care, din toate punctele de vedere, îmi pare că este o somitate.
Jia Tolentino – Oglinda care deformează
Mai multe eseuri scrise de o feministă. Dar o feministă care vrea să te ajute, nu să te pună la colț (după cum argumentez în acest filmuleț). Abordează feminismul din mai multe perpective. Și ne ajută să înțelegem ce înseamnă a fi femeie într-o lume dominată de bărbați. Dar și ce înseamnă să fii femeie într-o lume în care celelalte femei uneori sunt cei mai mari dușmani ai… femeilor.
Gaius Musonius Rufus – Prelegeri morale
Stoic fiind, era musai sa il am in biblioteca pe musiu Rufus. Fără să fie o carte de căpătăi, este una respectabilă. Cam cum a fost și autorul, un senator respectat în epocă, care a avut o puternică influență stoică asupra lumii romane. Ce este de apreciat la el este că nu inventează nici apa caldă, nici coada la prună pe linie de stoicism. Ci întărește și explică în felului lui despre ce-i vorba cu acest mod de viață, față de care el a dovedit o consecventță de apreciat.
Travis Bradberry – Inteligența emoțională
Probabil una din cărțile care adună la un loc tot ce ai nevoie dacă vrei să înțelegi cât mai bine care-i faza cu acest concept de inteligență emoțională. Că asta și-a propus autorul: cartea să fie o resursă utilă. Și este. Indiferent ce capitol ai citi, în orice ordine, afli ”căprării” despre inteligența emoțională. Și te ajută să înțelegi la ce te-ar putea ajuta, dacă e.
Madi Rădulescu – Mentalitatea de colaborare
Este un fel de manual despre cum să faci să fie bine, să nu fie rău (pardon my Ffrench) pe zona de cum să colaborezi tu cu ceilalți și/sau cum să îi faci pe cei cu care lucrezi să colaboreze bine. Între ei. Cartea este, pe scurt, una din ”sculele” pe care orice om de business ar trebui să le aibă în trusa managerială. Recenzia video aici.
Cristiana Todiresei – Femei care suferă prea mult
Cum este cartea asta… Despre o afecțiune foarte puțin cunoscută, greu diagnosticabilă și care afectează una din zece femei. O admir pe Cristiana că a scris această carte și că a povestit despre viața ai cu această afecțiune. Este o carte care o să ajute multe femei care, din nefericire, nu înțeleg ce este cu ele și, mai ales, nu înțeleg de ce ceilalți le judecă ca pe niște vinovate…
Daniel David – Psihologia poporului român
Tare m-am chinuit cu cartea asta… Nu pentru că autorul ar avea ceva vină. Ci pentru că este o carte tehnică. De sociologie. Iar asta este foarte greu de urmărit. De aia m-am chinuit cu ea. Dar, altfel, foarte interesantă dintr-o perspectivă de sociologie istorică, dacă vrei. În sensul că este vorba despre un studiu amplu făcut despre psihologia poporului român la nivel de 2015. Ceea ce nu ar fi rău să mai avem și acum, după 10 ani. De studiu zic. Nu de psihologie…
Alan & Barbara Pease – De ce bărbații sunt neglijenți, iar femeile mereu prevăzătoare
Nu știu ce să zic despre cartea asta… Am luat-o să o citesc pentru că mai citisem ceva de acești soți în trecut. Și nici atunci nu mi-a plăcut. Dar rămăsesem cu niște chestii din ea. Ceea ce am pățit și cu asta. Că nici asta nu mi-a plăcut. Dar am rămas cu chestii din ea. Nu neapărat cu ceva în care să cred. Dar cu ceva care m-a pus pe gânduri. Deci un câștig, cum ar veni.
M. Riemschneider – Lumea hitiților
Am recitit această carte pentru că, din când în când, mă ia din nou flama cu hitiții. Civilizație față de care am o atracție pe care nu mi-o pot explica. O fascinație, de fapt. Iar autoarea are un stil de a-ți explica lucrurile care te face să înțelegi mai bine faptul că hitiții sunt greu de înțeles priviți de la 3.000 de ani după ce au dispărut subit ca civilizație. De unde și fascinația mea. Cred…
Epictet – Manualul (antidepresiv la purtător)
Se aplică ce am zis mai sus despre Epictet, nu reluăm să nu ne pierdem vremea reciproc dezavantajos.
Top 5 cărți beletristice
Locul 1. Octavian Soviany – Un păstoraș din Ardeni
Eu sunt mare, mare fan de Octavian Soviany. Are și o secțiune de autor pe blogul meu, atât de mult îmi place. Seria asta Lelian, din care face parte această carte (și cea de mai jos) este una superbă: despre viața lui Paul Verlaine. Dar scrisă la persoana I și cu multe… înflorituri foarte faine. O recomand din suflet, așa cum zic și în recenzia video făcută.
Locul 2. Octavian Soviany – Între limburi
Se aplică ce am zis mai sus, este ultima (din păcate…) carte din seria Lelian.
Locul 3. Andrei Ruse – Ce rămâne din noi
Ce plăcut m-a surprins cartea lui Andrei… Cu care mi-am băut niște beri. Și pe care l-am citit constant. Dar nu mă așteptam la o carte care să aibă atâta sevă terapeutică, dacă vrei. În sensul că povestea este despre un bătrân care își reamintește viața povestindu-i prin ce a trecut unui tânăr pe care îl întâlnește când a venit să viziteze apartamentul copilăriei lui. Captivantă această privire în viața unui om, în care vezi atât de multe chestii strâmbe în relațiile familiale încât te cam ia cu tremurici din când în când atunci când realizezi că ți se aplică și ție multe dintre ele… Vezi și recenzia video.
Locul 4. Flavius Buzilă – Domnu’ Hara
Nici nu știu de când nu am mai râs așa cu lacrimi citind o carte. Povestește Flavius niște întâmplări acolo de foioioioi. În același timp, are niște pagini panseistice, să le zic așa. Niște mini-eseuri, dacă vrei. Pe diferite teme. Care te pun pe gânduri. Alternanța asta între râs și cugetare îți aduce multe în viață când citești cartea.
Locul 5. Ana Maria Negrilă – Grădina alchimiștilor
Este una din cele mai bune scriitoare de pe la noi de ficțiune istorică. Are un condei care te ține agățat de pagini, cum ar veni. Peste care așterne un strat gros (pardon my French) de super-documentare despre stilul epocii în care se desfășoară acțiunea, adică secolele XV – XVI. Și apoi aruncă încă ceva: o erudiție care nu i-a venit dincăutări pe google sau promptare de ChatGPT. Pe scurt, o combinație care te prinde.
Celelalte cărți citite, nu (chiar…) neapărat în ordinea preferințelor sunt după cum urmează:
Cristian Gheorghe – 1968
Cum ar fi fost dacă Ceaușescu ar fi mierlit-o în 1968? Eu cu întrebarea asta am rămas după ce am citit cartea lui Cristian Gheorghe. Bine, cartea este de fapt, despre o tentativă de atentat (al rușilor, desigur) la adresa lui Ceaușescu. În 1968. Când dictatorul nostru cică s-ar fi pregătit să se deschidă către Occident pe model cehoslovac. Scrisă bine, cu nerv, te ține în tensiune cum trebe, cartea e numai bună de făcut film din ea. Recenzia video aici.
Mihnea Arion – Îngeri și marțieni
Un roman de debut foarte bun. Cu un personaj, Marțian, care te fascinează. Din multe puncte de vedere. Dar în special din perspectiva limbajului. E greu să încadrezi cartea asta într-un stil. Nu e polițistă, dar ar putea fi. Cum ar putea fi carte de psihologie aplicată, dacă vrei. Poți să o descrii în multe feluri. Și, dacă te apuci să o citești, te avertizez: o să găsești pagini întregi de improvizație… hip hop. Nu îți zic mai mult :D
Florence Knapp – Trei vieți
Interesantă abordare. Că nu știu cum să îi zic. Adică autoarea pornește de la povestea unui cuplu, în care soțul este un mârlan abuziv și diabolic. Și imaginează trei scenarii în care familia, cu cei doi copii, ar fi putut să trăiască. Și merge cu aceste scenarii în paralele. Și îți dai seama cât de mult poate schimba un gest, o intenție dusă până la capăt, un context, un ceva. O carte care îți arată cum e viața, cât de plăpândă este și, în același timp, cât de frumoasă ar putea deveni.
Lidia Yuknavitch – Bietele spinări ale copiilor
Carte grea de tot… Bine, pe de altă parte, nici nu te aștepți de la această autoare să scrii ceva cu care să adormi seara înainte de culcare, cum ar veni. Scriitura ei este tăioasă, dură, penetrantă. Deloc plăcută. Dar, cumva, necesară. Măcar din când în când. Încă mai am în minte imaginea fetiței care se gândește la vulpea care și-a ros laba ca să scape dintr-o capcană…
La cele trei cărți de mai jos făceam referire când am zis ”ș-un pic”. Pentru că, da, sunt cărți. Doar că sunt, de fapt, albume de fotografii. Superbe. Uluitoare unele dintre ele. O încântare. Toate trei.