Una din spaimele omului modern: să rămână fără net pe mobil…

Cred că una din spaimele pe care le are omul modern (ca să îi zic așa, generic) este să rămână fără net pe mobil. Mă rog, poate spaimă este mult spus, dar frustrare este clar! De unde vine spaima asta? Pentru că ne-am obișnuit să avem net oriunde, oricând și la prețuri super ok. În special noi, cei din România. Unde netul zbârnâie. Și vedem asta cel mai bine când mai plecăm prin cele străinătățuri și ne este cam dor de netul de la noi… După cum cei care îmi faceți onoarea să mă urmăriți constant știți deja, mă cam…

Citește mai departe...

De ce am luat decizia de a dona sânge o dată la trei luni

În Centrul de Transfuzie Sanguină din Ploiești intri cu sentimentul cu care intri în cam orice unitate medicală din România. Cu o strângere de stomac și încruntându-te fără să îți dai seama că faci asta. Practic, o reacție-reflex după multe experiențe nu prea plăcute, pățite în decursul anilor, cu ceea ce am putea numi generic sistemul medical românesc. Doar că, imediat ce pătrunzi în clădire, ridici surprins sprânceana. Căci ce vezi acolo nu seamănă de nici o culoare cu ce te așteptai tu să semene. Dimpotrivă, senzația este că ai ajuns, cumva, în altă parte… Centrul de Transfuzie Sanguină din…

Citește mai departe...

Cum l-am cunoscut pe Joseph Pine și am învățat diferența dintre marketing și consumering

Știam despre Joseph Pine așa cum știe orice om care este cât de cât interesat de ceea ce îndeobște se numește business. Pentru că (măcar) cartea lui ”The Experience Economy” este un must-read pentru orice om din zona asta. Ei bine, când cei de la Enel mi-au făcut propunerea să merg în Bogota (Columbia) pentru evenimentul #EnelFocusOn, am zis un ”da!” entuziast din prima. Pentru că 1. Columbia!!! 2. am urmărit constant seria asta de evenimente și i-am dat mereu un Like virtual, ca să zic așa. Abia apoi am aflat că Joe (așa ne-a zis chiar el să îi…

Citește mai departe...

5 recomandări pentru ONG despre cum să se miște mai cu talent

Pentru mine este oareșce durere acest subiect. Pentru că, spre deosebire de, să zicem, companii (unde discuția se poartă altfel, din toate punctele de vedere), ce am văzut la ONG când vinde vorba despre – hai să îi zicem generic – marketing, este în cam 98,7665% din cazuri poezie pură.  Și, când zic poezie, nu o zic deloc cu drag. Ci cu întristare. Cu enervare, pe alocuri. Pentru că, în timp ce 98,7665% din ONG insistă în a face poezie, lumea din jurul lor, aceea din care ei vor să obțină beneficii, face doar proză.  Așa că, din când în…

Citește mai departe...