Flavius Ardelean – scriitorul tânăr care te scârbește splendid cu scrierile sale

Flavius Ardelean a intrat pe radarul meu de feroce cititor (mă rog, mă laud și eu, am vreo 50-60 de cărți pe medie citite pe an) când am primit de la editura Herg Benet un pachet cu câteva cărți. Una dintre ele m-a atras prin titlu, așa că mi-am zis în barbă, pe sistem pseudo-pascalian, ”măh, dacă nu îți place, nu pierzi nimic; dar dacă o să-ți placă, ce mult o să câștigi…”. Cartea era ”Scârba sfântului cu sfoară roșie”. Iar de pierdut nu am pierdut nimic. Ci am câștigat. Un autor care îmi place foarte tare. Acestea fiind spuse, trebuie…

Citește mai departe...

Concurs cu premii pentru cele mai faine texte despre anumite amintiri ”amare” din copilărie :D

Dragilor, aceste rânduri se adresează în primul rând celor care, din ce în ce mai des, când se întâlnesc cu prieteni vechi, spun la un moment dat ”mai ții tu minte…” :) Bine, și cei mai tineri pot să fie atenți, căci cum altfel decât privind între trecutul recent poți să înțelegeți mai bine prezentul? Oscar Wilde zicea că ”amintirea este o creație continuă”. La așa ceva vă invit și eu acum, dragilor, la un exercițiu de creație. Unul bazat pe amintiri. Știți voi, acele amintiri care, filtrate acum și printr-o simpatică și necesară nostalgie, acum sunt plăcute, dar care…

Citește mai departe...

Reproșăm entuziasmul tinerei generații pentru că noi nu îl mai avem, nu pentru că e ceva greșit

Eu sunt mare fan al tinerei generații. Da, al generației reprezentantă de tinerii aceștia tupeiști, aroganți și enervanți cu dorințele lor. Prefer oricând tupeul lor în locul poziției ”ghiocel” în care noi, generația anterioară, am fost învățați să stăm și care ne-a distrus îngrozitor de mult apetența către risc și dorința de a face acel necesar pas în plus. Prefer oricând aroganța lor în locul mizerabilei atitudini de falsă modestie, pe care generația mea a profesat-o atât de mult încât a ajuns aproape o pseudo-artă. Prefer oricând enervantele lor dorințe salariale, de job, de bani, de orice în locul absolut…

Citește mai departe...

45 Poeme la întâmplare – Nicu Alifantis. Trei lucruri cu care am rămas după această carte

Despre 45 Poeme la întâmplare nu am cum să vă spun fără să țin cont când scriu aceste rânduri de un fapt tare personal, ca să îi zic așa: mi-e tare drag Nicu Alifantis. Nu am cum! Încă de când am avut onoarea să îl am invitat în emisiune (o aveți integral mai jos; apropo, de vreo 3 ani nu mai fac emisiunea aia și lumea încă îmi zice despre ea!) și când mi-am dat seama că este un om așa cum îmi place mie, direct, fără abureli și cu necesarele (și chiar cuvenitele :D) sărituri de pe șină, fără de…

Citește mai departe...