Eu o socoteam pe bunica un fel de dumnezee, că prea le știa pe toate

Mihail Soare este câștigătorul premiului special pentru cel mai bun text în cadrul concursului pe care l-am organizat împreună cu HERBALIFELINE® MAX, un amestec exclusiv de uleiuri de pește Omega-3 din surse sustenabile, despre amintiri ”amare” din copilărie cu uleiul de pește. Conform ”regulamentului”, l-am rugat să îmi acorde permisiunea de a publica pe blogul meu textul cu care a participat la concurs, așa că îl aveți mai jos. Carasul cu voal Bunica era și pentru mine, țâncul de câțiva anișori cu ochi uriași, de sfânt rătăcit printre muritori, ceea ce era pentru toată lumea (și ce lume, o pestrițătură cuceritoare, ca un bâlci de Rusalii):…

Citește mai departe...

Unul din criteriile la care ar trebui să te uiți când vrei să te angajezi. Exemplu concret: angajări la Kellogg’s

Dacă mă uit în trecut la toate joburile pe care le-am făcut, unul din regretele pe care le încerc acum, la cei 42 de ani bătuți pe muchie, este că nu am lucrat într-o companie privată mare. Multinațională. Corporație. Spuneți-i cum vreți. Ați înțeles, trag nădejde, ce vreau să zic. În rest, am făcut de toate. Jurnalist, funcționar public, portar la o fabrică, am făcut sucuri manual, am fost la coasă, ba chiar am fost 1 lună cioban la oi (mă rog, ajutor de cioban). Iar în ultimii 12 ani consultant, blogger, antreprenor. Dar o piesă într-un angrenaj mare și…

Citește mai departe...

Imaginați-vă o Românie fără avocați. Vă dă ceva cu virgulă?

Dacă ar fi să facem un top ad-hoc al meseriilor pe care românii nu le prea iubesc – să zic așa, eufemistic… – avocații ar intra lejer în acest top. Nu discutăm acum motivele pentru care ar ocupa o astfel de poziție înaltă, poate lansăm discuția altă dată. Ce vreau eu să vă spun despre această profesie este că este una absolut necesară pentru funcționarea statului de drept, o profesie fără de care a vorbi despre democrație ar semăna cu a vorbi despre stat la plajă la Polul Nord. Ca să înțelegeți mai bine, imaginați-vă o Românie fără avocați, un…

Citește mai departe...

Vina de a fi părinte

Am trei copii minunați. MINUNAȚI! Încă din liceu știam că ce trebuie să fac eu în viață este să fiu, înainte de orice, tată. Și, mai apoi, bunic. Și m-am pregătit tot timpul pentru aceste clipe. Dar tot m-au luat prin surprindere. Tot m-au bulversat teribil. Tot mi-au dat viața peste cap. Doar că în sensul bun. În sensul aproape perfect, aș putea spune. Unul din lucrurile pe care le-am înțeles din postura de tătic a fost ceva care m-a făcut să îmi iubesc mama și mai tare. Chiar dacă, din păcate, ea nu a mai apucat să afle asta,…

Citește mai departe...