Nu știu. Că nu mă pricep. Nu-i departamentul meu. Așa că nu mă bag.
Dar eu știu de două muzicaluri scrise de doi români. Unul este un mare regizor. Nu pot să îi dau numele, că nu am acordul lui. Dar a scris un muzical genial. Senzațională muzică, pur și simplu senzațională. Sper din tot sufletul să ajungem să îl vedem montat. Că e prea tare.
Al doilea este scris de Marius Popa. Povestea Leului Ra se numește. Am cumpărat bilete pentru că îmi place de Marius. Cum își gândești muzica pe sistem de business. Și businessul pe sistem de muzică. De aia am cumpărat bilete la spectacolul de la București.
Deja de la a doua piesă mie începea să îmi coboare falca. Pentru că nu mă așteptasem la așa ceva. La o muzică atât de… muzicală. Poveste și piese de muzical așa cum scrie la carte. Praf m-a făcut.
Îți recomand grav să mergi să vezi spectacolul când îl prinzi. Disclaimer: o să îți sune în cap zile întregi după aia Didinamea. Sau, dacă ești ca mine, Strălucind, o piesă superbă.
Ai grijă, totuși, că nu e muzical de ăla ca lumea. În sensul că e mai mult un concert. Adică nu sunt decoruri, nu se schimbă scenele sau costumele, dă-i pace, de unde atâta bogăție? Dar potențialul de a deveni muzical cu acte în regulă este enorm.
De ce nu se scriu muzicaluri în România? Se scriu, iată. Doar că nu se prea montează. Sau, și mai rău, nu aflăm despre ele. Că mi s-a întâmplat să aflu cu stupoare că s-a jucat un muzical la câteva zile după. Iar eu sunt destul de conectat cu lumea asta. Și, totuși, nu aflasem despre spectacol.
Dacă știi un muzical (sau un spectacol cu multă muzică în el, na), te rog să îmi zici. Că pe seceta asta de la noi chiar nu aș vrea să îl ratez.
Aia zic.