Top 10 cărți din cele 34 de cărți (și jumătate) citite și ascultate în ultimele 3 luni ale lui 2021

Merg înainte ca un chinezu ca tot românu cu ritmul meu mediu de lectură. Adică în jur de 11 cărți pe lună. Ritm de care mi-am dat seama de când fac topurile trimestriale cu cărți citite și ascultate. Adică de imediat 3 ani.

În ultimele luni din 2021, am citit 34 de cărți Și jumătate. Jumătatea aia fiind România Sălbatică. Un album foto, practic. Dar care are niște foto-explicații de întindere mai mare, ca să îi zic așa. Scoasă de Dan Dinu. Regizorul excelentului film România sălbatică. Apropo, dacă vrei să afli cum a fost făcut filmul, interviul pe care l-am făcut cu Dan este fix ce-ți trebuie :D

Acestea ziind fise, cum ar zice un patagonez proaspăt ieșit trotilat dintr-o crâșmă din Poplaca, să purcedem la topul cu pricina.

Top 10 cărți din ultimele 3 luni ale lui 2021

Locul 1. Tony Judt – Europa postbelică
O carte de referință. Din care nu doar că înțelegi cam cum a fost istoria continentului imediat după mizeria numită al doilea război mondial (niciodată nu scriu despre porcăria asta cu majuscule). Dar înțelegi și cât de greu și cu cât noroc s-a născut construcția europeană în care trăim. Și care, cu toate păcatele ei (că are la greu), a fost o șansă istorică pentru poporul nostru, oricum o învârtim. De referință cartea. Și de recitit măcar o dată la un cincinal. De ce am citit-o? Pentru că-s fiert pe istorie, de aia. După cum se poate vedea nu doar din acest top, ci din cam tot ce citesc eu.

Locul II. William Kent Krueger – Acest tărâm al blândeții
Știi de ce am citit această carte? Pentru că am fost victima marketingului. Da, așa a fost. Am văzut despre ea marketată pe sistem de ”dacă ți-a plăcut Acolo unde cântă racii de Delia Owens, atunci o să îți placă și asta”. Iar mie mi-a plăcut teribil cartea stimabilei Owens. Și mi-a plăcut foarte mult și cea a stimabilului Krueger. Că doar nu stă degeaba pe locul II în acest top. Pe scurt, este despre un drum făcut de câțiva copii de mai multe vârste fugiți dintr-o casă de copii prin America anilor 20. Și este scrisă minunat.

Locul 3. Marieke Lucas Rijneveld – Neliniștea serii
Am citit această carte din curiozitatea omului de aproape 50 de ani care vrea să vadă cum scrie un tânăr de până în 30 de ani. Că nu împlinise vârsta asta când a scris-o. Și pentru că multă lume – includ aici și critici, dar mai ales oameni în a căror părere chiar am încredere – lăuda scriitura lui. Pe bună dreptate. O carte foarte bună. Scrisă la persoana I. Despre cum își trăiește copilăria o fetiță de 10 ani din Olanda într-o familie de habotnici. Îți lasă gura seacă și stomacul strâns. Atât de dură este.

Locul 4. Evgheni Vodolazkin – Istoria Insulei
În sfârșit a venit și gospodin Evgheni cu o carte care să se apropie cât de cât de Laur! Că de aia am citit Istoria insulei. Pentru că am citit tot ce a scris stimabilul. Și eram constant dezamăgit cumva că nu se apropie niciuna de excelentul său debut, Laur. Dar asta e pe acolea. Nu o ajunge, desigur. Dar e bună rău. O insulă utopică, văzută în dezvoltarea sa de secole prin intermediul unei serii de cronicari. Dar cu niște interstiții scrise de niște capete princiare din acea insulă, care au trăit peste 300 de ani. Cu mențiunea că, dacă ești pasionat de istorie, găsești printre rânduri o grămadă de trimiteri, dar doar sugerate, către personaje și întâmplări din istorie, care s-ar putea să îți facă deliciul. Sau cum se zice :D

Locul 5. Evgheni Evtusenko – Să nu mori înainte de moarte
Aveam cartea asta cam de peste 10 ani în bibliotecă. Și tot îmi ziceam ”hai că o citesc după următoarea”. Dar nu a fost să fie. Și tot așa, ani de zile. Până când i-a venit sorocul. Și pur și simplu m-am dus către ea, am luat-o și m-am apucat să o citesc. Mi-a plăcut. Nu doar pentru că Evtusenko are stilul lui. Ci și pentru că este despre transformările din URSS și apoi din Rusia în decursul a câtorva zeci de ani. Cu câteva personaje excelent construite. Fotbalistul Lâzea este preferatul meu, de departe :)

Locul 6. Tony Judt și Timothy Snyder – Gânduri despre secolul XX
Știi că mai ai 1 an de trăit? Ce faci?Tony Judt a vorbit o carte. Da, a vorbit-o. Pentru că această excelentă carte este rezultatul dialogului pe care l-a avut cu Timothy Snyder. Scleroză amitrofică laterală. De asta murit Tony. Și de asta a preferat dialogul în locul scrisului. Deși ”preferat” este un cuvând nepotrivit. Pentru că oricum nu mai putea scrie. O recomand în special celor care iau actuala construcție europeană de-a gata. De parcă ar fi ceva care așa era normal să se întâmple. Când, de fapt, șansele erau mai mari să se întâmple cu totul și cu totul altceva.

Locul 7. Valerie Perrin – Apă proaspătă pentru flori
Ce carte frumoasă… Așa mi-a venit să îi zic. Care te lasă cu un sentiment de ăla de nu știi să-l descrii. Nostalgie, dar și încredere în ce o să vină. Tristețe, dar și bucurie că viața e frumoasă, dar merită trăită. Am citit-o pentru că doamna mea mi-a spus că i-a plăcut foarte mult. Și a avut dreptate să îi placă. Și mie mi-a plăcut. Și, deși este doar pe locul 7 în acest top, dacă ar fi să mă obligi să îți recomand doar o singură carte din cele găsite în acest articol și să îmi zici că este pentru ”să îmi redea încrederea că se poate, că se poate orice”, cam asta ar fi cartea pe care ți-aș recomanda-o :)

Locul 8. Tudor Runcanu – Cuibul bufniței
Cât de bine îmi face să descopăr un scriitor român contemporan….N-am putut lăsa din mână cartea asta. O carte care te înghite încă de la primele pagini. Și nu folosesc degeaba verbul ăsta. Căci este mult de înghițit în cartea asta. Și la propriu, dar mai ales la figurat. O împletire de planuri, de destine și de istorii personale, toate sufocate de istoria aia mare, care nu are nicio problemă să își pună un determinism deșănțat la butonieră. De ce am citit-o? Pentru că una din coordonatele mele pe partea de lectură este să citesc cât mai mulți autori români contemporani.

Locul 9. Sebastian Junger – Tribul – Despre întoarcerea acasă și apartenență
Este despre sindromul de stres post-traumatic și alte afecțiuni psihice din ”familia” aceasta. Care sunt influențate – în bine, desigur – de modul în care cei din jur (familie, comunitate, cartier, națiune) reacționează la problemele celor afectați. Mi-a plăcut mult că Junger încearcă să fie cât mai aplicat în ce scrie. Adică să își ajute cititorii, nu doar să se dea deștept. Așa cum, din păcate, mulți autori din zona asta fac. Am citit cartea pentru că fac un efort constant să mă documentez pe linie de creierii capului, cum îi zic eu. Poate o să mai împrospătez lista cu cărți care să te ajute pe linia asta.

Locul 10. Sidonia Drăgușanu – Dragoste rea
Adevărul adevărat este că și eu sunt surprins să văd că această carte a prins Top 10 la mine. Căci m-am enervat foarte tare când am citit-o. Căci modul în care personajul feminin s-a lăsat cucerită, apoi manipulată și abuzată emoțional de un ciumete, ei bine asta face face să îmi fiarbă sângele-n glandă. Dar, iată, după ce m-am liniștit și am stat și am cugetat la rece, cartea prinde Top 10. Iar asta spune tare multe despre scriitura autoarei. De altfel, de aceea am și vrut să o citesc. Pentru că am citit mai multe cărți scrise de ea. Și toate mi-au plăcut.

Mai jos sunt celelalte 24 de cărți citite și ascultate. Nu neapărat într-o ordine pe sistem de top. Ci cum am apucat să le bag în articol. Am pus câte o scurtă descriere la fiecare tocmai pentru că poate ție o să ți se pare interesante unele dintre ele. Și, chiar dacă în topul meu sunt mai jos de locul 10, asta nu înseamnă că în topul tău nu prind locul de podium. Că de aia e faină viața, că suntem atât de diferiți încât ar fi păcat să fim toți la fel :D


Tim Weiner – Nebunie și glorie. America, Rusia și războiul politic 1945 – 2020
S-ar putea să ți se potrivească dacă îți place istoria văzută din perspectiva războiului politic. Pe definiția autorului acest război înseamnă atât ce au făcut serviciile secrete în acea perioadă, dar și războiul informațional și mediatic. Care a contat foarte mult în acea perioadă tensionată. Spre deosebire de alți autori care dau repede în tot felul de teorii ale conspirației, Weiner pleacă de la o muncă de cercetare temeinică în arhive. Și nu zice că ăla e bun și ăla e rău. Ci zice că toți au fost răi. Dar și buni. Și arată și de ce.

Evgheni Vodolazkin – Soloviov și Larionov
Interesantă abordare stimabilului. Adică un istoric modern care studiază viața unui general din perioada revoluției bolșevice. Și află chestii (pardon my French). Nu doar despre generalul cu pricina. Dar mai ales despre el însuși. Împletirea celor două planuri este unul din punctele forte ale lui Vodolazkin. Mi-a plăcut cartea, nu zic nu. Dar parcă îi lipsea acel ”ceva” care să o facă foarte bună în ochii mei. Doar că nu știu care o fi acel ”ceva”…

Cătălin Ghiță – Secolul al XX-lea între roșu și negru
Este mai mult o istorie într-o notă culturală. Autorul pleacă de la roșu=comunism și negru=fascism și trasează foarte interesante tușe în notă de istorie culturală în jurul marilor evenimente din secolul trecut. M-a surprins plăcut cartea. Și m-a determinat să îmi notez în carnețel (sanchi, folosesc task manager, îți dai seama :D) să caut și celelate cărți ale stimabilului și să le săvârșesc.

Olga Grushin – O soție de poveste
Interesantă abordare. Adică scrisă într-o notă de poveste. În care personajul, soția, se vede o prințesă dintr-un basm în care nu totul e roz sau negru. Și care este în desfășurare. Iar combinația dintre planul real și cel imaginar este linia de forță a cărții. Adică, spre exemplu, zâna bună cu care tot vorbește prințesa capătă încet-încet profilul terapeutului soției din lumea reală. Și tot așa, personajele încep să se contureze în dualitatea lor. Interesantă tehnică. Dar nu m-a rupt pe linie de feeling. Sunt un insensibil, da, știu…

Rex Warner – Iulius Caesar
S-au scris atât de multe cărți despre Cezar încât te poți întreba pe bună dreptate ”de ce să mai citesc încă una?!”. Doar că eu nu mă întreb niciodată așa ceva. Pentru că sunt teribil de fascinat de acest personaj. Un general senzațional. Dar și un criminal în masă. Un politician mult peste veacul său. Dar și un fatalist convins (de unde i s-a și tras, de altfel). Așa că citesc tot ce prind despre el. Ca să încerc să înțeleg și mai mult. Cartea lui Warner, totuși, nu mi-a adus multă lumină. Căci prea ține cu Cezar, ca să zic așa. Dar, vorba aia, când te uiți la fotbal și nu ții cu nimeni, e bine să stai, pe rând, în galeriile adverse. Că altfel înțelegi minutul și scorul, știi cum zic :)

Edith Eva Eger – Darul – 12 lecții care îți vor salva viața
Tu te-ai căsători cu tine? Serios. Dacă ar fi să poți alege, tu te-ai căsători cu tine? Nu-mi aparține această întrebare. E a autoarei. Psiholog. Autoare de cărți de dezvoltare personală. Și supraviețuitoare la Auschwitz. Cartea aceasta este un ajutor teribil pentru cei dintre noi care au nevoie de astfel de întinderi de mână simbolice ca să trăiască mai bine în viața lor. Apropozito, plecând de la întrebarea din carte, am scris un articol. Care s-a bucurat de un mare succes #numazic :)

Hans Fallada – Fiecare moare singur
Nu prea se știu multe despre modul în care cetățenii germani au luptat, așa cum au putut, împotriva naziștilor chiar în țara lor. Căci așa face istoria de multe ori: ia la pachet o nație întreagă și îi pune o ștampilă. Doar că au fost cazuri de curaj extraordinar pentru unii dintre cei care au văzut în Hitler și în clica lui de psihopați un afront la adresa valorilor lor personale. Și au luptat cum au putut. Și cum au crezut ei de cuviință. Spre exemplu, scriind cărți poștale împotriva regimului și lăsându-le prin diferite locuri din Berlin. O carte după un caz real.

Marcel Bordet – Istoria Romei Antice
O carte bună și utilă pentru cei care deja cunosc, măcar în mare, istoria Romei Antice. Adică pentru cei cât de cât inițiați. Serios, nu ți-o recomand dacă nu le ai cu subiectul. Așa, ca test, ia vezi ce înțelegi tu din fraza asta: ”așadar, plecarea regilor etrusci a avut cauze contextuale nu neapărat povestea cu Brutus și onoarea Lucretiei”. Exact. Dacă nu știi povestea, n-ai idee despre ce este vorba. Și cam așa se întâmplă în toată cartea: autorul pleacă de la prezumția că tu știi anumite chestii, așa că nu le explicitează. Ceea ce pentru neinițiati poate crea frustrări. Cam ăsta-i avertismentul meu legat de această carte. Care, altfel, este foarte interesantă.

Liviu Surugiu – Fata de pe Drumul Mătăsii
Nici această carte a lui Liviu Surugiu nu m-a dezamăgit. Bine, nici măcar nu mă exprim bine. Nu doar că nu m-a dezamăgit, ba chiar mi-a plăcut. SF featuring fantasy. Sau invers. Că la mine stilurile astea sunt ca șprițul. Dacă îți place, îl bei. Dacă nu, bei bere. Dar șprițul lui Liviu îmi place. Mi-a plăcut întotdeauna. Este unul din autorii mei preferați pe linia asta.

Douglas Boin – Alaric the Goth: An Outsider’s History of the Fall of Rome (audiobook)
Lumea când aude de goți, se gândește la ceva barbari. Iar cei care au auzit cât de cât despre Alaric se gândesc automat că e cel care a distrus Roma. Doar că stai așa că nu-i așa. Cel puțin asta susține Boin. Și aduce multe argumente în sprijinul teoriei sale. Inclusiv că Alaric și ai săi nu au avut altă soluție decât să atace Roma. Deși au evitat cât au putut să facă asta. Motivul: oricât au cerut goții un locușor al lor în imensiul Imperiu Roman, încrezuții de romani nu au vrut să le dea. Așa că Alaric s-a enervat și le-a dat perversa. Interesantă perspectivă. Apropo de faptul că istoria este scrisă de învingători. Apropo, cică Alaric ar fi fost de undeva de pe la noi din Deltă…

Ludmila Ulițkaia – A fost doar ciumă
Stimabila este una din favoritele mele pe linie de scriitori contemporani. Era să adaug ”ruși”, dar aș fi nesimțit să îmi asum că știu io la greu cum e treaba cu literatura rusă contemporană :)) De aceea am și citit cartea. Mă rog, cărțulia. Care este, de fapt, un scenariu de film. Scris de Ulițkaia în urmă cu mulți ani. Și scos acum de la naftalină pentru că pandemie. Adică, direct spus, să mai facă niște bani. Chestie cu care eu personal nu am nicio problemă. Că doar și scriitori trebe să trăiască și să aibă cu ce să își plătească abonamentul la Netflix, știi cum zic. Altfel, din punct de vedere literar, nu e mare șmecherie cu cartea asta. Pardon, cărțulia.

Cristi Nedelcu – Cimitirul trandafirilor
Slabe șanse să fi citit cartea asta dacă nu m-aș fi întâlnit cu Cristi într-o deplasare la Craiova. Și când m-a salutat cu ”colegul scriitor”. Gen, dacă am scris și eu cartea despre influencer marketing, suntem colegi. Ceea ce este onorant pentru mine. Dar nu suficient. Căci Cristi scrie mult mai bine. Iar Cimitirul trandafirilor este o carte care te pune pe gânduri. Și care merge foarte multe în anumite ascunzișuri ale sufletului tău. Doar că doar tu știi în care…

Hans Rosling – Cum am învățat să înțeleg lumea
Posibil să nu fii auzit până acum de el. Dar este omul care a avut un impact deosebit în modul în care tot ce înseamnă sistem mondial de sănătate folosește datele pentru a obține informații utile. E de ajuns să te uiți la măcar unul din discursurile lui ca să înțelegi ce vreau să zic. Cartea este autobiografia sa. Scris în ultima parte a vieții. Când știa că o să moară.

Ana-Maria Negrilă – Cele patru oglinzi ale adevărului
Una din cele mai frumoase și mai bine scrise cărți în română care pleacă de la fapte și date istorice. Foarte bine a reușit autoarea să refacă atmosfera epocii anilor 1500 în zona mioritică și balcanică. Iar subiectul, sclavagia (robie sau indiferent de cum îi zici), este tratat nu direct și tezist, ci prin povestirea întâmplărilor prin care trece personajul principal. Și tocmai de aceea îți dă fiorii ăia buni…

Edward O. Wilson – Originile creativității umane
Autorul este unul din marii polimați ai lumii. Și, deși munca sa principală este studiul furnicilor (autor al celebrei teorii a eusocialității), Wilson a abordat și abordează subiecte oarecum adiacente. În această carte, el militează pentru creativitatea umană ca sursă a binelui comun. Dar crede cu tărie că nu avem cum să prestăm corespunzător pe linia asta dacă nu reușim să săvârșim magnifica împăcare între știință și științele umaniste. Și aduce multe argumente în acest sens. Eu țin cu el, ca să zic așa. Nu că ar conta părerea mea :))

Celeste Headlee – Nu face nimic! Cum să renunți la prea multă muncă, la prea multe lucruri de rezolvat și să simți că trăiești
Am fost tentat să încadrez acest volum în categoria pe care eu o numesc cărți-popcorn. Adică alea care doar par că te hrănesc, dar nu aduc nutrienții necesari. Deși este distractiv să le citești. Doar că nu pot încadra această carte aici. Din motivul că, deși teoriile din ea nu aduc nimic nou pentru mine (care am citit destul de mult pe zona asta de dezvoltare personală și sunt deja celebru în unele cercuri pentru programul meu de viață #După18FărăWeekend), faptul că își povestește propriile experiențe și soluțiile pe care le-a găsit la problemele din viața ei o face, totuși, o carte care s-ar putea să te ajute.

Romulus Gidro, Aurelia Gidro – Roma Antică. O istorie pentru toți
Putem să numim această carte, fără să greșim nici măcar o juma de milimetru, un manual. Căci te ia de la zero. Consideră că nu știi nimc despre istoria Romei Antice și te duce de mânuță prin toată istoria ei. Pe repede înainte, desigur, căci nu ai cum să te miști altfel decât cu pedala de accelerație făcută tălpiță prin 1.200 de ani (căci se oprește la sfârșitul domniei lui Iustinian) de istorie. Dar, ca orice manual, are și niște părți ciudate. Cum ar fi paralele pe care autorii le fac cu România contemporană. Gen ”nobilii romani mituiau săracii în alegeri, cam cum se întâmplă acum la noi în politică”. Ceea ce este un adevăr. Dar parcă analogiile astea prea sunt forțate de multe ori. Și mai este orientarea cam anti LGTB a autorilor, dar zisă mai așa cu batista pe tastatură. Dar, lăsând aceste evidente (pentru mine) minusuri la o parte, dacă ne referim strict la abordarea de recapitulare istorică, este o carte utilă.

Liviu G. Stan – Salamandre
Ciudată carte… Un fel de fantasy mai cu extorsiune a degajamentului :)) N-aș putea zice că e pe stilul meu. Dar, totuși, pe linie de stil, mi-au plăcut foarte mult anumite întortochieri ale frazelor. Ceea ce m-a făcut să fiu atent la acest scriitor. Și pe viitor să mai citesc ce scrie #dacăe.

Corneliu Cezar Sigmirean – Publicitatea în România postcomunistă 1990 – 1995
O incursiune nostalgico-profesionistă, dacă vrei. Una care, măcar din când în când, nu-i rău să o facem ăștia trecuți lejer de 40 de ani. Ca să ne aducem aminte de cum a fost. Căci doar așa, prin comparație benchmarkiană (pardon my French), putem înțelege cu adevărat drumul pe care l-am parcurs ca industrie de la reclamele alea (și de la contextul acela) la ce se întâmplă acum în domeniu.

Abhijit V. Banerjee și Esther Duflo – Economie utilă pentru vremuri dificile
Ți-o zic sincer: dacă aș fi știut că este o carte despre economie politică și un pic de macroeconomie, nu aș fi luat-o să o citesc. Dar așa, cu titlul ăsta jmeker, m-a atras. Și și faptul că cei doi sunt câștigători ai premiului Nobel pentru economie 2019 a contat, nu are rost să o mermelesc. Și bine am făcut că am citit-o. Căci e foarte utilă. Deși pasajele alea despre macroeconomie tot m-au plictisit, căci nu înțeleg mai nimic din disciplina asta. Dar altfel cartea te ajută foarte mult să ai o perspectivă mai largă asupra modului în care migrația, politicile guvernamentale, schimbările de mediu, companiile mari și mici și inclusiv – de fapt, foarte important! – atenția la demnitatea oamenilor în aceste vremuri, ei bine toate acestea concură la ceea ce se numește lumea modernă. Și fiecare are un rol important. Merită să citești cartea dacă ai interese pe linia asta.

William Bynum – Mică istorie a științei
Exact cum îi zice titlul. O carte care te ajută mult dacă nu ai citit până acum despre marile descoperiri științifice și despre cum s-a ajuns la ele. Sau să îți reîmprospătezi informațiile, dacă știai despre ele. O trec la capitolul utilitar. Sau cum să îi zic :))

Cristina Belodan – Dilibau. Povești oltenești
Am râs la anumite povești. Mai ales că eu am trăit ce zice Cristina în Ardeal. Și, deși întâmplările sunt cam tot alea (copilărești), graiul diferă teribil. Dar tocmai de aceea a fost pentru mine o carte relaxantă. Așa, de vară. Iarna :D

Daniel Goleman – Leadership: Puterea Inteligenței Emoționale
Tare greu mi-e să-l citesc pe stimabilul în chestiune. Nu se pupă stilul lui cu mine. De nicio culoare. Dar o fac pentru că îmi place teoria lui cu inteligența emoțională care este unul din factorii principali ai succesului oricum ca manager. Ca leader, de fapt.

Karl Marx, Friedrich Engels – Manifestul Partidului Comunist
Știi că ți-am zis mai sus că am pus cărțile care nu au prins Top 10 într-o ordine aleatorie? Ceea ce am făcut. Cu o singură excepție. Asta. Căci pur și simplu nu reușesc să fiu obiectiv când mă gândesc cât de mult rău a putut face această cărțulie. Deși atunci când Marx a scris-o pot înțelege că el a vrut doar binele proletariatului. Doar că aplicarea acestui manifest… Sunt absolut sigur că Marx, dacă ar învia acum să vadă ce a creat cu Manifestul lui, s-ar cere omorât la loc. Oripilat, șocat, îngrozit.

NOU: Îți recomand masterclassul meu de digital marketing în 22 lecții video.

Citește cartea mea ”Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia?” și, dacă nu îți place, îți dau o bere :D

Abonează-te la newsletterul trimis de maximum două ori pe săptămână celor peste 5.300 de abonați.

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

2 thoughts on “Top 10 cărți din cele 34 de cărți (și jumătate) citite și ascultate în ultimele 3 luni ale lui 2021”

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5300 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)