Top 10 cărți citite în primele 3 luni ale lui 2020

33 de cărți. Atât am citit în aceste prime trei luni ale atât de nașpetului în perioada asta an 2020. Adică îmi păstrez media trimestrială cu o precizie de metronom chinezesc (pardon my French) în ultimul an și un pic: 35 de cărți la începutul anului trecut, apoi 36 de cărți, apoi apoi 33 de cărți, apoi 34 de cărți și acum, iată, 33.

A fost și o curiozitate de-a mea să fac statisticile astea. Pentru că am vrut să văd dacă în primul trimestru în care am numărat cărțile a fost doar o întâmplare sau acesta este ritmul meu, cam 30 și un pic de cărți la trei luni, adică 10 cărți și un pic pe lună.

După cum lesne se vede, după 5 trimestre de măsurare, e clară treabă, ăsta-i ritmul. Unii mă întreabă cum de citesc atât de mult. Răspunsul este dublu: 1. cititul este cea mai faină formă pentru mine de a petrece timpul liber (bine, exceptând statul cu familia, ăla e sfânt) 2. citesc repede, după ani de zile în care mi-am format acest obicei (antrenamentul este sfânt, ca orice lucru repetat an de zile).

Iar pentru cei care se întreabă cum de îmi găsesc timp să mai și citesc atât pe lângă familie (nevasta senzațională, 3 prunci spectaculoși), agenția digitală Kooperativa 2.0 (echipă fenomenală, din toate punctele de vedere!), blogul și activitatea de (zic unii că aș fi) influencer și, desigur și obligatoriu, ieșirile la bere, ei bine răspunsul este și mai simplu: îmi fac timp.

Și reușești să îți faci timp cu disciplină și cu stabilirea clară a priorităților (o să scriu un articol separat pe tema asta, dacă nu te-ai abonat deja la newsletterul meu, nu ar fi rău să o faci, ca să nu ratezi aceste perle de înțelepciune 2.0 :D).

Bun, acestea fiind zise, iată Top 10 cărți pe care le-am citit în primele luni ale acestui an. Fiind topul meu propriu și personal, este teribil de subiectiv. Cum stă bine oricărui cititor, desigur :)

Locul 1. Octavian Soviany – Micul Saturnian
Îți zic din start: nu mă crede la faza asta. Adică io-s fan, mare fan Soviany (de aia i-am făcut și secțiune dedicată pe blog). Dar, pe de altă parte, modul în care scrie la persoana I despre viața lui Paul Verlaine este aur, aur curat. O recomand cu maximă sârguință. Și abia aștept următoarele cărți din serie!

Locul 2. Eric Barker – Latri degeaba la lună
Dacă erai cumva în căutarea unei cărți care să te ajute să înțelegi de ce o dai de gard de multe ori și de ce te tot cauți uneori prin viața ta și nu te găsești, cartea asta este ce îți trebuie. Nu are rost să îți zic mai multe. Adică, serios, un arogant ca mine o pune pe locul II în top (după Soviany, una din feblețile mele…). Știi cum zic :D

Locul 3. Liviu David – Pauza de publicitate
Imediat după ce am terminat de citit cartea, i-am dat mesaj lui Liviu pe Facebook. Și i-am zis ceva de genul: ”Băăăăăh, de ce nu ai scris-o mai repede, băăăăh!?”. A înțeles ce am vrut să zic. Este de aur cartea asta. Și din perspectiva unei scurt istorii a publicității românești (apropo, cartea este scoasă în condiții grafice excepționale), dar și pentru că Liviu ne dă o grămadă de insighturi despre meseria de publicitar (care a fost și care, ușor luată la pilă, o să fie bine merci în continuare) și, atât cât îl lasă febg shuiul, dă și niște sfaturi. De neratat pentru orice om de marketing din România. Și nu numai.

Locul 4. John Medina – Regulile Creierului
Aș pune cartea asta pe locul II în categoria cărților care îți explică la modul corespunzător cum îți funcționează creierii capului (după Paradoxul cimpanzeului care rămâne pentru mine no 1). Este foarte utilă. Că nu știu cum să îi zic altfel. Adică o să ai multe momente de alea ”ahaaaa, deci de aia…”. Bref, de citit. Dacă te interesează creierii capului tău, firește, altfel poți să faci altceva, desigur…

Locul 5. Shusaku Endo – Tăcere
Foarte bună carte! Despre pățaniile unor călugări portughezi în secolul XVII în Japonia. Despre încercările de creștinare pe care le-au săvârșit acolo și despre reacția dură a autorităților imperiale. O recomand la modul corespunzător.

Locul 6. Gary John Bishop – Unf*uck Yourself
Foarte bună dacă încă nu te-ai prins de ce nu prea îți ies lucrurile în viață. Adică este o cartea despre ceea ce îndeobște se numește mindset pozitiv. Găsești în ea niște foarte bune recomandări cum să te pui pe linia cea bună. Cu muncă, firește. Cu multă muncă. Dacă vreo o carte-pastilă, după care să te ridici și să îți iasă totul cum vrei, asta nu este așa ceva. Bine, nu-i nici una cu efecte așa rapide și fără muncă, dar tu poți visa în continuare…

Locul 7. Lewis Dartnell – Origini
Pe scurt, teoria autorului este că evoluția vieții pe Pâmânt a fost determinată în teribil de mare măsură de geologie. Adică, mai pe șleau, de tipul de pământ (la propriu) pe care stăteam la un anumit moment sau altul din evoluția noastră (ca animale supreme, cum ne zicem). Înveți o mulțime de chesti interesante (io am scos câteva aici, dacă te interesează).

Locul 8. Cezar Ion – Connaiseur fără ifose
Da, știu, este suprinzător că o carte despre vinuri a prins Top 10 la mine. Și eu sunt surprins, îți zic sincer. Doar că, după ce am citit-o, am simțit constant că mă tot gândesc la câtă dreptate are Cezar în cartea asta și am tot revenit, măcar cu gândul, la anumite chestiuni din ea. Așa că, dacă tot am pățit de astea, am tras concluzia că, dacă mă urmărește pe mine cartea asta în halul ăsta, nu ar fi rău să îi acord locul cuvenit, zic! :D

Locul 9. Dănuț Ungureanu – Experimentul Păpușa
Nu am mai râs atât de mult citind o carte de nici nu știu io când! Subiectul este în sine o paranghelie: viața politică dintr-o Românie imaginară (bine, nu e că nu poți face o paralelă de un perpendicularism desăvârșit cu anumite personaje politice de pe la noi). Dar combinația dintre răhățișurile politicie și experimentul ăsta (despre care nu vă zic nimic, aș strica toată paranghelia) este excelentă.

Locul 10. Cornel Ilie – Deja-vu. 25 de ani de VUNK
Cartea asta este un instrument foarte bun de marketing pentru Cornel și pentru VUNK. Dar pe mine nu doar că nu mă deranjează, dimpotrivă, aș vrea să văd în draci marketing de ăsta cu suflet. Că nu știu cum să îi zic altfel. M-am regăsit în multe momente din carte. Poate de aia mi-a plăcut atât de tare :)

Celelalte cărți citite sunt cele de mai jos. Care nu sunt într-o ordine anume, ci cum mi-au picat la scris, ca să zic așa. Și am preferat stilul ăsta mai una sub alta ca să îți și zic câte ceva despre fiecare carte, poate îți dau idei, știi cum zic :D

Jonathan Dee – Provincialii
O foarte bună carte dacă vrei să afli cam cum curge viața într-un orășel mic de provincie din SUA. E scrisă foarte bine, personaje excelent conturate, numai bună de citit zilele asta (de fapt, în orice zi).

Antoneta Galeș – Caietul fericirii
Este un ghid despre cum să te regăsești în viața ta, prima pe dreapta, față în față cu spatele gării. Adică un tool (dacă nu băgam o romgleză nu făceam nimic…) care se întinde pe niște luni bune, în care tu ai de completat chestii, din care ies niște întrebări pe care ți le pui tu în creierii capului tău, de astea, adică cât e cât aplicate (mă rog, muuuuult mai aplicată decât muuuulte cărți din zona asta de dezvoltare personală, gen).

Eduard Snowden – Dosar permanent
M-a surprins cartea asta. Plăcut. Adică io am pus mâna pe ea ca să citesc niște chestii de alea tehnice, cu hacking și alea, alea, când colo am găsit o poveste foarte bine închegată (și scrisă), care a parcurs nu doar perioada în care Snowden a dat pe goarnă secretele de stat, ci și cea de dinainte. Asta mi-a plăcut la carte: faptul că este foarte umanizată, cu accent mai mult pe efectele psihologice super-nașpa ale întregului scandal asupra lui Snowden și asupra familiei. O fi PR pentru el, nu zic. Dar este bine scrisă :)

Elan Mastai – Omul care a cucerit timpul
Un SF lovit corespunzător cu pucul. Adică nu doar că este scris foarte fain, dar subiectul cu primul om care a ajuns să călătorească în timp (cumva din greșeală, el fiind un semi-tălâmb) și despre ce gherle dă făcând asta este foarte simpatic. O variantă foarte bună de relaxare, deci.

Tony Mott – Iarna crimelor perfecte
O foarte bine scrisă carte polițistă. Din toate punctele de vedere subiect, realizarea personajelor, tensiunea firului narativ (sau cum i se zice), deci este beton pentru amatorii genului, dar și pentru cei care nu au mai citit de multă vreme o polițistă și s-ar arunca zilele astea la așa ceva #DacăE.

Han Kang – Disecție
Oribilă carte. Dar tocmai de aceea necesară. Cărți de astea ar cam trebui să citim periodic. Adică astfel de cărți care pornesc de la ce s-a întâmplat în realitate (masacrarea protestanților în Coreea de Sud în anii 80) și urmăresc câteva destine. Și ți se strânge stomacul. Și te încrunți des. Și scapi câte o lacrimă. E greu de citit. Dar, după ce întorci ultima pagină și stai o leacă pe gânduri, te lovește un catharsis. Și simți că, totuși, ți-e bine în viața ta… :)

Ralucă Mihăilă – Glasvand
O carte care este probabil cea mai bună modalitate pe care am citit-o în ultima vreme prin care noi, ăștia de nu am lucrat niciodată într-o corporație, putem arunca o privire pătrunzătoare (cum ziceam noi în liceu în tezele de la română; sau nu ziceam?) asupra modului în care presiunea unui astfel de mediu de lucru se pupă mozolitor la nivel ontologic cu păsăricile pe care oricum mulți corporatiști le au în creierii capului (pentru că, nu-i așa, în ciuda zvonurilor, și corporatiștii sunt oameni ca noi, desigur, deci au și si cuvenitele stoluri de zburătoare, ca noi toți). Sau ceva.

Brian Krebs – Națiunea spam
O carte despre bătălia dintre două imperii ale spamului (rusești, desigur), responsabile la un moment dat de cam 75% din spamul mondial. Dar rusnacii s-au apucat să se bată între ei și să se toarne la autorități, astfel încât, practic, s-au cam anihilat recoprc. Iar lumea s-a schimbat din acel moment. Unii zic că a fost o victorie. Eu zic altceva: la ce mizerii informatice au fost forțați, practic, spammerii să recurgă după ce li s-a închis ”țeava” aialaltă, cred că ne era mai ușor cu spamul…

Bogdan Teodorescu – Și vom muri cu toții în chinuri
Dacă ți-e chakra deschisă (pardon my French) înspre ceea ce am putea îndeobște numi provocările contemporane pe linie de imigrație și de amestecat de neamuri x luate câte y, această carte este una excelentă din acest punct de vedere. Pentru că povestea pe care o construiești Bogdan, cu părți din politică, din serviciile secrete, din business, din societatea civilă și, evidamont, cu oamenii care trec prin șocul refugiului și al imigrării, ei bine, s-ar putea să fie cea mai bună carte pe zona asta pe care poți să o citești.

Martin Page – M-am hotârât să devin prost
M-a atras titlul. Și, pe măsură ce citeam, mi-am dat seama că ideea centrală a cărții e beton: cu cât citești mai mult și cu cât ești mai deștept, cu atât cresc șansele să nu îți mai placă în viața ta. Dar execuția acestei idei, scriitura propriu-zisă, mi s-a părut subțire rău.

Yasunari Kawabata – Păpădiile
Ciudată carte. Tot e ciudat în ea. Și povestea (cu o fată care suferă de o boală ciudată, desigur: nu își mai vede iubitul, deși este în fața sa). Cu relația dintre mama fetei și iubitul ei. Cu dialogurile dintre ei. Ciudată rău. Dar, cumva, cu substanță. Adică te mai gândești la cartea asta la ceva vreme după ce ai citit-o.

Ann Napolitano – Dragă Edward
Dacă reușiți să treceți peste oribilul subiect al cărții (Edward este un copil de 12 ani, singurul supraviețuitor al unui zbor în care au murit 191 de persoane…), nu este o idee deloc rea să vă petreceți niște ore să o lecturați. Dar sunt și cărți mai bune pe lume asta, știți cum zic.

Ichiro Kishimi, Fumitake Koga – Curajul de a fi fericit
Curajul de a fi fericit (Editura Litera, 2020) este cartea ca un supermarket de ăla chinezesc: printre multe chestii degeaba, se găsesc și niște chestii beton. Așa, ca punct pozitiv (sau cum i se zice), dacă reușești să treci de chestiile slabe, cartea e faină că înțelegi mai multe despre filosofia lui Adler, unul din gânditorii (încă lumea nu s-a hotărât dacă este psiholog, filosof sau doar băgător în seamă) care, fără caterincă o zic, chiar ar trebui scoși mai tare în față pentru că sistemul lui de gândire măcar te pune pe gânduri un pic, ceea ce în vremurile noastre nu este deloc puțin lucru, zic.

Varvara Buzilă – Pâinea, aliment și simbol
O carte științifică, aș putea zice. Dar foarte faină. Adică, mă rog, mie mi-a plăcut. Tocmai pentru că are rigoare de cercetare. Deși asta vine a pachet cu un limbaj uneori mai ermetic, așa. Dar, totuși, o recomand cu căldură celor interesați de chestiuni de astea mai antropologice, ca să le zic așa. Și felicit autoarea pentru o astfel de muncă teribilă.

Emanuel Iavorenciuc – Ordinul Templierilor
Salut cartea asta în primul rând pentru că extrem de puține apariții pe zona asta de istorie ne încântă în ultimii ani. Mă refer la scrituri documentate, nu la beletristică (nu că ar fi ceva rău cu beletristica, dar mai vrem și altceva, zic). Iar subiectul ăsta cu templierii are mare nevoie să mai fie luat la pilă, că prea multă abureală a la Dan Brown s-a pogorât pe el…

Mihail Soare – Ars Profetica
Io cu poezia nu prea avem sloturi de USB comune, ca să îi zic așa. Doar că, din când în când, pe principiu ”pune, măh, mâna și citește și ce nu te pasionează, altfel nu construim socialismul!”, mă mai arunc la niște versuri. Iar când autorul se cheamă Mihail Soare (unul din autorii mei favoriți pe linie de contemporaneitate cu mine, cum ar veni; dacă nu ați citit Livrescu, mare păcat…), bag, ce să fac. Uite câteva fragmente din poezii aici.

Alexandru Tudose – Pole-Pole. Călătorie pe acoperișurile lumii
O carte scrisă nu de unul de pe canapea (care o arde cu Universul care o să conspire el să îți răcească berea chiar dacă tu, tolomac, nu ai pus-o în frigider), ci de unul care și-a ridicat dorsalul de pe canapea și s-a cățărat pe niște delușori de niște mii de metri în numele copiilor cu boli rare.

Vlad Cioplea, Gabriela Bumb – Povești din gară
Băi, cât de tare este cartea asta! Ideea este #cumva furculition: s-au dus în gară, au văzut oameni care le-au spus ceva, Vlad Cioplea le-a făcut poză, Gabriela Bumb i-a luat la întrebări. Și au ieșit 100 de povești foto (ca să le zic așa) grozave. Adică io am luat cartea în mână aseară (pe sistem ”ia să văd ce au săvârșit oamenii ăștia acilea”, căci o așteptam pe aia mică să se pregătească de culcare ca să continuăm cititul poveștii…) și nu am mai lăsat-o din mână până nu am terminat-o.

Bob Proctor – Te-ai născut bogat
Pe mine cărți de genul ăsta mă cam plictisesc. Pentru că sunt o leacă prea aspiraționale pentru mine. Adică prea o bagă pe aia cu ”crede cu tărie și Universul o să îți facă pe plac”. Adică, sigur, faza asta este baza bazelor (dacă nu nu crezi că o să ți se întâmple ceva bine, apoi clar nu o să ți se întâmple), dar dacă stăm numai în ea, apoi nu-i treaba. Dar, pe de altă parte, citesc la modul constant astfel de cărți pop-corn (că io așa le zic) tocmai pentru a-mi da remindere constante că mindsetul este crucial.

Jean-Lorin Sterian – Whoreshop
O colecție de povestiri, practic, scrise de membri unui club de scriere amatoricească, pardon my French, din Berlin. Stiluri diferite, abordări diferite, interesant, deci. Dar nu aș putea zice că m-a coafat până la capăt. Coperta, însă… :D

Masaru Emoto – Forma iubirii
Masaro povestește despre faptul că apa, expusă la cuvinte pozitive cristalizează în forme foarte faine, iar la cuvinte negative o arde în forme urâte, firește. Doar ca la un moment dat o ia pe ulei grav. Adică cu chestii de genul apa a venit din lumi extraterestre (ceea ce e ok, inclusiv NASA a emis ipoteza asta) conținând cristale de apă cu informații de ADN, din care – v-ați prins – am fost creați noi, oamenii (bine, tot ce este pe planetă, dar mie de mie îmi arde mai tare, nu de muflon!). Sau că Dumnezeu stă pe Steaua Polară. Pentru că, firește, originea noastră este în Carul Mare. De astea. Not funny.

Sjon – Vulpea albastră
Am simțit că mi-am pierdut vremea cu cartea asta. Nu mi-a plăcut deloc. De fapt, nici măcar nu am ajuns în momentul în care să analizez dacă îmi place sau nu, nici măcar până acolo n-am ajuns. Atât de slabă mi s-a părut povestea coleguțului islandez.

Gay Hendricks , Debbie DeVoe – Puterea unui singur gând
Un fel de luat la pilă a părerilor lui James Allen. E ok dacă vrei o lectură lejeră, care ”mestecă” din noi cam ce știam deja oricum despre importanța mindestului în viața ta. Ca punct de plecare zic. Deci merge. Așa, lejer, de vară.

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

12 thoughts on “Top 10 cărți citite în primele 3 luni ale lui 2020”

  1. Domnu’, ai un aparat de dilatat timpul, traiesti din dividende si nu trebe sa faci nimic, de unde ai atat timp pentru citit? Ca nu inteleg.Sau ai un aparat de citit sau e pur si simplu marketing cunoscut in limbajul colocvial drept vrajeala.Pur si simplu promovezi niste carti si te premiaza oamenii aia.Asa poate mai merge.Daca le citesti pe bune, da-ne reteta, fii capitanul nostru.

  2. Vă urmăresc de ceva vreme admirându-vă consecvența fără a lăsa comentarii ori note personale însă de data aceasta numărul de cărți pe care l-ați înșirat m-a mirat îndeajuns de tare încât să văd câte pagini de carte citită a însumat demersul dumneavoastră, în cele trei luni menționate.
    Numărul total al paginilor este 9053.
    Ar ieși o medie de 99,5 pagini pe zi. Da, știu, sunt mulți care zic: „Ce mare lucru 100 de pagini pe zi?!” însă lucrurile nu stau doar așa. Mie personal mi-a dat senzația unui concurs ori nu despre asta e lectura, în concepția mea.
    Demersul nu-l contest însă mă gândesc cum se așază cele citite de dumneavoastră în condițiile în care domeniile sunt dintre cele mai variate de la pâine la cavalerii teutoni ori atrocitățile din Coreea de Sud?
    Dar dacă asta vă crează o stare de bine e minunat, cine vă împiedică să citiți contra-cronometru?
    P.S. Răspunsul dat lui Cristi e unul care a fost doar de dragul datului. „Pentru că pot și pentru că vreau” sună a slogan. ;) V-aș fi urat Spor la citit! însă nu vă trebuie la cum arată statistica.
    În schimb, vă urez multă sănătate!

    1. Ce tare! :)) Nu m-am gândit să calculez și numărul de pagini! Să îți răspund pe rând:

      1. ”Cum se așează cele citite”. Presupun că te referi la capacitatea mea de a ”îngurgita” cele citite și de a le integra #cumva în sistemul meu de valori (a se citi să mă ajute în viitor). Pur și simplu se întâmplă. Nu știu cum să explic. Bine, nici nu mi-am propus niciodată ceva sistematic ”băh, vezi să înțelegi din cartea aia ceva și să o bagi în sertarul X!”. Și oricum nu se întâmplă cu toate cărțile așa. Ci doar cu cele care chiar îmi ating la modul corespunzător feng shuiul. Dar mai este o chestie: orice carte citită se așează, cum zici, pe undeva prin creier. Iar pe mine asta mă ajută, fiind om care se ocupă cu cuvinte. Există studii care ne arată saltul calitativ prin acumulări cantitative, dar nu e cazul să intrăm în detalii aici :)

      2. ”Domeniile sunt dintre cele mai variate”. Sunt om de marketing. Iar asta presupune și să citesc din domenii cât mai variante. Plus că pe zona de istorie am fost mereu fan. Așa că cărțile de istorie nu-s deloc la ”impuse”. Aici am putea discuta despre cum îmi aleg cărțile. Și poate, dacă și tu crezi că ar fi o chestie, o să scriu un articol pe tema asta.

      3. ”Citit contra cronometru”. Eh, dacă m-ai cunoaște mai bine și ai înțelege cât de arogant sunt și cât de tare mi se rupe de orice altceva în afara de ceea ce gândesc eu despre mine… :D Iar faza asta cu cititul să depășesc niște borne sau ceva nu mă pasionează de nicio culoare. Deloc. Pur și simplu acesta este ritmul meu de citit și aia e. Altfel, pe varianta de concurs viteză, aș fi încercat să apăs pedala de accelerație încă de la primul trimestru analizat și să tot îmi depășesc recordul. Dar n-am ambiții de astea. Deloc. Nada :D

      4. ”Raspunsul dat lui Cristi” a fost pe măsura caterincii băgate de el în comentariu. Uite diferența dintre comentariul tău la care am răspuns cum am răspuns și comentariul lui (și reacția mea, desigur). Nuanțe, multă viață stă în nuanțe…

      PS Ți-am răspuns la per tu pentru că io așa vorbesc. Și așa de tare mă simt bătrân când îmi spune cineva ”dumneavoastră”…

  3. În ceea ce privește „așază”, acesta este termenul corect e ușor de căutat și găsit în dicționar. Dar bine că nu ați fost atent la „Așa că cărțile de istorie ”, mă rog, o fi o scăpare a omului de marketing.
    Nu doresc a intra cu dumneavoastră într-o polemică pentru că nu are rost și nici nu mi-ar aduce nici un beneficiu.
    Însă puțină moderație legat de oamenii cărora vă adresați nu ar strica. Nu de alta, dar cred că articolele dumneavoastră nu sunt destinate doar cunoscuților (ei vă știu la pachet cu tot cu aroganța – a se vedea definiția aroganței – clamată) ci oamenilor străini, celor care caută ceva și dau și peste acest blog. Și intră o dată, de două ori și văzând așa o abordare a treia oară nu se mai ostenesc să dea click. Ori, după câte știu eu, de aici vă hrăniți și ca blogger și ca om de marketing: din interacțiunea cu oamenii.
    Asta cu „Și așa de tare mă simt bătrân când îmi spune cineva ”dumneavoastră”…” mă duce cu gândul la occidentul după care atât s-au ostenit unii în a-l ajunge din urmă încât au eliminat politețea și buna creștere.
    Inspirație și înțelepciune!

    P.S. Din nou: :) „Nu știu cum să explic”, „așa vreau eu”, „pentru că pot” sunt formule uzitate și para uzitate în întâlnirile pe care le aveți cu oamenii. Vi s-au tatuat pe corzile vocale de le tot repetați obsesiv.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4200 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)