Modul în care ceri o ofertă spune despre tine muuuuult mai multe decât crezi

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro.

Discuție pe mail.

El: Bună, dă-mi te rog o ofertă de promovare pe internet de la Kooperativa 2.0.

Eu (după ce mă uit în semnătura lui și văd că se ocupă cu ”consultanță de business”): Bună, îți dau, dar după ce îmi dai și tu o ofertă de consultanță de business.

El: Păi trebuie să știu mai multe detalii, despre ce fel de servicii ai nevoie, ce buget ai, care-i statusul businessului, nu pot să fac o ofertă doar pe câteva cuvinte pe care mi le-ai zis!

Eu: Păi, vezi? Atunci mie de ce îmi ceri ceea ce tu nu poți să îmi dai? 

Ce-am vrut să vă zic: hai să nu ne mai pierdem timpul unii altora cu chestii de astea superficiale. Cum ar veni, puțin mai mult profesionalism în comunicarea de business nu are cum să strice.

Iar profesionalismul ține inclusiv de modul în care ceri o ofertă. Foarte mult, chiar.

Pentru că, practic, în acel moment setezi tone of voice-ul, dacă vrei, al potențialei relații comerciale pe care să o ai cu potențialul furnizor, de la care ai cerut oferta cu pricina.

Ascultați un chinezu bătrân și pe alocuri simpatic :)

Hint: de foarte multe ori, cel căruia îi ceri oferta într-un astfel de mod neprofesionist își dă seama, pe românește, că nu are cu cine. Explic mai jos ce înțeleg eu prin asta.

Și te refuză în cel mai politicos mod cu putință. Adică îți trântește o ofertă de vreo 3 ori mai mare.

Pe principiul ”dacă mușcă, aia e, facem treaba, dar măcar să știu că îmi merit bani la cât stres o să îmi iau de la unul care pune problema așa oblic”, gen.

Ce am vrut să zic prin ”își dă seama că nu are cu cine”? Păi, avem așa: ori își dă seama, în urma experienței cu alte sute de astfel de ”cerători” de oferte că există probabibilitatea undeva în jurul lui 98,67578% să nu iasă nimic.

Sau a avut câteva experiențe totalmente dezagreabile – ca să nu zic mai rău – cu unii din cei cărora, totuși, le-a trimis oferta. Și, pe principiul mai bine suflăm și în iaurt, sunt foarte reticenți. Pentru că nu mai vor să se frigă.

Așa, ca tipologie de proprietari sau administratori de business care cer ofertă, aș face următoarele categorii. Cumva pe sistemul tipurile de clienți pentru o agenție digitală. Doar că nu până la capăt.

Pafariștii

Jur că o zic cu drag! Și le-o zic și lor. Și unii râd. Alții se enervează întâi. După care râd și ei. Pentru că își dau seama că nu o zic deloc cu răutate.

Sunt cei care nu ai nici cea mai mică idee ce presupune promovarea digitală. Nu înțeleg contextul, nu știu tehnici, habar nu au de costuri. Sunt pe lângă total, ce să mai…

Și mai au o caracteristică: li se pare că pe internet, unde poți ajunge oriunde cu doar câteva clickuri, este ușor de făcut treabă. Că doar este foarte ușor internetul, nu?

La faza asta, după ce le explicăm ce și cum și după ce le dăm oferta, își iau cei mai mulți dintre ei daună totală. Pentru că li se pare îngrozitor de complicat totul. Și îngrozitor de scump!

Din fericire, unii se lasă pe mâna noastră. Și accepta ceea ce le oferim tuturor clienților aflați în categoria asta: o perioada de testare. După care să ia decizia dacă mai vor să investească sau nu.

Ghiolbani

Din punct de vedere business. Din punctul de vedere al modului în care cer oferta. Căci, altfel, în ”civilie” s-ar putea să fie de o frumusețe sufletească și comportamentală de-a dreptul răpitoare.

Din această perspectivă de semi-ghiolbăneală de business, când cere o ofertă formulează acel mesaj de parcă i-ar face o favoare irefutabilă celui de la care vrea oferta.

Aceasta atitudine este una mizerabilă. Nici mai mult, nici mai puțin. Pentru că tu, atunci când cauți un anumit furnizor de servicii nu îl cauți pentru că nu ai ce face acasă sau la birou. Ci pentru că ai nevoie de acele servicii. Ca să îți manevrezi businesul mai bine pe apele învolburate ale economiei. Sper, cel puțin, că asta este în mintea lor, altfel clar le bate o planetară…

Pseudo-profesioniștii

Par egzamplă.

Bună, vreau o ofertă pentru o activare cu 5 bloggeri, care să se adreseze unui public care cumpără umbrele roșii cu buburuze violete și pe care să îi plătim doar la vânzări realizate. O să vreau și un link personalizat pentru fiecare, ca să văd ce se întâmplă la ei pe site. Obiectivul este de vânzare, dar și de reach”.

Pare că știe ce zice, este? Dar nu știe. Numai pare. Dacă nu te-ai prins de ce este greșit ce zice și ce cere, dă-mi un mail pe cristi@kooperativa.ro. Și îți zic. Ca să nu ne lungim aici. Căci răspunsul este mai complex. Desigur. Ca orice lucru pe internet care pare inițial de la sine înțeles.

Deci

Un furnizor de servicii este un partener. Nu un angajat. Nu o slugă. Nu un milogică, asupra căruia pogori celesta ta binecuvântare. Și căruia îi face fabuloasa onoare de a-i cere o ofertă.

Acest posibil parteneriat începe din momentul în care, #iată, trimiți mesajul ca să ceri o ofertă. Și, dacă trimiți acest mesaj strâmb și ciung, de ce să vrea destinatarul să înceapă o relație de parteneriat cu unul care nu vrea parteneriat, ci feudalism de business? Furculition, desigur.

De aia zic, ascultați un chinez bătrân și pe alocuri simpatic, aveți puțintică mai multă grijă când cereți o ofertă. Pentru că o să aibă muuuult mai multă grijă de cererea voastră și cel care face ofertă, jur pe roz bombon.

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

22 thoughts on “Modul în care ceri o ofertă spune despre tine muuuuult mai multe decât crezi”

  1. Ești de belea (excuse my chinese)! Am întâlnit și eu (nu români fericiți) „specialiști” care te trag și de ureche dacă nu îndrăznești să răspunzi solicitării lor. Bașca (excuse my chinese again), după ce spui politicos că nu ai chef să colaborezi cu ei, să te ia de sus că, vai, ai ratat ocazia vieții și că siteul tău va muri în chinuri dacă nu colaborezi cu ei… Deh, specialiști cu școala vieții!

    1. Eu i-as vrea pe astia ai tai cu mare drag, eu nu reusesc sa scap de cei care nu vor sa plateasca mai mult de 100 RON/luna pentru orice. :) Site-urile se fac cu 200 de lei, suportul IT pe 100 de lei pe luna (per companie!!!)… m-au spart, efectiv nu mai gasesc clienti. ca nu, ei au gasit mai ieftin.
      Deja mi-am facut cont pe Freelancer si astept sa vad ce fac cu firma… momentan is pe minus.

      1. Emil, e complicat la tine… Adică cel mai probabil, din câte îmi dau seama, ai o problemă de poziționare, care se legă indivizibil, gen, de una de pricing. Dar, mă rog, așa văd eu din avion, cum ar veni. E serioasă chestiunea, îmi dau seama…

      2. Emil.
        Nu te cunosc, nu ma cunosti. De problema ta m-am lovit atat acum 12 ani cand vindeam servicii internet, cat si acum, de curand, cu vanzarea de servicii social media, grafic design, etc.
        Eu sunt convins ca problema e a noastra. E la fel cu scolarizarea in Romania. Toti copii fac scoli teoretice dar piata cere altceva.
        Ai vazut caricatura aceea cu omul cazut pe jos, actiunea se petrece in 2030, iar cel care vrea sa l ajute ii intreaba pe cativa de langa el daca e vreunul care stie sa dea prim-ajutor. Care mai de care spune ca e freelancer, influencer.
        Concluzia mea, ar trebui gasite acele servicii conexe, in relatie cu ce oferi tu, iar clientul sa fie agatat in acest mod.
        Spor

  2. Genial!
    Sunt analist de apeluri telefonice (email-uri, etc.) și un asemenea comportament denotă lipsă de profesionalism, da, clar, dar și mai evidentă este lipsa de respect. Parcă timpul altuia n-ar avea nicio valoare.
    Primesc des propuneri de afaceri trimise la grămadă. Nu tu nume, nu tu explicații…
    Nu știu în ce direcție se îndreaptă lumea, dar nu-i o direcție bună.

  3. Tare frumos mi-a spus un client saptamanile trecute: nu am venit sa cumpar cartofi. Unii trateaza serviciile ca la taraba, unde, ce-i drept, nici nu e nevoie sa intrebi cat costa pentru ca e afisat. Poate si pentru ca am vandut la randul meu servicii, atunci cand cumpar incerc sa fiu foarte atenta la modul de lucru al furnizorilor. Dar nu ma mir ca sunt si astfel de cazuri. Succes la clienti de calitate buna!

  4. Poate asta apare si din zicerea „Clientul nostru, stapanul nostru” ? Eu de multe ori am vazut ca inca este valabila mai ales in cazul unor „clienti”. Sper ca aceasta idee sa dispara si nu doar in cazul cererilor de oferta dar si din ideea ca noi stim mai bine si iti spunem tie ce sa faci. Pai atunci de ce mai ai nevoie de mine? Fa singur. In cazul de fata de ce imi ceri oferta doar sa imi faci o favoare?

  5. Foarte bun articolul. Cred ca mai in toate serviciile de consultanta se practica abordarea asta, pentru ca suntem inca in zorii businessului romanesc – comparativ cu state mai civilizate ….ca sa nu mai zic ca ne-am imputinat ingrijorator si clar avem nevoie de educatie mai multa in ale antreprenoriatului.

  6. Da, iti mai faci si pomana cu unii si ii ajuti, chiar daca te abordeaza ca marlanii, ba mai mult….mai mult decat trebuie. Apoi evident omul nemultumit si te mai si blesteama. :D

      1. Deci mi nu nat. Și eu m am regăsit… Ani la rand în chestia asta. Am învățat. Nu mult dar am învățat. Măcar știu ce sa nu ma aștept. Merci de articol. Îți dă impresia ca nu ești singur 😆

  7. Mai e o categorie. Aia a profitorilor, care, de fapt, vor doar sa afle cum se face una sau alta, dar nu au nici cea mai mica intentie sa contracteze serviciile tale. Stai cu ei la masa, le explici cu ce se mananca toata treaba, le dai un pret orientativ, le spui cam la ce sa se astepte, le recomanzi chiar si solutii la unele dileme, iar apoi uita subit de tine. Din cauza acestei categorii a aparut si metoda “va rog banii inainte, da, ca la c***ve, dar si timpul nostru este important”. Case closed.

  8. Nu stiu cum a ajuns la mine articolul asta tocmai azi, dar trebuie sa spun o chestie care pe mine ma frapeaza la vanzatori in in ultima vreme. Chestia asta cu „pretul in privat” si „cererea de oferta” a ajuns la un nivel la care ai impresia ca omul nu are niciun interes sa vanda si sa-si faca afacerea sa mearga.

    Am nevoie de o piesa de mobilier din lemn, cu sertare si cu usi, eventual si un blat expus pe care s-au mai zgariat diverse. Testez niste vopsea, nu trebuie sa i mearga balamalele sau sa fie intr-o stare perfecta. Magazinele care au asa ceva sunt in capatul celalalt al orasului si sunt responsabila, nu fac o declaratie pe tema asta. Zic sa intru pe facebook marketplace. Gasesc. Chiar aproape de mine. vreo 10 vanzatori. pret: 1ron. intru pe anunturi: blablablabla, pentru pret, da-mi mesaj! Nu am dat. Pur si simplu mi se pare un consum de timp chiar si acum, in carantina.

    Gasesc o comoda care arata senzational, intr-o singura poza ca na!, in 2020 e scump developatul. pret – 20ron. La descriere: foarte veche, bine pastrata. Intreb ce inaltime are, dupa ce salut, civilizat. Primesc urmatorul raspuns: Este 3500eur, redusa de la 4500.
    Repet intrebarea. Primesc raspunsul: nu stiu sigur, 1 metru si ceva.
    Sunt nebuna? De 3500 de euro, nu poti sa faci un anunt cat de cat normal la cap? Cati tampiti care nu ar da in viata lor 3500 de euro pe toata mobila dintr-un apartament cu 3 camere nu i-au scris duduii asteia, doar ca s-o intrebe unde sta si cand sa vina sa ia comoda? Chiar nu au deranjat-o? Chiar nu i s-a parut ca o sa stea comoda aia pe veci la ea acasa? Chiar n-o fi injurat-o nici unul?

    Parerea mea e asa, ai un produs, un serviciu, o halvita de vandut online. Descrie cat poti de bine, dar cat poti de bine si inca putin peste. Si apoi da-i omului un punct de unde sa porneasca. Pravalia asta nu se deschide pentru mai putin de 1000 de euro pe pachetul minim „x”. De acolo, discutam. Pana acolo, nu-mi pierde si nu-ti pierde timpul.

    Asa, numarul de ceratori de oferta se va reduce considerabil, iar numarul de contracte semnate va creste. Si toata lumea e fericita.

    1. Perfect de acord! Până la un punct :D Căci, atunci când omul nu caută o mobilă punctuală, ca să îi zic așa, cum ai căutat tu, ci vrea promovare pe internet, eu ce preț să pun la promovarea asta? :)) Dar, pe de altă parte, pentru că au fost teribil de multe astfel de cereri în perioada asta, o să scriu niște articole de genul ”ce promovare pe internet poți să faci de 1.000 de E”. Și de 500 de E. Și de 2.000. Exact pe idee despre care zici tu. Să aibă un punct de pornire. Cam cum a fost cu articolul ăsta: https://cristianchinabirta.ro/2019/01/31/cat-costa-o-prezenta-decenta-a-unui-brand-in-social-media/

      Care, știu, este pentru o altă ligă. De branduri care joacă într-o ligă superioară a bugetelor :)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)