– Mizerabil articol, nu ne mai pierde vremea cu el!

Așa a reacționat cineva la un articol pe care l-am scris pe blogul meu. L-am întrebat, cu maximum de politețe, ”dar de ce ziceți asta în termeni așa de duri și fără să îmi explicați de ce considerați articolul mizerabil?”.

Ca răspuns mi-a dat decisiva: ”Te deranjează feedbackul, e clar!”.

Așa că am întrebat pe contul meu de Linkedin dacă părerea omului despre articolul meu poate fi considerat feedback sau nu. Și a ieșit ce vezi mai jos.

Ceea ce mă bucură. Căci nici eu nu consider de nicio culoare că așa ceva este feedback. Ci părere. Opinie. Băgare în seamă. Cum vrei să îi zic. Dar nu feedback. În niciun caz.

De aceea vin și zic:

Când vrei feedback, nu-ți pierde vremea cu păreri.

Timpul tău este extrem de prețios. Este, de altfel, singura resursă pe care nu o poți comprima. Optimiza, da. Dar cu extraordinar de mult efort. În care efort intră și ce zic eu aici. Și ce fac, de altfel.

A-ți pierde timpul cu păreri de genul celei de la care am pornit sondajul și acest articol este fix asta: pierdere de vreme. Timp pe care nu-l mai recuperezi. Neam! Bine, doar dacă faci ce fac eu acum, adică o chestie de asta mai didactică, gen :D

În plus, costurile de oportunitate să gestionezi (aș fi zis direct ”să îți pese”, dar după aia iar zicea lumea că sunt hain la suflet…) aceste păreri sunt și mai mari. Mă refer aici la costurile care-s de două feluri: 1. de timp 2. de suflet.

De timp adică, furculition, îți ia timp să bagi în seamă părerile alea în loc să faci altceva mult mai util. De suflet, adică astfel de părerologii aruncate din goana internetului te afectează, te enervează, te irită și își influențează toată activitatea, ca să îi zic așa generic.

Adică, în loc să intri într-un dialog constructiv cu cei care chiar îți oferă feedback adevărat, tu stai să arzi gazul cu părerologii de serviciu. Chestie care nu te ajută de nicio culoare. Ba chiar te încurcă grav. Cum ziceam mai sus.

Și, ca o chestie de nuanță (dar teribil de importantă de multe ori), după ce te lași enervat de niște unii neica-nimeni, vii cu enervarea aia și în posibilul dialog constructiv cu cei care îți oferă feedback adevărat. Și, ghici ce? Exact. Ești mai iritat decât de obicei și le răspunzi în dou peri. Ceea ce duce la sucombarea decivisă a dialogului.

Totul se întâmplă pentru că ai acordat mai multă importanță părerilor decât feedbackului.

Și atunci vin și te întreb direct? Cine este de vină? Ăla care emite părerea degeaba? Sau tu că bagi în seamă așa ceva?

Aia zic.