Pentru că sunt în Chișinău, adică mai aproape de națiunea aia care nu prea ne place nouă, adică de ruși, am simțit imperios necesar nevoia să vă zic despre această carte, care are cel mai tare final de carte pe care l-am citit în viața mea: Laur de Evgheni Vodolazkin.
Minunată scriitură! Pur și simplu de aur. Te faci să râzi, să înghiți în sec, să vrei să dai anumite pagini mai repede, să te enervezi la altele. Adică, bref, o splendidă șaormică livrescă, un betonificator melanj de plenitudine feelingistică (beție de cuvinte am băgat aici, stați liniștiți…).
Recomand această carte din tot sufletul. O să vedeți că este una din acele cărți care vă rămân pentru totdeauna la suflet. Pun pariu pe o bere. Pe care jur că o dau dacă nu vă place cartea! :D
imperios necesar e-un pleonasm.
altfel, voi cauta cartea.
Multumesc pentru atentionare, dar eu folosesc astfel de expresii. E stilul meu. Mai pe caterinca, asa, dar ma definesc. Pentru ca aleg eu sa ma defineasca! Altfel, cartea este aur, aur curat!