Cine este băiatul care a scris cartea ”Deja-vu. 25 de VUNK” în locul lui Cornel Ilie

La o filmare la care am fost recent (mai pățesc de astea, unii chiar mă consideră un fel de vedetușică, din rațiuni care îmi scapă de cele mai multe ori…), m-am întâlnit cu Cornel Ilie. Și i-am zis fix ce vă zic vouă acum: ”Boss, foarte mișto cartea”.

Deja-vu. 25 de ani de VUNK” se numește cartea. Scrisă de Cornel. Pe care început să o citesc – recunosc direct, ce să o mai… – doar pe ideea că o să mă laud că sunt contemporan cu el sau ceva (știți cum se face când îți lipești pe interneți brandul personal de un brand muuult mai răsărit, se ia ceva poleială și pe al tău, cât de cât, ceva frumos).

Dar mi-a trecut fandaxia asta de la primele pagini. Pentru că brusc mi-am adus aminte de acel Cornel care scria niște texte excelente pe blogul lui (am uitat că poate face de astea pentru că le face mult mai rar decât ar și am merita!).

Și mi-a trecut fandaxia pentru că, bătrân fiind (deși pe alocuri simpatic), ce povestește Cornel acolo, inclusiv copilăria lui, mi-a adus aminte de multe lucruri pe care le avem în comun, care m-au aruncat un pic în găleata cu nostalgie.

Și mi-a trecut cel mai tare fandaxia când mi-am dat seama, pe la jumătatea cărții, că nu îl mai citeam de nicio culoare pe Cornel Ilie, vedeta VUNK, ci pe Cornel, băiatul din subsolul împuțit cu șobolani unde făceau repetițiile la început, pe Cornel ajuns la statutul de faimos și de vedeta care, cumva (printre rânduri, am simțit) se minunează și el că a ajuns atât de departe.

Și a mai fost un moment personal teribil pentru mine: rândurile în care povestește cum s-a dus mama sa. Care au rezonat foarte dureros și la mine…

Bref – ca să nu o dau în lacrimogene, că nu-i la mine prăvălia potrivită pentru asta – dacă decideți să citiți cartea, nu o citiți ca fiind scrisă de o vedetă, ci de un băiat. Atât. De un băiat. Ăsta să fie punctul de pornire.

PS Da, măh, știu, cartea asta este un instrument foarte bun de marketing pentru Cornel și pentru VUNK. Dar pe mine nu doar că nu mă deranjează, dimpotrivă, aș vrea să văd în draci marketing de ăsta cu suflet. Că nu știu cum să îi zic altfel.

Ah, încă ceva: poza este de la un interviu mai vechi pe care l-am făcut cu Cornel în urmă cu niște ani, când o ardeam și io cu o emisiune pe la TV :D

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

3400 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)

3400 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)