Cristian China-Birta

Când v-am rugat să îmi spuneți, la aniversarea de 10 ani de blog, despre ce subiecte ați vrea să scriu pe blog, am avut surpriza plăcută să văd că pe locul 3 în topul vostru a fost categoria ”Despre branduri”. Mă onorează foarte mult dorința voastră pentru că, așa cum o înțeleg eu, nu doar că sunteți interesați de acest subiect, dar mă creditați cu încrederea voastră că știu să îl abordez într-o măsură măcar acceptabilă. Motiv pentru care vă mulțumesc din suflet! Când am văzut că vă doriți să scriu despre branduri, m-am întrebat în ce fel aș putea…

El: Am o idee care va revoluționa (insert here fix ce vreți voi)! Io: Du-te, măh! Despre ce este vorba? El: Păi, nu pot să spun, e secret, dacă îmi furi ideea? Io: Măh, ți-o spun #CuDrag, ești cam cretinel. Am avut discuția asta de nenumărate ori. De mult prea multe ori. De trist de multe ori. Cu oameni care pretindeau că au niște idei grozave. Cam 99,65866% dintre ei încă le mai au. Tot la stadiul ăla. Adică în sinele lor intrinsec. Nespuse. Nerostite. Maxim murmurate în barbă când posesorul/emițător e singur în baie. Sau ceva. Adică idei aproape…

Despre Jameson Caskmates pot să vă spun că, imediat după ce am degustat primul pahar din viața mea, l-am descris instant ca băutura celor trei ridicări de sprânceană. Să vă explic. Prima ridicare de sprânceană: mirosul. Spre deosebire de Jameson clasic, când bagi nasul (pardon my French) pentru prima dată în Caskmates te lovesc niște arome foarte faine. Știți cum este cu ”buchetul” unei băuturi, fiecare simte cam ce crede, ca să zic așa. Dar aromele acelea sunt acolo. Și te îmbie. Și îți promit o băutură lejeră, care curge ușor, aproape… primăvăratic. Daaaaaar… A doua ridicare de sprâncenă: gustul.…