18,23 de lei pe 186 de kg de sticle și borcane. Atât am primit când m-am dus la un centru de colectare selectivă din Cugir cu mașina plină de saci și cutii cu sticle și borcane (și într-un GLC chiar intră ca lumea cantitate).

De unde alea 186 de kg? Simplu. Din beciul lui Buni Buni. Care la 90 și un pic de ani nu se îndură să arunce sticlele și borcanele la gunoiul ăla comun. Și le-a tot strâns în beci. În speranța că la un moment dat o să existe o soluție de colectat selectiv din poarta oamenilor și sticlele. Cum există aici în Cugir, din fericire, pentru plastic și pentru cartoane.

Dar, pentru că acest lucru nu s-a întâmplat încă, am zis să nu mai stăm cu ditai delușorul de sticle și borcane în beci. Așa că le-am încărcat în mașină și m-am dus la centrul cu pricina.

18,23 lei. Atât am primit pe cele 186 de kg de sticle și borcane. Și acum întrebați-mă cât aș fi plătit eu ca să nu mă înham la așa ceva. Adică să car sacii și cutiile alea până la mașină. Să nu mă umplu de praful ăla adunat în atâția ani. Și să nici nu îmi murdăresc mașina. Aș fi dat 100 de lei cuiva să facă asta în locul meu fără să clipesc.

Dar am făcut-o fix din același motiv pentru care Buni Buni s-a încăpățânat să strângă sticlele și borcanele separat în acești ani: pentru că m-ar fi durut sufletul să le arunc la gunoi, să nu le duc la reciclare.

18,23 lei pentru 186 de kg de sticle și borcane. La prețuri de astea nu se încurajează deloc colectarea selectivă. Adică să facă oamenii ce am făcut eu. Să le pună în mașină și să le ducă la centrul de colectare. Sigur, cetățenește vorbind, ar fi ideal ca oamenii să ducă sticlele la un astfel de centru fără să fie plătiți. Doar că ne aflăm și în acest caz în vorba mea: teoretic se poate, practic suntem la nivel teoretic. Adică la banii ăștia sunt fix zero șanse ca cei care nu sunt mânați de spiritul lui Buni Buni și al meu să facă asta. Așa că le aruncă la gunoi. Din păcate.

Aia zic.

PS Nu am luat banii, i-am lăsat băieților de la centru să își ia o bere. Dar am luat chitanța.