Am vrea să trăim într-o lume perfectă. O lume angelică. O lume în care lumina să fie nu doar undă sau particulă, ci lege a firii. O lume în care umbra este doar o idee, un bau bau de care nu se sperie nimeni pentru că, nu-i așa, în sufletul nostru de ființe care trăim într-o lume perfectă nu este loc de spaime, deci, pe cale de consecință, umbra nici măcar nu există.

Trăim, însă, într-o lume imperfectă. Într-o lume în care demonii par îngerii și îngerii par demoni. O lume în care lumina există doar ca să lumineze și să potențeze întunericul. O lume în care umbrele sunt, în fapt, dovezi de necontestat că lumina există, doar că există în diverse forme, la diverse intensități și în contexte și nuanțe de întuneric diferite (căci ce altceva este umbra decât promisiunea întunericului absolut?).

Trăim într-o lume cu o singură sursă de lumină, aşa că trebuie să ne încredem în umbre.

Fără umbrele din viața noastră nu am putea aprecia cu adevărat ce binecuvântare este lumina. Fără umbrele din viața noastră nu am ști că singura creatoare de umbre este, de fapt, lumina. Fără umbrele din viața noastră nu am înțelege cu adevărat cât de urât ar putea fi întunericul.

Oamenii au în ei lumina. Dar au în ei și umbre. În unii este mai multă lumină, în vreme ce în alții este mai multă umbră. Dar, indiferent de proporție, cele două coexistă în fiecare om.

În fiecare om, există o sursă de lumină, nu o sursă de umbră. Umbrele nu au sursă. Umbrele există doar ca rezultat al luminii. Sursa umbrelor este lumina. Ucigașa umbrelor este, în instanță, tot lumina.

Om perfect nu există. Dacă ar exista, ar trebui să fie un om care are în interior doar lumină, nici un pic de umbre. Dar ar fi o lumină singură, lipsită de un termen de comparație. Ar fi o lumina autosuficientă, care își ajunge sieși. Doar că orice lumină care nu dă naștere unor umbre nu își atinge scopul de a fi lumină, este o lumină perfectă, dar cu existență ratată.

Perfecțiunea luminii este dată de perfecțiunea umbrelor cărora le dă naștere. Și de controlul luminii asupra acestor umbre.

Pentru că, în cele din urmă, când se stinge lumina din noi, mor și umbrele…