Cărțile mă ajută să fiu mai puțin prost în viața mea. Că nu știu cum să o zic mai direct. Și nici măcar nu știu cum să explic asta. O simt doar. O știu. Și o cred. Cu tărie.

Aici e toată șmecheria: să crezi cu tărie că ceva te ajută, altfel nu te ajută până în capăt. Cred, cel puțin…

Altfel spus, esta fix cum zicea Brâncuși: a face lucruri nu este așa de greu, dar a te pune în starea de a face lucruri, ei bine, asta tare greu.

Așa și cu încrederea că lectura te face mai deștept: înainte de a lăsa lectura să te facă mai deștept, trebuie să intri în starea (mindset, pentru cei mai pretențioși) de a o lăsa să te facă mai deștept. Care chestiune, după mine, însemnă fix asta:

Citește nu doar ca să citești, ci mai ales ca să TE citești. Pentru ca, la un moment dat, să te și înțelegi.

Lectura cumulată, ca să îi zic așa, vine la pachet cu un fel de lanternă interioară. Care are darul (sau blestemul, după unii…) de a lumina exact acele zone din tine pe care nu prea le-ai vrea tu dezvăluite. Și, uneori, te cam doare să le vezi așa. Să ți le vezi așa.

Cred cu tărie că fiecare pagină pe care o citim înseamnă mai multă baterie pentru lanterna aia. Mai multă luminozitate. Mai multă putere. Mai multă intensitate.

Cred cu tărie că fiecare carte pe care o citim înseamnă încă o zonă luminată din sufletul nostru profund, uneori fără să fi știut că avem acea zonă în noi.

Cred cu tărie că fiecare lună care trece fără să citim măcar o carte înseamnă că undeva un unicorn roz-bombon își pierde o copită, o șesime din corn și portofelul din piele sintetică de muflon natural, în care are doar carduri de credit, nu doar de debit #casăracii.

Am băgat-o pe asta cu unicornul că doar nu ai crezut că o să stau doar în aspiraționalo-motivaționale de astea de nu îmi plac mine, dar care sunt ca apa de necesare din când în când. Atunci când nu bem bere, desigur :D

5 argumente că lectura te ajută la creierii capului

Întâmplător (sau nu…) am decis să scriu acest articol pentru că m-au rugat cei de la Curtea Veche să îi ajut să ofere o carte unui copil care nu prea are acces la cărți. Ai aici filmulețul, dacă te interesează. În care citesc un pasaj din excelenta carte, fundamentala aș putea zice, Inteligența emoțională a lui Daniel Goleman.

Ideea este că, odată cu rugămintea, cei de la editura în cauză mi-au trimis și niște informații despre beneficiile senzaționale ale lecturii. Și, cum aveam deja și eu notate câteva, găsite în tot felul de surse, am zis că împreună ar face o șaormică livrescă numai bună a fi servită cititorului însetat de alea, alea, zic.

Ah, încă o chestie, apropo de colaborări întru beneficiul celor care îmi fac onoarea să mă citească, măcar din când în când: până pe 12 noiembrie 2020 ai 25% reducere garantată pe Librex dacă folosești codul CHINEZU25. Și transport gratuit în orice parte a țării, căci așa este stilul celor de la Librex în pandemia asta, măcar de grija transportului să te scape, zic.

Bun, revenind. Iată cele 5 argumente. După mintea mea, deisgur. Atâta câtă este, firește.

Argumentul 1. În excelenta carte Arta relaxării de Claudia Hammond, găsim rezultatele unui studiu făcut pe peste 30.000 de oameni din toată lumea. Care au răspuns la întrebarea ”Ce vă relaxează cel mai mult?”. Cititul a ieșit pe locul 1. Spre surpriza cercetătorilor (care au recunoscut clar că se așteptau ca uitatul la televizor sau statul pe net să fie în top). Și spre surpriza tuturor celor care cred că lumea este mai proastă decât este cu adevărat (apropo de excelenta carte Pericolele percepției – De ce ne înșelăm aproape întotdeauna de Bobby Duffy).

Un alt studiu ne zice așa: 6 minute de lectură reduc stresul cu 68%. O carte care îți place, desigur. Și pe care nu te obligă nimeni să o citești. Căci a citi manualul de biologie pentru un examen cred că îți crește stresul cu 68%, nu îl reduce. Dar, când citești o carte care îți place, în care plonjezi mai ceva decât plonjează bețivanul satului în birtul unde bea pe caiet, ei bine, atunci miracolul – căci putem să îi zicem liniștiți așa – reducerii stresului se întâmplă. La greu.

Mă rog, așa zic cercetătorii. Iar eu, care ca tine încerc să găsesc mereu argumente în favoare crezurilor mele, chiar cred ce zic ei. Pentru că mă ajută. De aia.

Argumentul 2. Cititorii înrăiți au cu 43% mai multe șanse să scape de insomnii. Eu experimentez asta. În sensul că am experimentat, pardon. Adică am vrut să văd pe pielea mea dacă este adevărata faza cu cititul te relaxează înainte de culcare versus un ecran (telefon, tabletă, laptop sau televizor) care te agită.

Ei bine, deși ridic un semn de întrebare pe linie de ce zice Boby Duffy în cartea de mai sus, rezultatele exeperimentului meu au fost irefutabile: cartea mă adormea repede și pe termen lung, ca să zic așa, în vreme ce ecranul mă ținea treaz și mă trimitea la culcare agitat.

Apropo, îți recomand cu literă de aur cartea asta: Despre somn. De ce este vital sa dormim si sa visam de Mathew Walker. Este – cum ar zice patagonezul ajuns din greșeală îm Poplaca – mindblowing…

Argumentul 3. Cititul de plăcere scade cu 28% riscul de depresie. Te rog mai citește o dată: cititul de plăcere scade cu 28% riscul de depresie. Îți dai seama ce uluitor efect al lecturii? Ce nebunie maximă se află într-o carte? Și cât de ușor ne este să întindem mâna după ea, să o scoatem din bibliotecă și să ne oferim aceste colosale 28 de procente?

Mai ales în lumea în care trăim. Mai ales în vremurile pe care le trăim. În care presiunea psihologică la care suntem supuși permanent abia așteaptă să își cheme cumătra depresie într-o vizită care să se prelungească pe perioadă nedeterminată și chiar să își facă și viză de flotant în sufletul și în mintea noastră…

Apropo, las aici cele 12 episoade din #PodcastulLuiChinezu despre sănătatea mintală. Unele s-ar putea să te ajute mai mult decât crezi… Ca să nu mai spun că îți recomand la modul de-a dreptul deșănțat cartea Paradoxul cimpanzeului a lui Steve Peters, probabil cea mai bună carte pe care am citit-o despre cum ne funcționează creierul și ce putem face în privința asta.

Argumentul 4. 1 din 5 persoane care citește se simte mai puțin singură. Ah, ce frumos… Eu, care am o doamnă a sufletului meu absolut senzațională, trei copii minunați și o echipă la Kooperativa 2.0 de care sunt fantastic de mândru (Echipe de vis de Shane Snow, altă carte care te luminează pe linie de făcut și menținut echipe performante), nici măcar nu mă încumet să mă gândesc ce o fi în sufletul oamenilor singuri, cu adevărat singuri…

Uite, se ridică părul pe mine numai când mă gândesc la a încerca să mă gândesc la așa ceva. Dar cred că este cumplită singurătatea. Care, în doze mici, este esențială pentru fiecare dintre noi. Dar cred că este ca orice alt lucru în viață: consumată cu măsură, ajută; consumată în exces, te consumă ea pe tine… Insert here ceva despre cartea Curajul de a fi fericit, se pupă cu contextul.

Argumentul 5. 20 de minute de lectură pe zi te fac să te simți cu 20% mai mulțumit de viața ta. Ceea ce ne duce la o altă concluzie a vestiților cercetători (pe care îi cred pentru că vreau să îi cred, știi cum zic…): 30 de minute de lectură pe zi cresc media de viață cu 2 ani.

Mă rog, dincolo de astfel de exactitudini (pardon my French), beneficiul este clar: citești trăind și trăiești citind. O chestie pe care nu-i deloc exagerat să o faci toată viața. Sau, cum ar zice Sean Carroll în Marele tot, în viață dacă nu trăiești, chiar nu ai făcut nicio jmekerie.

Aia zic.