Cum să rămâi om de caracter: scandalul cu cartea lui George Burcea

NOU: Îți recomand masterclassul meu de digital marketing în 22 lecții video.

Citește cartea mea ”Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia?” și, dacă nu îți place, îți dau o bere :D

Abonează-te la newsletterul trimis de maximum două ori pe săptămână celor peste 5.300 de abonați.

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro

Editura Hyperliteratura a retras de pe piață cartea lui George Burcea.

Cam asta ar fi știrea. Seacă. Informativă. Doar că în spatele acestei decizii stă un mare caracter.

Am vorbit cu Andrei Ruse, directorul editurii, la câteva ore după ce începuse scandalul. Adică după ce George se lansase pe social media într-o nebuneală, că nu știu cum să îi zic altfel. În care zicea că unele femei chiar merită bătute de bărbații lor. Cu mese. Cu scaune. Ireal. Am rămas și eu cu gura căscată.

Andrei era foarte afectat. Omenește, în primul rând. Pentru că a crezut mult în această carte. La care au lucrat foarte mult. Și a ieșit bine. Adică poveștile din carte sunt uau… Chiar dacă scriitura autorului nu este de podium. Dar poveștile…

Andrei mi-a spus că și din punct de vedere business are o mare problemă. Pentru că investise în tipărirea unui tiraj mare, cam cât estimaseră ei că se va vinde. Și acum întrevedea o mare gaură în bugetul (mic) al editurii (mici). Cu toate acestea, cu toate că își dădea singur o dublă lovitură, financiară și de încredere în capacitățile sale de editor, Andrei a decis să retragă cărțile lui George de pe piață.

Alții ar fi putut profita de scandal și să încerce să împingă și mai tare cartea la vânzare. S-au văzut cazuri. Unii chiar fabricând astfel de scandaluri. Mizând pe ele pe partea de publicitate. Dar nu a făcut ata. Pentru că Andrei are principii. Andrei are caracter. Și, deși are alte minusuri la alte capitole, măcar la faza asta a luat nota 10 din partea mea.

Mi-a plăcut foarte mult și reacția unora dintre cei care, văzând gestul de caracter al lui Andrei, au decis să ajute editura cumpărând cărțile Hyperliteratura. O reacție excepțională. Care mă încântă și îmi încălzește feng shuiul că există astfel de oameni.

Sunt doar autori români. Așa că, dacă o să cumperi, îi ajuți și pe ei. Doar că aș face o precizare: să nu cumperi cărțile doar dintr-un soi de charity. Pe sistem de ”hai să ajutăm editura, dacă tot a făcut gestul acesta”. Căci nu asta este ideea. Ci să îți bazezi decizia de achiziție pe dorința de a cumpăra autori români contemporani. Și abia apoi pe ideea de a ajuta editura. Așa mi se pare corect. Din toate punctele de vedere.

Cum ți se pare reacția din punct de vedere marketing?

Și, pentru că sunt lucrător la șaibă în marketing de atâta amar de vreme, nu am cum să nu te invit să analizăm împreună gestul lui Andrei Ruse din punct de vedere al comunicării. Mai exact, să ne uităm un pic la reacția unui brand într-o criză de comunicare.

Și să mergem pe trei paliere ale discuției: emoțional, rațional și de business. Căci, nu-i așa, în orice brand con-locuiesc – pardon my French – toate acestea.

Emoțional

De ceva vreme, mai ales de când am lansat și eu prima mea carte, am început să înțeleg piața de carte din România. Cât să îmi dau seama de un lucru fundamental: cu cât este o editură mai mică, cu atât este mai implicată inclusiv emoțional în cărțile pe care le scoate. Iar Hyperliteratura, după orice standard, este o editură mică.

A luat Andrei decizia cea mai bună pentru brand din punct de vedere emoțional? Nu știu. Înclin să cred că da. Pentru că, la acest capitol, emoțional înseamnă în primul rând să se potrivească cu valorile tale umane. Ceea ce, cred, s-a întâmplat.

Dar discuția rămâne deschisă. Mai ales că subiectul este foarte cald.

Rațional

Făcând abstracție de orice alt criteriu de analiză a scandalului (e greu, știu, dar tocmai asta-i ideea cu raționalul), decizia lui Andrei așa cum o văd eu a fost asta: mă ajută sau nu mă ajută scandalul ăsta să cresc brandul Hyperliteratura?

Pui în balanță posibilele avantaje și posibilele dezavantaje. În funcție de context. În funcție de publicul țintă pe care îl ai ca brand. În funcție de ceea ce îndeobște se numește stakeholders. Și iei decizia. Rațional. Mă rog, pe cât poți de rațional.

Business

Te uiți pe cifre. Care îți spun, spre exemplu, așa: am investit 10.000 de E să printez cartea asta, dacă o scot de pe piață acum, am pierdut banii ăia.

Dar te gândești și la cam cât ar costa știrbirea reputației brandului în tot acest scandal. Estimezi pe cât posibil aceste costuri (e greu, știu, dar este musai de făcut). Și faci o comparație. Și iei decizia.

Evident că decizia finală este o combinație între cele trei sub-decizii de mai sus. Și că, în final, este ca un cocktail. Care primește gustul ingredientului cel mai puternic. În cazul lui Andrei, am o bănuială masivă că emoționalul a dat gustul acestui criteriu. Poate tocmai de aceea a stârnit reacții atât de frumoase.

Ar fi trebuit să dea prioritate gustului rațional sau celui de business ca să iasă altfel cocktailul? Nu știu. Rămâne un subiect deschis. La care te provoc să îți dai cu părerea.

Aia zic :)

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

19 thoughts on “Cum să rămâi om de caracter: scandalul cu cartea lui George Burcea”

  1. Am văzut și eu acea înregistrare. Ciudat. Dar omul pare cam „divă”, așa, de felul lui, în mod clar a reacționat ca o divă rănită la cine știe ce comentariu.
    Dar eu sunt de părere că trebuie separată personalitatea autorului de analiza calității operei.
    Deci, sincer,, nu mi s-a părut neapărat o decizie fericită să retragă cărțile. Businesswise, clar nu a fost. Dar nici emoțional nu mi se pare că chiar se cerea. Editura a luat poziție, aia e…

    1. Să știi că și eu încerc de fiecare dată să separ opera de autor. Doar că știi când îmi iese? Când nu cunosc personal autorul…
      Când îl cunosc, se schimbă datele problemei. Și pur și simplu nu mai pot să îl consum.
      Cum am pățit cu Dan Bitman. Nu mai pot asculta Holograf, poftim trăznaie…

      1. <3 U ! :) Din fericire pentru mine, găsesc și muzica lu' Holograf greu ascultabilă, și pe Bitmap indigest.
        Dumneata, când cunoști autorul, tinzi să-i acorzi credit mai mult (las că știu eu!), și asta pentru că ești o persoană foarte amabilă, nicidecum invers.
        Ei, ca să-mi susțin afirmația (deși chiar nu țin să am dreptate, e doar o dezbatere) aș da exemplul clasic al lui Lovecraft. Îi retragem cărțile? (L-aș întreba asta pe comentatorul de mai jos. :) )

  2. Așa cum i-am scris și lui Andrei, decizia luată îl onorează, asta e indiscutabil. De pierdut financiar, va pierde. Dar, tocmai fiindcă e o editură mică, e o întreprindere în care nu banul e pe primul loc. Iar cîștigul, ca brand, e net superior pierderii financiare. O grămadă de oameni care n-au auzit pînă acum de Ruse și de Hyperliteratura o să arunce măcar o privire și poate o să mai cumpere nu doar una, ci mai multe cărți, chiar și după ce scandalul se va fi stins. Sînt pățit eu însumi, am avut parte și eu de autori care-au dat cu mucii-n fasole și, ulterior, am regretat atunci cînd n-am rupt pisica imediat și, în schimb, m-am felicitat, fără excepție, atunci cînd am făcut asta. Ergo: bravo lui Andrei și o muie mare imbecilului.

  3. Nun prea inteleg. Adica au retras cartea dupa ce au publicat-o/tiparit-o/whatever? Pai nu au citit-o inainte sa o tipareasca/puna la vanzare? Este cumva o sosoaca aici pt. publicitate?

    1. Cartea este foarte ok și prin conținutul ei luptă împotriva violenței domestice. Problema este că autorul a avut zilele trecute, la vreo 3 luni de la lansarea cărții, ieșirea asta necontrolată. Care, practic, înseamnă că tot ceea ce zice el în carte este anulat. De aceea editura a decis retragerea cărții de pe piață.

  4. Fără supărare, dar când a ales sa investească în omul ala… Se știa de cand era cu Andreea Bănică ce ii poate pielea. Mai bine le împinge la vânzare, macar sa își scoată parleala dacă tot a avut încredere intr-un asemenea individ :))

  5. Corect. Este discutabilă ideea asta că „desparți omu de creația lui”… Ce ne-am fi făcut dacă Hitler picta bine?:)
    Revenind, eu cred cu tărie că emoționalul în anumite contexte poate genera cifre și că pe termen lung asemenea gesturi au reverberații. Cu alte cuvinte, vibeul pozitiv va aduce în final și cifra acoperitoare.

  6. Eu cred ca a luat cea mai inteleapta decizie. Chiar daca acum, cel mai probabil va pierde bani, pe termen lung editura va avea de castigat. Nu intodeauna banii primeaza. Oamenii care au capacitatea de a intelege ca viata nu este doar despre bani…vor pricepe gestul. Bravo lui!!!

  7. Cu respect pentru blogul si opinia dumneavoastra. Dar parerea mea este contrara. Parerea mea este ca traim intr-o tara de ipocriti, daca nu putem sa intelegem un artist prolific care munceste si se zbate (teatru, film, poezie, literatura, televiziune, etc) si care a scris o carte minunata, dar care are niste drame/tare/existentiale si are intr-o zi are un derapaj verbal. Cartea lui este o opera si este lansata in aceeasi perioada cu o alta carte…a lui Nutzu Camataru…si ghici ce? este retrasa de pe piata? Am mila si in acelasi timp ingrijorare pentru cei care sufera de prea mult ”correctneess” si nu realizeaza manipularea, si anume ca traiesc intr-o lume putreda, unde se pedepsesc vorbele goale scoase (la manie) pe social media si nu fac distinctia si diferenta fata de adevaratele crime, fata de adevaratii criminali si nonvalori, dar care au spatele asigurat demai marii din acest stat mafiot. Rusine! Respect George Burcea pentru tot ce ai scris si pentru munca ta de artist si nu te lasa doborat! Fruntea sus! In ritmul acesta sunt in stare sa te scoata si de pe Netflix. Nu te lasa! In ziua de astazi oamenii prea liberi si prea autentici si care nu se autocenzureaza au de suferit! Nu e prea bine sa fii prea original, prea sincer, prea miserupist de parerea altora, prea de succes, prea talentat, prea… Dar eu te rog sa ramai asa, pentru noi cei care nu credem in perfectiune, pentru cei care nu judeca, pentru cei care se bucura de oameni cu partile lor bune si mai putin bune! mai ales bune! Pentru cele mai putin bune, ce ar fi sa-i ajutam? ce ar fi sa le intelegem dramele, tarele, trairile de moment? De ce sa nu vedem oamenii prin prisma faptelor, a ceea ce creaza, lasa in urma lor, si de ce sa nu-i ajutam cu un sfat si vorba buna cand ii vedem in suferinta, cand ii vedem bolnavi? Cunoasteti vreun mare artist care sa nu fi avut adictii, drame, zbuciumuri sufletesti, nebunii? Dati-mi exemple si va dau eu imediat contraexemple… Arta se naste din extreme, din mari trairi si sentimente fierbinti, nu sin personalitati plate, insipide si ”perfecte”, care fac totul ”ca la carte”, adica copiaza doar niste modele deja preexistente in societate…Cei care creaza fac lucruri. Fac pentru prima data ceva. Gresit sau nu. Frumos sau nu. Fiecare e liber sa-i placa sau nu, sa-i urmeze sau nu modelul, sa vada ce parte pefera. Dar sa interzici arta? sa cenzurezi carti? Sa ne gandim: ce editor ar avera interesul sa faca asta pe gratis? nu cumva poate a fost platit pentru asta de cineva pe care succesul lui George a deranjat, sau ideile lui, sau personalitatea lui? Si chiar daca a facut-o doar din indoctrinarea proprie de ”correctness si perfectionism”, e oare corect sa privezi cultura si literatura de o carte? cu ce ne distinge de epocile marilor cenzuri cand cartile erau scoase de la raft sau arse? Si daca va considerati atat de umanisti: este vreunul din voi care sa-i fi spus o vorba buna lui George? care sa-i fi spus: ”Bai baiatule ai gresit, dar stii ce? eu te inteleg, inteleg ca un om cu copilaria ta nu putea sa iasa un om chiar clean si vad ca te zbati, dar tot mai ai niste rani, ce ar fi sa te ajut/ sat te ajutam, sa-ti recomand un prieten psiholog, sau pur si simplu ca stii ca sunt/suntem aici pentru tine cand simti nevoia sa vorbesti cu cineva?” Inchei prin a spune clar si raspicat ca sunt sigura ca toti. Absolut toti dintre noi au avut zile proaste cand am spus vorbe gresite, pe care in ziua urmatoare le-am regretat. Vorbe. Nu fapte. Chiar meritam toti, fiecare dintre noi sa ne fie luata munca pentru asta? sa ne fie luati copii, jobul samd? chiar merita aceasta miscare hate pe nume ”correctness”, chiar asta vrem sa lasam in urma copiilor nostri? o societate cu acuzatori si victime? George este o victima: a pus atata suflet, talent, inspiratie si energie intr-o carte, care acum e aruncata la gunoi …

    1. Este dreptul dumneavoastră să aveți o părere, desigur. Doar că îmi pare că, în apărare lui George (care, da, este o victimă, doar că victima propriului comportament), acuzați și ne acuzați de niște lucruri mult prea mari. Dar, din nou, este dreptul dumneavoastră.

      1. Personal n-am nicio carte de la aceasta editura.Autorul in cauza pentru mine este necunoscut in schimb reactia editurii este de neinteles.Consulutand portalul editurii peste ce dau? Peste scriitorul porno! Stelian Tanase! publicat si el fara nicio problema ! Unde este coloana vertebrala? Adica mizeriile lui Stelian Tanase pot sta pe rafturile librariilor in schimb cartea amaratului nu.Editura amendeaza doar ce-i convine si nu-i aduce profitul scontat.Sunt prea batran ca sa nu miros smecheriile ieftine.Evident este faptul ca editura a profitat de viralitatea filmului produs de autor ca sa-si faca reclama! Jenant! Falimentul le bate la usa.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5300 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)