Avem nevoie de dialog în business, nu de ședințe, meetinguri, calluri și alte alea

Abonează-te la newsletterul trimis de maximum două ori pe săptămână celor peste 5.000 de abonați.

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro

În ultimele două luni, am avut foarte multe discuții la telefon sau pe mult hulitul Zoom cu antreprenori, șefi de companii, șefi de departamente de marketing sau cu specialiștii care, într-un fel sau altul, se ocupă de ceea ce îndeobște numim comunicare pentru brandurile de care răspund.

Multe, multe, multe ore de discuții. Mai mult de jumătate din timpul meu de lucru l-am petrecut în astfel de discuții. Ceea ce pentru mine este enorm. Cei care mă cunosc pot confirma faptul că sunt de o eficiență pe zona asta de a nu pierde vremea uneori de-a dreptul înspăimântătoare.

Doar că un astfel de stil funcționează în vremuri normale. Nu în vremurile astea pe care le trăim. În care normalul a devenit să nu fie nimic normal. Din niciun punct de vedere.

În vremurile alea normale, uneori încheiam discuția în nici trei minute. De regulă la faza de ”dacă nu ai măcar 5.000 de E, nu poți face ce vrei”. Și întotdeauna la faza de ”băi, dar de banii mei faceți ce vă zic io!”.

Dar acum, în pârdalnica asta de pandemie, mi-a descoperit niște valențe de care sunt foarte mândru: am învățat să am răbdare cu cei cărora altădată le ziceam direct și tranșant cum stă treaba.

Iar răbdarea asta nu consta neapărat în timpul muuuult mai mare pe care îl aloc discuțiilor cu ei, asta este doar un efect. Și nici în faptul că ar putea schimba ceva faptul că nu există bugetul acela minim necesar sau că omul e cam ghiolban, ca să o zic lejer. Puțin probabil să colaborăm în astfel de condiții oricât de multă răbdare apriorică le-aș arăta.

Răbdarea asta pe care mi-am descoperit-o înseamnă altceva: am înțeles că în aceste vremuri ceilalți au o mare nevoie de a fi ascultați.

Pentru că antreprenorii, șefii de companii, șefii de departamente de marketing sau specialiștii care, într-un fel sau altul, se ocupă de ceea ce îndeobște numim comunicare pentru brandurile de care răspund sunt în primul și în primul rând oameni. Și apoi cărți de vizită.

Mă rog, cei mai mulți dintre ei, știi cum zic…

Toți cei de mai sus (și mulți alții cu care mai vorbesc) trec prin această pandemie în primul rând ca oameni, abia apoi ca funcții. Și au nevoie de dialog. Nu de ședințe, meeting, calls, Zooms și alte alea.

Nu împotriva formelor acestor modalități de comunicare scriu eu aici, ci împotriva fondului pe care astfel de forme îl aduce. Despre lipsa lui, de fapt. Iar această lipsă de fond este non-dialogul.

Dialogul înseamnă în primul și în primul rând să ai de partea cealaltă pe cineva care să te asculte cu adevărat. Nu ai nevoie de cineva care să existe în ecuația comunicațională din care faci și tu temporar parte doar ca să zică lucruri.

Ca să se audă vorbind. Ca să dea indicații prețioase. Ca să dea taskuri. Ca să se arate șef sau, după caz, mare client care e dictează ce să faceți, măh, pe banii lui.

Multă lumea mă întreba până în pandemie cum de am un networking atât de mare. Cum de am ajuns să cunosc o grămadă de oameni în tot de poziții. Sau cum de, chiar dacă nu cunosc direct pe cineva la o anumită companie sau la o anumită instituție, îmi ia maximum două telefoane sau două mesaje ca să ajung la cine vreau.

Iar răspunsul este unul simplu: atunci când vorbesc cu oameni, îi ascult. Și oamenii pleacă de la orice întâlnire cu mine cu un sentiment de ”băiat fain chinezu ăsta”. Pentru că i-am ascultat. Da, uneori este atât de simplu.

Într-o lume în care toate lumea parcă strigă la celălalt, în care parcă fiecare vrea să își arate mușchii celuilalt, în care sentimentul național al șefiei intrinseci bubuie mustind în fiecare român în raport cu cel de lângă el, a avea pe cineva care doar stă să te asculte în context de relație de business pare că este ceva extraordinar.

Când, de fapt, ar trebui să fie normalitatea. Una în care dialogul este acea formă de comunicare în care ascultatul este punct de plecare pentru vorbit. Că să poți să îl ajuți pe celălalt, întâi ai nevoie să înțelegi ce îl doare. Iar asta poți face doar ascultând. Este singura variantă.

Dialogul ca anti-virus în ecosistemul de business

Am avut cazuri la agenție în perioada asta când am lucrat împreună cu echipa mai bine de 30 de ore cumulat doar pentru a face o ofertă. Cu contract semnat. Doar ca să vedem că clientul s-a sucit în ultimul moment.

Ne pică rău astfel de întâmplări? Desigur. Dar, dincolo de supărarea de moment, înțelegem că și clientul trece prin niște momente nu tocmai normale. Și că nu intenționat ne-a tras clapa, ci așa a fost concursul de împrejurări. Căci refuz cu o încăpățânare demnă de o cauză mai bună să cred că există clienți care vor să te încurce intenționat, chiar refuz.

Avem cazuri în care închidem ochii excelului, ca să zic așa, în cazul anumitor clienți în ceea ce privește orele extra prestate pentru ei. Pentru că știm că trec prin niște momente grele în perioada asta și să mai venim și noi cu ”vezi că am lucrat 10 ore extra pentru tine, marcă lozul” a fi încă o presiune pe capul și pe bugetul lor.

Când și unde putem, mai lăsăm de la noi. Cât putem să facem asta, căci și noi suntem un business, care înseamnă în primul și în primul rând grija pentru a genera veniturile pentru cei 30 de colegi pe care îi avem în agenție, să alocăm bugetele pentru dezvoltare și abia apoi să ne îngrijim de dividendele mele și ale asociatului meu.

Ce vreau să zic este că, în astfel de vremuri, poate că n-ar fi rău să fim mai maleabili cu cei cu care intrăm în contact pe linie de business. Să încercăm nu doar să înțelegem că trec și ei prin clipe grele, dar mai ales că, dacă lor li se întâmplă ceva rău, efectul acestui rău întâmplat lor o să se propage cumva și asupra noastră.

Căci atunci când în ecosistemul în care businessul tău funcționează apare un virus, șansele să începem toți să tușim devin foarte mari.

Mai multă maleabilitate înseamnă inclusiv ce ziceam mai sus cu partea de ascultat mai mult. Și, poate, pentru unii dintre noi cel mai mare câștig din această pandemie o să fie că ne-am înțeles mai bine unii pe ceilalți. Și, făcând asta, ne-am înțeles mai bine pe noi. Și ce putem facem că să ne fie mai bine. Nouă personal, businessului nostru și ecosistemului din care facem parte.

Ceea ce îți doresc și dumitale :)

social media coaching
Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5000 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)

Înainte să pleci

Dacă te abonezi la newsletterul meu, promit să nu-ți dau mai mult de 1 mail pe zi :)