Apropozito de ciudata piață a muncii din perioada asta. Când am lansat anunțul că ne căutăm la Kooperativa 2.0 office manager, am primit următoarea întrebare:

– Se poate și remote?

Am rămas un pic blocat. Căci nu reușeam să realizez prin ce aplicație te-ai putea ocupa de toate chestiile administrative (alea pe care să pui mâna) ce țin de un sediu de agenție cu 35 de oameni. Cum ai putea să faci toate lucrurile astea remote.

Și am decis să răspund, fără alte explicații:

– Nu, jobul este la locul faptei.

La care a venit răspunsul. Care m-a făcut să înțeleg, din nou, că există niște șanse ca eu, ca angajator, să fiu prea bătrân pentru eclerul ăsta. Răspunsul a fost așa:

– Mda, ați rămas în secolul trecut.

Și vin și te întreb, dragă cetitorule: deci, cum?

Doru Șupeală (care, apropozito, tocmai ce a lansat un podcast despre piața muncii) zice că poate exista poziția asta. Dar numai dacă întreaga companie, toți angajații, lucrează remote. Caz în care, firește, atribuțiile unui office manager sunt mai limitate decât în ceea ce eu numesc o situație normală.

În cazul nostru, de agenție cu sediu propriu, office managerul face o grămadă de lucruri. Inclusiv de aprovizionarea cu cafea se ocupă. Sau dacă se arde un bec. Sau de dosarele angajaților.

Așa că, evident, o variantă remote este un non-sens. Altfel, bravo firmelor care reușesc să facă totul online. Noi nu reușim. Că noi și vrem interacțiunea tovărășească de la sediu. Căci la noi la sediu se râde mult. Și bine.

Aia zic :D

Dacă te interesează subiectul, să citești și comentariile de la postarea mea de pe FB.