Am deja vreo 3 ani de când am trecut de la stadiul de ”nu mă interesează ce cafea este, cafea să fie!” la cel de – cum să îi zic io… – semi-pretențios. Adică nu mai beau orice și de oriunde. Și, mai ales, nu mai pot să beau din orice mașinărie, ca să îi zic așa, generic.
Nu că sunt fițos sau ceva de genul. Ci pur și simplu am evoluat. Că nu știu cum să o zic mai direct de atât. Adică am ajuns la stadiul în care decât să beau orice cafea mai bine nu beau.
Dap, asta pățesc. Chiar dacă sunt în vârf de munte, după o noapte grea tare și aș bea o cafea așa cum trag o gură de aer când ies de sub apă, ei bine, dacă nu am io acea cafea care să îmi placă, nu o beau. Dap, în acest hal am ajuns :D
Așa, ca evoluție, am pornit de la, cum ziceam, să beau orice fel de cafea, fără să mă intereseze ce fel. După care – și aici intervin întâmplările faine din viața oricărui om – lânga casa mea s-a deschis un coffee point, Cappuccino Story. Și de la cei de acolo am început să învăț despre cafea. Și am început să devin pretențios.
Pasul următor a fost că aș vrea să am și la birou (și acasă, dar mai puțin, cum ziceam, am ”sursa” chiar lângă mine) o mașinărie, care să îmi ofere acea cafea care să nu îmi strice feng shuiul. Iar aici discuțiile avute cu unii și cu alții au fost adevărate telenovele. Căci, nu-i așa, fiecare are părerea lui (despre orice, între noi fie vorba…) și și-o susține de parcă viața lui depinde de asta.
Și, în toată această indecizie (practic aia este când ai jde variante din care nu știi cum să alegi), un amic mi-a spus despre De’Longhi. Aha, bun. Hopaaa, că și brandul ăsta are alte jde aparate. Cum să alegi, frate!?
Așa că am apelat la competența lui Mihai Stescu. Prieten. Dar și inginer :D Care a luat un la testat un De’Longhi Dedica. Și care a scris textul de mai jos. Care sper să vă ajute dacă sunteți, așa cum am fost eu, într-o astfel de căutare.
În cazul meu, decizia a fost luată până să termine Mihai de scris acest review. Deci ia ghiciți ce aparat o să am eu la birou în cel mai scurt timp? :D
Am descoperit cafeaua acum vreo 30 de ani și de atunci mă însoțește zilnic. Au fost mai multe feluri de cafea pe care le-am băut. Mai întâi am băut cafea la ibric, preparată de multe ori din amestecurile oribile care se găseau pe vremea comunismului. Apoi am băut cafea solubilă (mai ales în studenție) și ulterior cafea la filtru.
De 11 ani beau însă doar espresso sau băuturi preparate pe bază de espresso. Am folosit acasă mai multe espressoare, inclusiv variantele automate.
Mi-am dorit mereu să am mai mult control în prepararea unui espresso cât mai aproape de gustul și aspectul care îmi plac mie. Așa că provocarea prietenilor de la De’Longhi m-a bucurat mult. Am primit spre testare un espressor manual, modelul Dedica, acompaniat de o râșniță pentru cafea din aceeași gamă. Cu cele două aparate ar trebui să-mi prepar o cafea așa cum îmi place mie.
Deoarece în ultimii ani am folosit exclusiv un aparat automat, am studiat puțin despre prepararea manuală a unui espresso și am cerut și sfatul lui Cătălin Stoica, de la Cappuccino Story, un barista cu multă experiență și un prieten grozav.
Cătălin mi-a reamintit parametrii de care trebuie să țin seama atunci când îmi prepar un espresso: calitatea apei, gradul de prăjire al boabelor de cafea, granulația cu care sunt acestea măcinate, temperatura și presiunea apei, cantitatea de cafea, presarea cafelei și timpul de extracție.
Combinația acestor factori, modul de ajustare interdependentă a unor dintre ei duc la rezultate diferite. Hai să vedem pe care din factorii de mai sus i-am putut controla atunci când am preparat espresso cu râșnița și espressorul De’Longhi Dedica.
În ceea ce privește calitatea apei, am folosit apă de la rețeaua locală, filtrată printr-un filtru de sedimente cu carbune activ, pe care îl am montat sub chiuvetă de la începutul anului. Știu însă că la espressorul Dedica puteți instala în rezervorul de apă un filtru similar, care crește simțitor calitatea apei. Același filtru reduce duritatea apei, prevenind colmatarea espressorului și reducând numărul operațiilor de decalcifiere.
Referitor la gradul de prăjire al cafelei. Am ales două feluri diferite de cafea. Una mai puțin prăjită, sortimentul President de la Julius Meinl. A doua, prăjită mai mult a fost Gran Riserva de la Lavazza. Cu acestea două și cu râșnița Dedica primită odată cu espressorul, am experimentat două granulații ale cafelei râșnite.
Râșnița Dedica este foarte simplu de utilizat. Are un recipient pentru boabele de cafea, care se fixează la partea superioară și un suport pentru portfiltrul espressorului, în așa fel încât puteți râșni cafeaua direct în acesta.
Mai întâi am reglat cele două cantități de cafea presetate, pentru un espresso simplu sau pentru unul dublu (sau două simple). Am folosit cântarul de bucătărie și știind că nu are cea mai bună precizie, am ales cantitățile de 8 și respectiv 16 grame pentru cele două tipuri de băuturi.
Apoi am experimentat cele două feluri de cafea. Mai întâi am încercat cafeaua mai puțin prăjită, pentru care am selectat pe râșniță granulația 2. Am făcut un shot de espresso, care nu mi-a plăcut, fiind cam slab după gustul meu. Știu că în general cafeaua mai puțin prăjită nu are o intensitate foarte mare a gustului, dar băusem același tip de cafea preparată la alt aparat. Am redus granulația la 1 și am făcut un espresso simplu. Rezultatul a fost o băutură cremoasă, cu o aromă faină și o intensitate medie a gustului. Era exact ce căutam, mai ales pentru băuturile cu lapte (cappuccino și latte).
De altfel am și făcut rapid o spumă de lapte, folosind facil dispozitivul cu care este dotat espressorul Dedica. Am încercat să-mi aduc aminte de ce îmi povestise Cătălin (cantitate mare de lapte în cană, ștuțul de abur introdus mai mult de jumătate în lapte). A ieșit bine spuma, dar sunt convins că după un pic de practică aș avea rezultate și mai bune.
Am testat apoi a doua cafea, prăjită mai bine. Am setat din prima granulația la 1, sigur fiind ca va fi OK. Am extras un espresso simplu, dar gustul m-a anunțat că era ceva în neregulă, părea puțin over extracted. Așa că am modificat granulația, puțin mai mare, către poziția 2. Ei, da. De data asta espresso a fost ce-mi place mie. Mi-a adus aminte de un ristretto pe care l-am băut în Roma la Giolitti.
Doi parametri nu i-am putut regla la acest espressor, temperatura și presiunea apei. Am citit însă în descrierile tehnică că sunt folosite tehnologii moderne pentru a asigura valori corecte și constante ale acestora.
La espressorul De’Longhi Dedica, apa este încălzită folosind o tehnologie Termobloc, care asigură o valoare constantă a temperaturii pe întreg timpul de extracție. Timpul de preîncălzire pentru acest sistem este de 40 secunde, interval care garantează atingerea și menținerea valorii temperaturii setate din fabrică.
În ceea ce privește presiunea, pompa cu care este dotat espressorul Dedica oferă o valoare de 15 bari, având și un sistem de autoamorsare, foarte util atunci când reumpleți recipientul de apă.
Chiar dacă nu am putut seta temperatura și presiunea, am obținut băuturi foarte bune, după gustul meu. De altfel, principalul atu al acestei combinații espressor manual și râșniță Dedica este tocmai posibilitatea de a experimenta și a prepara un espresso așa cum și-l dorește fiecare.
Cafeaua am presat-o folosind tamperul basic primit odată cu aparatul. Cei pretențioși pot să-și achiziționeze unul mai complicat, inclusiv cu setare a nivelului de presare.
Un alt lucru important este aspectul celor două aparate. Designul italian este evident, produsele având o linie elegantă care le pretează în orice bucătărie, dar care le conferă și robustețe.
Pentru cei care doresc să învețe despre cafea, ansamblul pe care l-am testat eu este mai mult decât un punct de plecare. Reprezintă un instrument plăcut, pe care nu veți simți nevoia să-l înlocuiți decât poate atunci când veți învăța mult mai multe despre cafea și prepararea ei. Iar eu, sunt încă la început.
Mulțmesc mult prietenilor de la De’Longhi pentru că mi-au permis să testez cele două aparate. Cu această ocazie am aflat mai multe despre marca De’Longhi, care este cel mai mare producător de espressoare din lume. Sincer, nu știam acest lucru.
Îi mulțumesc mult și lui Cătălin Stoica. Când aveți chef să aflați povești și să beți o cafea excelentă, treceți pe la una din cafenelele lui Cappuccino Story (din Piața Vitan sau de pe Nerva Traian 3).
3 thoughts on “Dedica – De’Longhi, espressorul manual probabil cel mai bun de avut acasă pentru semi-profesioniștii cafelei”
Toate bune si frumoase cu aceste „jucarii”, intotdeauna cand zic „hai sa-mi cumpar si eu ceva mai bun sa vezi ce o sa fac cu el si ce misto o sa fie”, intotdeauna cand inlocuiesc ceva vechi din casa cu ceva performant, il folosesc cel mult 2 saptamani, si pe urma si uit ca il mai am in casa, nu stiu de ce, dar parca cu ce e vechi, nu prea ti sa le menajezi, dai in ele ca oricum sunt vechi si trebuie schimbate dar cu ceva nou, nu vrei sa il folosesti ca se strica :)) nu cred ca sunt singura care face asa.
Cunoaștem stilul! Nu neapărat că eu fac așa, ba dimpotrivă, eu chiar folosesc ce cumpăr (deși cumpăr tare rar :D), dar am chiar alături de mine în birou niște tovarăși (mai ales unul din ei!), care se încadrează la virgulă în descrierea pe care ai făcut-o :))
Ador cafeaua. Am lucrat în baruri și restaurante vreo câțiva ani. Eram în Italia unde cafeaua este „un stil de viață”, nu o băutură. M-am obișnuit prost tare că atunci când m-am întors în țară… mi-a fost greu să mă reobișnuiesc la cafeaua făcută la ibric.
Mi-am propus să-mi iau un espressor. Și, după mule căutări, mi-am luat un De’Longhi (nu-mi cred că era Dedica). Mamă, ce cafea am făcut la el în ziua în care l-am luat…. în fine. Povestea lungă făcută scurtă, a doua zi nu s-a mai aprins.
L-am dus înapoi aproape plângând. Voiau să-mi dea unul galben în locul celui roșu. Nu mi-a plăcut.
Mi-am luat banii înapoi și mi-am luat un alt espressor pe care-l folosesc zilnic.
Dar și acum îmi plânge inima după ăla roșu… Era fain și făcea o cafea minunată. Am avut ghinion cu el că De’Longhi face mașinării grozave.
Ca și Cristian, dacă iau ceva (?!), folosesc. Da’ nu iau că trăiesc în codru.