Când am primit #cacadou pachetul de cărți de joc (nu știu cum să îi zic altfel…) de la Ancuța Coman-Boldișteanu, am ridicat sprânceana a mirare. Căci mi s-a părut o idee atât de simplă și de efect încât m-am întrebat cum de nu m-am gândit eu la ea…

Bine, pe de altă parte n-aș fi avut cum. Pentru că eu nu-s psiholog. Iar acele cartoane conțin sfaturi utile despre #CeBagamInGura. Pe linie de creierii capului, pardon my French.

Am rugat-o pe Ancuța să scrie un text pentru blogul meu. Ca să explice cu cuvintele sale de ce a lansat acest instrument – cred că nu îi zic greșit… – care să ne ajute în relația cu mâncarea. Și cu băutură. Că aici eu recunosc: exagerez un pic…

Ah, să nu uit: dacă bagi codul chinezu primești 20% discount la pachetul ”Emoții în farfurie”.

Aia zic :)

---

Relația cu mâncarea ne însoțește toată viața noastră. Poate tocmai de aceea ajunge să aibă atât de multe nuanțe pentru noi. Uneori este un prieten bun care ne alină și este acolo când ne este greu, alteori poate părea că pune stăpânire pe noi și ne controlează, atunci când nu ne putem opri în fața frigiderului sau în fața dulapului cu dulciuri.

Mâncarea este plăcere și emoție. Mâncarea ne aduce împreună, însă atunci când o folosim pentru a acoperi alte goluri sau pentru a ne satisface nevoi emoționale cu ajutorul ei, este primul semnal că ceva pe interiorul nostru nu mai funcționează așa cum ne-am dori.

Fuga la frigider în momentele dificile este o notificare și o invitație să ne oprim și să stăm cu ceea ce se întâmplă pe interior.

Despre asta este “Emoții în farfurie”, primul proiect din România dezvoltat de un psihoterapeut, care adresează componenta emoțională în relația cu mâncarea și cu propriul corp: despre a putea separa nevoile emoționale de cele fiziologice și de a oferi mâncării locul la masa noastră așa cum i se cuvine, iar nevoilor emoționale recunoaștere și acceptare.

Provocările legate de mâncare reprezintă un vârf de iceberg, ceea ce se vede și ceea ce ajunge să ne deranjeze la un moment dat.

Pentru asta este necesară o explorare, o cunoaștere de sine, formarea capacității de a ne privi în interior.

Acestea au fost o parte dintre ideile care au stat la baza creării instrumentului terapeutic „Emoții în farfurie. De ce mănânci când mănânci?”.

Fără dezvoltarea unei abilități de introspecție, de a privi în interior, suntem prinși doar în niște reacții automate.

Studiile arată că 95% dintre noi ne trăim viața pe pilot automat și că mai bine de 75% dintre adulți se confruntă cu mâncatul emoțional, în timp ce OMS preconizează că până în 2025 peste 50% din populația lumii se va confrunta cu obezitatea.

Fiecare card din setul „Emoții în farfurie. De ce mănânci când mănânci?” are pe verso câteva paragrafe care să vă ghideze în a răspunde la întrebarea principală, urmărind parcursul unui proces terapeutic.

Folosind codul “chinezu”, beneficiați de o reducere de 20% la achiziționarea lor. 

Pentru persoanele care se confruntă cu dificultăți în relația cu mâncarea, foamea vine ca o avalanșă, încărcată de agitație, sperie, face persoana să fie irascibilă, să nu mai poată să se concentreze, să ajungă să se gândească obsesiv la mâncare până ce ajunge la ea.

Dacă cea mai mică senzație de foame îți trezește un sentiment al urgenței, un disconfort aproape insuportabil, te invit să te explorezi partea aceasta și să afli ce se ascunde în spatele acestei tendințe.

E destul de greu să le separăm pe cele două, întrucât primele noastre interacțiuni au fost cu familia sau îngrijitorii și cu mâncarea.

Locul pe care aceasta din urmă îl ocupa în viața familiei noastre este un punct de plecare în explorarea comportamentului alimentar de azi.

Redau câteva întrebări pe care ar fi important să ni le adresăm:

• Cum arătau mesele în familie? Cum era atmosfera la masă?
• Cum mă simțeam fiind acolo?
• Ce mesaje îmi erau transmise legate de mâncare? Era o resursă la care aveam acces sau dimpotrivă, au fost perioade în care părinții cu greu au reușit să aducă alimente pe masă?
• Pentru ce tip de viață m-au pregătit părinții mei: pentru una cu lipsuri în care trebuie să îmi fac provizii constant (inclusiv pe mine) sau pentru una lipsită de griji din acest punct de vedere?
• Își mai au sensul astăzi toate acele preocupări în viața mea? Mai sunt ele de actualitate?
• Astăzi când eu sunt adultul, ce pot și aș vrea să schimb în relația cu mâncarea?

Subiectul în sine este unul sensibil, știu, dar deloc de ignorat.

Este necesar să știm ce întrebări să ne adresăm pentru a reuși să fim bine cu noi, pentru a putea face schimbări din interior spre exterior.

Despre asta este proiectul “Emoții în farfurie”, despre a putea separa nevoile emoționale de cele fiziologice și de a oferi mâncarii locul la masa noastră așa cum i se cuvine, iar nevoilor emoționale recunoaștere și acceptare.

Pentru a vă putea adresa aceste întrebări, recent a fost lansat instrumentul terapeutic “Emoții în farfurie. De ce mănânci când mănânci?”, un instrument de dezvoltare și auto-cunoaștere destinat atât persoanelor care se confruntă cu dificultăți în relația cu mâncarea, cât și specialiștilor din domeniu.

Și nu uitați: folosind codul “chinezu”, beneficiați de o reducere de 20% la achiziționarea lor.