Fac o cuvenită precizare: dansul este una din acele arte care mi-e cam străină. Adicătelea nici nu mă atrage decisiv, nici nu mă pricep la ea cât să îmi dau cu părerea avizat şi nici să zic că am înţeles ce înţeleg cei ce se pricep din ce văd pe scenă. Aşa că tot ce vedeţi mai jos este perspectiva „mireanului” asupra unor acte artistice. Atât. Nimic mai mult.

Cât am fost la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, am văzut două spectacole de dans. Din unul nu am înţeles nimic, iar celălalt mi-a plăcut foarte tare.

Un basm întunecat. Foarte frumoasă poveste au reuşit să construiască prin combinaţia între dans, cântat, rostit, recitat şi… bandă adezivă. Dap, bandă adezivă, căci finalul spectacolului, cu acel guru care trasează cu bandă adezivă drumul în viaţă al adepţilor săi este de mare, mare angajament, o bijuterie, dacă îmi permiteţi. Într-un contrast evident, dar foarte bine lucrat cu debutul piesei, care a fost ceva gen adunare de pocăiţi preaslăvind dragostea în lume sau ceva.

Mi-e foarte greu să vă explic de ce mi-a plăcut aşa de tare reprezentaţia trupei. Poate pentru că au reuşit, în ceea ce mă priveşte, să spună o poveste complexă utilizând nu doar dansul, ci şi alte metode, care au potenţat foarte bine dansul în sine (la care, repet, nu mă pricep). Spre exemplu, momentul coregrafic cu povestea fetei care ajunge la Ierusalim mi s-a părut de mare angajament.

Dialogurile pe care le poartă dansatorii între ei, în special cel dintre guru şi adept cu acel „yes” repetat obsesiv şi atât de sugestiv, au fost foarte bine realizate, fiind, pentru neuronii mei, adevărate oaze de răgaz ca să procesez actul artistic de până în acel moment :D

Nu m-a deranjat de nici o culoare faptul că cele două fete au dansat cam jumate din spectacol topless. Aşa cum am interpretat eu faptul că toţi dansatori au rămas la un moment dat în chiloţi de culoare neagră (mda, sună naşpa spus aşa, dar nu a fost deloc) ca să sugereze că, în esenţă, fiecare om, deşi „dezbrăcat la piele”, are acea partea neagră care de multe ori nu se vede, dar care determină teribil de multe lucruri rele în lumea asta (ceva de genul, nu mi-e clar nici mie foarte tare ce am înţeles :D), ar fi fost cam forţat, ca să zic aşa, ca fetele să nu se dezbrace. Sigur că e şi bun PR să vezi cele două perechi de sâni zburdând pe scenă, nu zic nu, dar chiar mă îndoiesc de faptul că asta a fost intenţia aia adevărată.

Am ieşit din sală cu o stare de bine pe care, fireşte, nu mi-am putut-o explica. Nici acum nu mi-o explic. Dar ştiţi ceva? Nici nu trebuie să mi-o explic. Este de ajuns că simt aşa şi cu asta ura şi la gară :D

Foto: Christoffer Askman

Co-producţie: Yossi & Oded; Dansehallerne & Bora Bora Theaters Danemarca
Concept & Coregrafie: Oded Graf & Yossi Berg
Dramaturgia: Hillel Kogan Artistic Consultant: Itai Shtern & Julia Giertz
Costume: Mona Moller Schmid
Lumini: Antonio Rodrigues Andersen, Omer Shizaf
Muzica: Markus Pesonen, Angelo Badalamenti, Gerard Grisey, Danny Elfman, PJ Harvey, Maurice Ravel
Artişti creatori: Siri Wolthoorn, Anne Nyboe, Soren Linding Urup, Pierre Enaux, Robert Logrell, Oded Graf and Yossi Berg

Ar trebui să spun câteva cuvinte despre celălalt spectacol de dans – Şi rataţii strălucesc, Dekkadancers O.S – pe care l-am văzut. Şi care mi s-a părut o bulibăşeală maximă cam 80% din el. 20% a fost un moment chiar frumos cu un dans în doi, liric şi bine executat. În rest haos organizat în formă organizată, un melange de simboluri subtile (chiar prea subtile, înfiorător de subtile chiar) şi de „ciocane” vizuale drept în freză (Superman ăla era o caterincă maximă, am zâmbit de câteva ori, dar ironic, desigur). M-am declarat înfrânt înainte de finalul spectacolului, ceea ce nu prea mi se întâmplă. Dar chiar simţeam că ard gazul artistic de pomană :D

Regia: Tom Rychetsky
Coregrafia: Tom Rychetsky, Viktor Konvalinka, Tomas Cervinka
Costume: Tom Rychetsky, Viktor Konvalinka
Decor: Tom Rychetsky, Viktor Konvalinka, Pavel Hejny
Lumini: Tom Rychetsky, Viktor Konvalinka
Sunet: Tom Rychetsky
Filmare: Pavel Hejny
Distribuţia: Viktor Konvalinka, Tom Rychetsky, Kristyna Nemeckova, Tomas Cervinka, Aya Watanabe, Tereza Kucerova, Zuzana Simakova, Tomas Kopecky, Jonas Dolnik, Pavel Hejny, Vlastimil Hradil, Jiri Urban

Cam asta a fost cu experienţa mea dansatoristică la FITS 2013. Atât cât am înţeles eu, fireşte.