Povestea lui Gary Noon: la 43 de ani scoate un album alături de idolii lui
Imaginați-vă că aveți două trupe favorite. Sigur, vă plac mai
Etichetă: #CatalogulDeAlbume
Dream Theater – Astonishing, un album de colecție. Dar nu unul istoric
Diferența dintre ”istoric” și ”de colecție” vine să lovească ici-așa: albumul de colecție care este și istoric vrei să îl reasculți permanent; albumul de colecție care nu este istoric stă frumos pe un raft și te uiți din când în când la el, bucuros că îl ai (cu varianta mai gherțoistică a lui ”te dai mare că îl ai”).
Proaspăt lansat: Albumul ”Horizon” de la timișorenii JazzyBit
Spun din start că îmi declin competența în ceea ce
Borknagar e cam suspendată între progresiv și black metal cu albumul ”Winter Thrice”
Eu ascult mai mult genuri. Deși nu prea îmi place
Cei de la The Shrine sunt cu capul. Rău. Vorba ultimul lor album: Rare Breed. Asta sunt…
Să stabilim un lucru de la început: cei de la
Am zâmbit la numele trupei: Lumberjack Feedback. Dar am ascultat ultimul album, Blackened Visions…
Acuma, pe bune, cum să nu zâmbești când vezi numele
Am ajuns să ascult ”Existence is Horror”, ultimul album The Lion’s Daughter, pentru că mi s-a părut beton coperta
Câteva cuvinte de început. Zic și io pe sistemul celui
Dystopia, ultimul album Megadeth, este o mare bucurie: bucuria că nu i-am tras pe linie moartă…
Ca rocker bătrân și pe alocuri simpatic ce mă aflu, am
Trupa Saxon e ca berea. Poți să o bei 30 de ani și tot îți place. Așa și cu ultimul album Battering Ram
Ei sunt Saxon și punct. Îi știm toți, le-am ascultat albumele, le-am gustat muzica, ne-am lipit de soundul lor. Adică sunt ca o bere. O bere pe care, unii, o bem de 30 de ani. Și ne place. Încă ne place.
Bloodiest, o trupă care te intrigă atât de mult enervându-te încât ajunge să îți placă
Despre Bloodiest, nu auzisem până ce am văzut pe Tidal
Death of A Bachelor, ultimul album Panic! at the Disco e ca șaorma: știi că nu e bună, dar îți place
Am ascultat ”Death of A Bachelor”, ultimul album al celor
Exemplul clar de trupă care nu are acel ”ceva”: Sikth cu ”Opacities”
Sikth cu EPul ”Opacities”. Un mini-album deloc rău. Doar că unul frustrant. Pentru că, de fiecare dată când se termină o piesă, parcă este – pardon my French – fără finalizare.
5300 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)
Abonarea este aproape gata!
Mai trebuie doar să îți confirmi adresa de email.
Pentru a completa procesul de abonare te rog să accesezi link-ul din emailul de confirmare pe care l-ai primit.
5300 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)
Abonarea este aproape gata!
Mai trebuie doar să îți confirmi adresa de email.
Pentru a completa procesul de abonare te rog să accesezi link-ul din emailul de confirmare pe care l-ai primit.