Să știi că e bine ce faci. Serios, chiar e bine.

Există anumite părți din viața ta în care este chiar foarte bine ce faci. Deși tu nu conștientizezi asta. Deși ție ți se pare că tot ce faci nu este bine. Eu cred că greșești.

Discuțiile din ultima vreme cu muuuuultă lume* m-au dus înspre niște concluzii… cum să le zic io… optimist de triste. Să-ți explic.

Eu am un indicator (ca să nu îi zic marker…) care îmi transmite când să duc discuția cu interlocutorul înspre o direcție mai profesională (pe cifre, obiective, KPIs alea alea) sau să mă duc într-o zonă mai personală.

Când mergem în zona personală, de multe ori ajung la întrebarea de baraj: ”Tu ce știi cel mai bine să faci?”. Aici intervine tristețea…

Marea majoritate a celor întrebați fac o mare pauză. Și când zic mare apoi chiar e mare. Adică zeci de secunde. S-a întâmplat să aștept chiar și 2 minute până să îmi răspundă (este o tehnică, recunosc, eu nu zic nimic până nu zic ei ceva).

Iar după această pauză vine, de cele mai multe ori, un răspuns construit în mare pe ideea ”păi, nu prea mă pricep foarte bine la ceva…”.

 Știi ce se întâmplă după aia, da? Încet, încet duc discuția înspre zona înspre o abilitate, o aptitudine, un skill, un cum vrei tu să îi zici. Despre care descoperim, împreună, că nu e că nu știe mare lucru să facă. Dimpotrivă. Pe măsură ce discutăm înțelegem amândoi (dar mai mult interlocutorul, că aici e combinația), că, de fapt, chiar se pricepe la ceva. Uneori chiar bine. Iar în câteva cazuri chiar fenomenal de bine.

Așa că, ajunși în acest punct, reiau întrebarea: ”Deci tu ce știi cel mai bine să faci?”. Aici intervine partea cu optimismul.

Căci pauza aia lungă inițială se scurtează la câteva secunde. Scurte. După care, inclusiv cu limbajul trupului schimbat, ca să nu mai zic despre tonul vocii, vin răspicat răspunsul: ”eu știu să fac asta!”.

Îți zic faza asta nu ca să mă laud că vezi doamne ce succese la hectar săvârșesc io. Ehe, am trecut de mult de faza când am nevoie de validarea celorlalți. Chiar am trecut.

Îți zic, totuși, că așa se întâmplă de multe ori în discuțiile mele cu cei care vin la povești cu mine pentru că vreau să dau un fel de speranță celor care văd ce zic io aici:

Oameni buni, dacă eu reușesc să fac asta, credeți-mă că și voi puteți.

Prin oameni buni înțeleg două categorii de oameni:

Categoria 1

Oameni care, din diferite motive, cred că nu se pricep cu adevărat la nimic.

Și care, eu cred cu tărie, greșesc amarnic. Pentru că se pricep. Doar că nu au știut cum să se valideze singuri. Dacă te simți în această categorie, caută pe cineva (eu îi zic antrenor) din categoria de mai jos. Care să facă cu tine cam ce am zis eu mai sus. Încearcă. Șansele sunt mari să te ajute mai mult decât poți crede.

Categoria 2

Coaci, consultanți, terapeuți, te-ai prins care-i faza.

Cărora le zic așa: eu nu-s de meserie. Și tot reușesc să ajung la niște rezultate. Că am școala vieții, cum ar veni. Și am niște vagoane de cărți citite. Dar nu e meseria mea. Eu discut cu oamenii pe alte teme și ajung în punctul ăsta în care văd ce lipsă de auto-validare dovedesc. Și cu toată lipsa mea de școală realizez că degeaba vin la mine să discutăm despre teme profesionale (insert here ce vrei tu), când buba e în altă parte.

 Așa că vă zic: dacă io, fără meserie, reușesc să ajung la niște rezultate, apoi voi cu meserie puteți mult mai mult decât mine. Doar să vreți. Doar să vă deschideți cu adevărat către nevoile lor.

Și când zic deschidere mă refer inclusiv la ceea ce experimentez de ceva vreme, cu rezultate remarcabile: sistemul #PlatestiCatCreziCaFace. Care fix asta înseamnă: oamenii care vin la mine plătesc cât pot, cât vor sau cât sunt dispuși. Ideea este că ei decid.

Vă încurajez, atâta cât vă permite timpul și bugetul, să faceți și voi la fel. Să vă deschideți către ceilalți inclusiv din punctul ăsta de vedere. Să le oferiți posibilitatea să vină la voi în condițiile lor. Că meserie știți. Și e păcat că nu ajutați cât de multă lume se poate. Care, altfel, poate nu ajung să fie ajutați. Poate.

Atât. Continuați.

*Am avut până acum 279 de întâlniri one to one, fizic sau online, pe sistemul #PlatestiCatCreziCaFace.