Integrarea cetățenilor arabi în România în două întâmplări

Întâmplarea 1

Mă duc centrul de testare PCR din Piața Alba Iulia, din București. Ala din parcarea mare din rond. Puțină lume. Mă pun la coadă ca să îmi fac înregistrarea. În fața mea, două persoane. Mă uit la cum decurge treaba. Și trag concluzia: cam 3 minute de căciulă toată daravera. Bun.

Văd că apare un Mercedes GLC alb. Care vine până în buza containerului ăla mare (că așa e centrul, improvizat). Adică, practic, se oprește la vreo 2 metri în spatele meu. Pe locurile pentru persoanele cu dizabilități. Dă geamul jos, se aude tare ceva muzică arăbească. Iese din mașină, în timp ce el vorbește la telefon. Tot în arabă.

În timpul ăsta, io ajung la ghișeu. Și încep discuția cu doamna de acolo. Amabilă. Dar fără să dea pe dinafară. Adică ok. În timp ce vorbea cu mine, se uita încruntată la ăla din mașină. Ridica ochii, se uita înspre el și pufnea a dispreț.

Termină cu actele mele, mi le dă și, imediat ce le iau, închide ghișeul. Și se ridică făcându-și de lucru la ceva fișete cu dosare. Ăsta, vorbind în continuare la telefon în arabă, se apropie de ghișeu. Se apleacă și se uită. Gen ”doamna, sunt și io p-aci”. Doamna nimic. Stătea cu spatele la ghișeu, preocupată în draci de dosarele alea.

Eu vedeam toată scena de la celălalt capăt al containerului. Unde urma să intru să îmi fac procedura. Și, cât am așteptat io vreo 7 minute bune să îmi vină rândul, doamna tot cu ghișeul închis a stat.

Întâmplarea 2

La intersecția dintre Turturelelor și Ion Pilat din București este o intersecție nemarcată ca trecere de pietoni. Doar că nu prea ai pe unde să treci altfel. Așa că pietonii trec pe acolo. După ce se asigură că nu vine nicio mașină.

Azi, fix înainte de a ajunge la laptop să scriu textul ăsta, ajung acolo. Peste drum de mine, trei doamne cu năframă de aia arabă în jurul capului. Și cu îmbrăcămintea aia specifică. Se uitau să vadă dacă vine vreo mașină. Ca să poată trece.

Nu venea niciuna. Doar un scuterist de la ceva serviciu de livrare. Care avea telefonul fixat între bărbie și cască. Și vorbea cu cineva strigând nervos că își bagă și să să i-o nuș ce nuș cine. Într-o română de asta de cartier. Brusc le vede pe cele trei doamne. Și oprește cumva mai forțat scuterul. Și le face semn să treacă.

Doamnele trec, iar una dintre ele (abia acum realizam că era cea mai bătrână, vizibil mai în vârstă decât celelalte), ajunsă pe la jumătatea străzii, se întoarce către scuterist și îi zice ”mulțumesc frumos, domnule”. La care ăsta, înclină curtenitor din cap și demarează. Și îl aud în timp ce pleca ”plm, aia e, hai să nu ne mai enervăm”.

Aia zic.

PS Sunt ok, a ieșit negativ testul.

NOU: Îți recomand masterclassul meu de digital marketing în 22 lecții video.

Citește cartea mea ”Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia?” și, dacă nu îți place, îți dau o bere :D

Abonează-te la newsletterul trimis de maximum două ori pe săptămână celor peste 5.300 de abonați.

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5300 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)

5300 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)

Abonarea este aproape gata!

Mai trebuie doar să îți confirmi adresa de email.

Pentru a completa procesul de abonare te rog să accesezi link-ul din emailul de confirmare pe care l-ai primit.

A apărut o eroare.

Te rog să reîncerci mai târziu.

Dacă problema presistă, te rog să îmi scrii.