Murim pentru prima dată atunci când nimeni nu mai are nevoie de noi

Te-ai duce să trăiești în singurătate într-un vârf de munte? În izolare totală, la asta mă refer. Fără internet, fără televiziune, fără radio și, cel mai important, fără oameni. Doar tu cu tine. 

Ehe, știu că perspectiva asta pare minunată așa pe loc. La câte ai pe cap acuma, este de înțeles. La cât stres este în viața ta, la cât zgomot (de orice natură, inclusiv psihică), la câtă devălmășeală de trăiri, te atrage în draci faza cu sihăstria pe munte.

Dar vin și te întreb? Cam cât te-ar ține? Cât ar dura până să simți nevoia să revii la viața ta de dinainte? Zile? Săptămâni? Luni? Nu zic ani. Pentru că nu cred că te-ai arunca la așa ceva :)

A reveni la viața anterioară înseamnă pentru mine nu să revii la internet. Nici la televiziune. Nici la orice altă formă de tehnologie folosești (ca să nu spun că ești pă dependanță!). Ci mă refer la ceea ce ne-ar lovi cel mai mult în potențiala noastră sihăstrie: nevoia de oameni. 

Ceea ce ne duce la următoarea întrebare? Dar de ce avem nevoie de oameni în viața noastră? Răspunsul este unul pe cât de simplu, pe atât de complicat: pentru că avem nevoie să aparținem de cineva. De un ceva din care oamenii fac o importantă parte. 

Avem nevoie de oameni pentru că, într-un soi de reciprocitate existențială, simțim că și ei au nevoie de noi. Iar gândul că cineva are nevoie de tine, oricât de puțin și pentru oricât de mică parte din viața sa, este dătător de speranță. Iar speranța este de cele mai multe ori energie vitală. Mai ales în vremurile astea pârdalnice.

Noi murim cu adevărat atunci când nimeni nu mai are nevoie de noi. Aceasta este singurătatea deplină. Un soi de moarte înaintea morții finale. 

Cumva, cum era în extraordinarul film animat ”Coco”. Când cei ajunși în rai dispăreau și de acolo abia când pe pământ, în viața reală, nu mai exista nimeni care să își aducă aminte de ei. 

Noi trăim cu adevărat atunci când cineva are nevoie de noi ca un soi de reamintire permanentă a faptului că la un moment dat nimeni nu își va aduce aminte de noi, 

Cumva, cum era în extraordinarul fapt care este viața. Este extraordinar că trăiești. Că din cei peste 200 de milioane de spermatozoizi, tu ai fost câștigătorul. O întâmplare. Dar una fericită. Sau pe care tu poți să o transformi în una fericită. Doar că nu o poți face în singurătate. 

Aia zic :)

NOU: Îți recomand masterclassul meu de digital marketing în 22 lecții video.

Citește cartea mea ”Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia?” și, dacă nu îți place, îți dau o bere :D

Abonează-te la newsletterul trimis de maximum două ori pe săptămână celor peste 5.300 de abonați.

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5300 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)

5300 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)

Abonarea este aproape gata!

Mai trebuie doar să îți confirmi adresa de email.

Pentru a completa procesul de abonare te rog să accesezi link-ul din emailul de confirmare pe care l-ai primit.

A apărut o eroare.

Te rog să reîncerci mai târziu.

Dacă problema presistă, te rog să îmi scrii.