Problema nu e că stai pe interneți în concediu. Ci că ți se pare că e ok să faci asta.
De ce vezi ce scriu eu acuma? În loc să îți vezi de concediu? Și de ce mai citești în continuare deși pare că te cert (deși nu o fac, vezi mai jos).
Ai intrat un pic, așa, să vezi ce mai este pe internet? Dintre toate lucrurile pe care le poți face în concediu, de ce ai ales să intri pe internet? Crezi că internetul nu merge dacă nu îl scobești tu? Sau că pierze ceva epocal? Stai relax, dacă e ceva important cu adevărat, acel ceva are grijă să ajungă la tine, n-ai tu grijă.
Ai intrat de plictiseală? Păi, dacă așa de plictisitor ți se pare în concediu, să știi că nu concediul e de vină. Ci faptul că ai uitat (că o aveai, toți o avem în noi) acea uluitoare abilitate de a sta doar tu cu tine pentru măcar câteva minute. Abilitate pe care ți-o poți exercita oricând. Cu atât mai mult în concediu. Când nu îți sună telefonul (la fel de mult..) și nu deschizi mailurile (chiar pe toate…).
Ai intrat pentru că aveai oricum treabă cu niște mailuri sau mesaje și ai zis că, dacă tot ai deschis netul, să vezi ce mai e și p-acilea? Ce să mai zic… Înțeleg că uneori ai de lucru și în concediu. Că așa făceam și io. Mulți ani de zile am făcut asta. Iar acum stau și mă uit cu durere nostalgică la câte de multe ocazii de a trăi mai bine în viața mea am pierdut făcând asta…
Indiferent ce motiv ai pentru care, din concediu, ai intrat pe interneți și citești ce zic io aici, îți zic cu drag și speranță: nu te cert, să știi. Ci doar încerc să îți atrag atenția că, posibil și chiar foarte probabil, nu e ok ce faci. Mă rog, mă refer la faptul dacă intratul pe interneți din concediu este obișnuință. Dacă este obicei. Dacă este rutină. Dacă – și aici, of, discuția este atât de lungă și de importantă… – este dependență.
Atât îmi propun. Să îți dau un posibil motiv de cugetare. Și, poate, să te gândești că ai putea schimba ceva. Să te gândești la ce ai putea schimba. Și cei ai putea obține, mai bun și mai mult, dacă ai schimba acel ceva. CUM să schimbi, asta este o discuție pe care, poate, o să o purtăm altă dată. Că există metode. Există soluții. Grele. Dar există. Și funcționează.
Aia zic.
PS Eu stau pe internet acuma pentru că nu sunt în concediu. Iar crearea de conținut în social media este parte din modelul meu comunicațional de business. Parte din sistemul meu de referință, care-i sub formă de motor cu patru pistoane (viața profesională; familia și prietenii; hobbiurile; me time). Despre care, dacă vrei, putem povesti. Că s-ar putea să te ajute.