De ce cred că Imperiul Leilor va da o decisivă letargicilor wannaprenori români

Am urmărit deosebit interes și cu maxim sârg primul episod din emisiunea Imperiul Leilor de la PRO TV (pe care îl puteți urmări pe fragmente pe site).

Și am făcut asta în primul rând pentru că unii dintre voi știți că mi-am pus, cumva, obrazul când am fost co-moderator al evenimentului de lansare a emisiunii. Și știu că sunteți câțiva care abia așteptați să dați cu ouă în mine când mă prindeți la prune :D

Doar că de data asta puteți să vă țineți ouăle acasă. Pentru că emisiunea este chiar ok. Deși aș face o nuanță decisivă (cum ar zice cititorul de Sandra Brown): nu emisiunea în sine ar trebui să ne intereseze, ci efectele pe care această emisiune sper să le săvârșească în letargica pătură a wanneprenorilor.

Mi-am exprimat, de altfel, aceste speranțe într-un interviu pe care l-am dat pentru siteul PRO TV înainte de difuzarea primului episod. Și, din fericire, am anticipat bine. Cred…

Wannaprenorii români să ia aminte

Pentru cei care nu știți, wannaprenorul este acel cetățean care o bagă mereu pe aia cu „băi, io când o să mă apuc de antrepenoriat, o să rup norma!”, doar că nu prea se apucă, știți cum zic. Din motive care nu fac obiectul discuției de față, căci ne-am lungi mult prea tare.

Pe scurt, wannaprenorul este cetățeanul care doar vorbește la timpul viitor despre cum o să fie el ca antreprenor și care împinge mereu și mereu în viitor prezentul în care ar trebui EFECTIV să e apuce de treabă.

Am scris un pic pe tema asta când am vorbit despre cel mai mare mit al antreprenoriatului din România și când reproșam multor speakeri că prea aburesc tinerii cu oportunitatea de a se apuca de antreprenoriat, care sunteți curioși băgați un ochi.

Revenind la efectele pe care sper eu să le aibă această emisiune. Le zic pe rând, organizat, așa cum îmi place mie să discutăm discuții (pardon my French).

Efectul 1: Da, se poate, chiar se poate!

Cred că cel mai mare o să fie unul furculition: mulți dintre acești wannaprenori o să vadă că se poate. Da, atât de simplu (dar imens, de fapt!) este acest efect benefic pe care l-ar putea aduce Imperiul Leilor.

Mai direct și aplica la primul episod, le-ați văzut pe super-simpaticele fete cu rochițele alea elctrice, care au primit finanțare?

Unii dintre wannaprenori se vor fi uita la cum au primit aceste două simpatice finanțare (”pentru niște rochițe cu becuri, serios?!”) și vor fi înțeles, măcar câțiva dintre ei, că dacă niște rochițe cu becuri au primit finanțare atunci și ideea lor măreață are șanse să primească.

Și s-ar putea ca niște rotițe proto-antreprenoriale să se învârtă în capul lor. Sper cel puțin. Căci foarte mare nevoie avem de cât mai mulți antreprenori în România (și aici suntem la coada vacii, iar vaca este la coada Europei…).

Efectul 2: Nu mai aveți nicio scuză, măh!

Un alt efect interesant în rândul wannaprenorilor ar putea fi unul mai subtil, dar cumva devastator pentru mulți: faptul că ei văd că primesc finanțare tot felul de mici afaceri (uneori doar idei!), le micșorează grav acestor wannaprenori panoplia de scuze, ca să îi zic așa.

Pentru că, dacă până acum își găseau tot felul de scuze, care mai de care mai inteligente (contextul pieții, macro-ciuciu, micro-bla bla), faptul că văd că mici businessuri pornite de la idei năstrușnice (pe preotul din Sălaj care face ciocolată artizanală inclusiv cu canabis l-ați văzut cum a primit finanțare?) primesc bani de la investitori, ei bine, le îngustează drastic plaja unde caut scuze să nu se apuce de treabă.

Efectul 3: acum știi de unde ai putea obține bani

Încă un efect ar fi faptul că acum wannaprenori au un loc unde să vină să obțină finanțări. Dacă își fac curaj, desigur.

Ați zice că e la minte cocoșului ca cea sau cel care vrea să își deschidă un business cam știe de unde pot obține finanțări. Nope, nu e deloc așa.

Ați fi foarte surprinși dacă v-aș zice că am în fiecare săptămână măcar trei stimabili care rămân foarte surprinși când le dau o mică listă cu huburile, inițiativele sau fondurile de investiții de unde ar putea obține bani și de care ei habar nu aveau?

Evident că putea și ei căuta pe google, dăăăăh! Doar că nu au făcut-o. De ce? Păi io când vă spun că definiția esențială a wannaprenorului este să își caute scuze să nu se apuce de treabă. Inclusiv faptul că nu se interesează de unde ar putea obține o finanțare face parte din filmul ăsta al căutării de motive ”să nu fac”.

Later edit: uite un efect bonus, despre care mi-a zis Carmen Mihalca. Am cerut permisiunea ei să îl pun în articol, așa că uite că o fac:

Am urmarit emisiunea impreuna cu baietelul meu de 8 ani. A fost un moment bun sa explic termeni, atitudini, decizii si sa vad ca intelege ce se intampla acolo. I-am explicat ca ceea ce vede in emisiune este unde la 1% din discutiile pe care le-au avut si ca nu se vede munca antreprenorului ci doar pitch-ul lui. Per total, emisiunea mi se pare educativa, daca stii cum sa o privesti”.

Știți cine critică emisiunea?

M-am uitat la criticii emisiunii. La cei care merită să mă uit, nu la trolli și la caterincari de duzină, pentru care nu contează ce critică, ci doar faptul că critică. Iar pe mine ăștia nu mă interesează (mai ales că 99.999998% dintre ei sunt oameni care nu prea au făcut nuș ce în viață, deci de ce mi-ar păsa ce zic?).

Când zic critici, mă refer la cei cu care chiar ai putea avea o discuție pe argumente, nu pe împroșcări reciproce.

Plus că pe mulți dintre cei pe care i-am studiat, ca să zic așa, criticând emisiunea chiar îi știu, așa că știu un pic cum ticăie.

Și am observat un lucru aparent ciudat: majoritatea din cei care criticau emisiunea (dintr-un motiv sau altul, dreptul lor sfânt, asta este nenegociabil!) nu au businessul lor sau sunt ceea ce îndeobște se numește freelanceri.

Departe de mine să mă uit superior sau ceva la cei care sunt angajați (colegii mei de la agenția digitală Kooperativa 2.0 sunt cei care sunt sufletul agenției, cum aș putea să nu îi respect și să le mulțumesc pentru că au ales echipa mea?!) sau – piei, Satană 2.0! – la freelanceri (care îmi sunt dragi și cu care colaborez permanent pe tot felul de proiecte).

Dar zic doar ca o constatare că din aceste două categorii (mi s-a părut mie că) fac parte cei care au criticat emisiunea.

Și m-am întrebat în barba-mi: oare de ce? Cred că răspunsul este unul mai simplu decât pare la prima vedere:

Ei nu au avut angajați. Iar asta înseamnă, din punctul de vedere, că nu au cum să înțeleagă cu adevărat ce înseamnă realmente un business.

Zic asta pentru că din punctul meu de vedere abia când începi să ai angajați îți dai cu adevărat examenul suprem de antreprenor.

Abia atunci îți dai seama cât este de complicat să îți faci o echipă care să funcționeze (inclusiv cu chimia atât de necesară între membri echipei), abia atunci când îți dai seama ce gaură imensă lasă un om care decide să părăsească echipa ta (și câte întrebări îți pui dacă ai greșit, dacă puteai să fii un șef mai bun…), abia atunci când vezi cum se multiplică exponențial problemele pe măsură ce angajezi din ce în ce mai mulți oameni, ei bine, abia atunci cred eu că te poți numi cu adevărat antreprenor.

Nu aduc în discuție – căci simt intens că unii vă gândiți la asta – diferența dintre a avea angajați ca antrepenor (la propriu asta înseamnă că aduci bani de acasă dacă nu ai bani de salarii) și a coordona (și verbul este diferit, vedeți?) angajați din perspectiva de director (sau ceva) angajat într-o companie sau o instituție (dacă nu sunt bani de salarii, nu îi aduci tu de-acasă).

Ok, și ce legătură are faptul că cei care critică emisiune nu au avut niciodată angajați cu faptul că au criticat emisiunea?”, ați putea pe bună dreptate să întrebați. Iar eu nu aș ști ce să vă răspund. Pentru că nu-s în halul ăla de inteligent, știți cum zic :D

Eu am făcut doar o constatare. Explicații pentru ce am constatat poate aduceți voi. Dacă vreți sau dacă puteți :D

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

2 thoughts on “De ce cred că Imperiul Leilor va da o decisivă letargicilor wannaprenori români”

  1. Te citez : ** Dacă te abonezi promit sa nu-ti trimit mai mult de 1 email pe zi !!! **
    Pe bune !?????
    Nu vreau să mă abonez fiindcă n-am timp să citesc 30 de mailuri lunar, doar de la tine ! Nici sotia mea de ai fi, nu ti-as da atat timp din timpul meu ca sa-ti citesc atâtea emailuri. Dacă ai ceva sa-mi spui, atunci fă efortul să imi spui maxim de idei cu minim de cuvinte, in cel mult 2 mailuri pe săptămână. Daca poți așa, mă abonez !

    1. Pe scurt: nope. Cumva nu te-ai prins care-i faza cu un newsletter: te abonezi daca iti place asa cum este, nu cum ai vrea tu să fie. Doar nu crezi ca o sa ma apuc io sa imi schimb strategia (care functioneaza bine merci, stai relax) doar pentru ca tu vrei nus ce. Da-i pace, desigur, n-ai sa vezi. Cu tot regretul ca pierd un viitor fost abonat atât de exigent ca tine…

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

3700 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)