Joci după regulile jocului și câștigi puncte. Și, la final, iei premiul cel mare. Și în religie, și într-un joc de calculator.
Spre exemplu, upgradeurile. Există și în religie, și în jocuri.

Dacă apostolul Petru ar învia și ar vedea acum, în 16 august 2022, cum a ajuns creștinismul, ar rămâne cu gura căscată. S-ar uita la așezămintele de cult și ar zice ca ardeleanul care vede pentru prima oară o girafă: așa ceva nu există! Ar încerca să înțeleagă de ce nu se înțeleg ortodocșii cu catolicii, catolicii cu reformații, reformații cu Martorii lui Iehova (că doar sunt creștini toți!). Dar n-ar înțelege (e și greu de înțeles, evidamont). Bine, s-ar simți un pic și stingherit de opulența (și penibilul, dacă mă întrebi pe mine) hainelor și harnașamentelor înalților prelați. Că și-ar aduce aminte cum erau ei, apostolii îmbrăcați, față de cei de acum.

În jocuri, upgradeurile înseamnă versiuni noi. Noi arme. Noi features. Îmi aduc aminte când am început să joc Civilization I. De pe dischete. Pe un 486. Cât de simplist arăta jocul. Și cum arată acum Civilization V (VI nu am jucat, nu este versiune pentru Mac…). Dacă nu aș fi văzut versiunile intermediare și – asemeni unui apostol Petru de Vitangeles – aș fi văzut doar varianta V, aș fi rămas cu gura căscată. Și nu prea aș fi înțeles mare lucru. Căci din joc ar mai fi rămas doar denumirea. Și – foarte important – regulile de bază.

Așa cum te bucuri și tu că, par egzamplă, în nu știu ce joc ai primit ca upgrade nuș ce armă cu fotoni, așa se bucură și credinciosul când primește un calendar de pus pe perete. Sau o nouă predică a nuș cărui mare înțelept (în ciuda unora, religiile chiar produc mari înțelepți). E fix același lucru. Upgradeuri care te ajută să joci jocul. Să primești puncte. Ca să termini jocul. Gamification.

Twitch este o platformă de predici de gaming. Da, predici de gaming. Dacă nu știi ce este Twitch, îți spun eu: o rețea socială în care vreo 8 milioane de gameri sunt priviți în timp ce se joacă live de alte jdemilioane de oameni. Ca la predica aia din streamingurile live ale bisericilor. Twitch și Trinitas TV sunt, din această perspectivă, niște frați de cruce (pardon my French). În ambele cazuri, faptul că există mulți oameni care se uită la alți oameni cum se joacă/predică le conferă celor din prima categorie sentimentul teribil de important al apartenenței la o comunitate.

Cu ce te alegi tu când termini un joc? Cu satisfacția faptului că l-ai terminat? Care îți aduce un plus la stima de sine? Posibil. Chiar probabil. Dar cel mai mult cred că îți aduce respect în cadrul comunității (de gameri sau de prieteni) din care faci parte. Iar respectul lor te face să te simți și mai bine în pielea ta. Iar unii dintre ei se simt motivați să se apuce și ei mai vârtos de joc. Să primească și ei ce ai primit tu.

Așa e și cu credinciosul. Când termină jocul, el primește accesul în rai. Iar cei din comunitatea lui (de credincioși și de prieteni) i-au apreciat jocul. Și, la final, se simt consolați că credinciosul lor a primit premiul cel mare. Și, prin asta, se simt și ei îndreptățiți să continue jocul. Și tot așa.

Cum? Vrei să zici că tu, gamer, primești beneficiul cât ești în viață, în vreme ce credinciosul pariază că-l va primi după moarte? Posibil să ai dreptate. Probabil că ai dreptate. Dar cine ești tu să-l judeci pe credincios, tu căruia ți se pare că l-ai prins pe Dumnezeu de picior că ai primit nuș ce armă de fotoni, cu care să le împrăștii creierii unora din nuș ce joc?

Aia zic.