A-ți alege supărările este mare realizare în viață. Mare de tot.
Mă refer la supărările asupra cărora ai control. Nu la cele care vin din partea sorții. Că astea din urmă ți-s scrise în stele, cum se zice. Și n-ai control asupra lor. Deloc. Așa cum n-ai avut control când și unde să te naști.
Mă rog, tehnic vorbind, când alegi să te superi din ceva ce ai putea controla, nu asupra supărării ai control. Căci supărarea este doar consecința deciziei tale de a alege să te superi. Că nu știu cum să o zic mai direct. Tu alegi să te superi. Nu vine supărarea singură și se așează crăcănată și cu maieul lejer ridicat pe buric pe canapeaua sufletului tău în livingul minții tale.
Traseul este așa:
Faza 1. Un impuls. Exterior sau interior. Spre exemplu, exterior poate fi un prost care îți comentează ceva pe internet. Interior poate fi o auto-acuză pe care ți-o aduci, gen ”ce prostie am făcut că m-a uitat urât la șefu..”.
Faza 2. Administrarea impulsului inițial. Aceasta este faza crucială. Aici se joacă șperla, pardon my French. Ajuns în acest moment, ai fix două variante. Varianta 1 – alegi să te superi. Varianta 2 – alegi să dai din umeri și să mergi mai departe.
Faza 3. Administrarea uneia dintre cele două varianta. În cazul variantei 1 (alegi să te superi), cât de cât ideal ar fi să te superi cât mai puțin. Și cât mai scurt. Ca să ajungi cât mai repede în varianta 2. Bine, supremul ideal – cum ar zice patagonezul ajuns în Poplaca – ar fi să intri direct în varianta 2, de dat din umeri.
Faza 4. Închiderea fazelor anterioare. Gata, ok, am înțeles, te-ai supărat, ai suferit, dar gata, e destul, agață ghetele supărării în cui. Și declară-ți ție, din tot sufletul, că ai închis toate fazele anterioare. Punct.
Faza 5. Ce ai învățat din daravera asta? Nu fugi de amintirea supărării. Doar privește-o detașat. Și încearcă să înveți. Eu ți-aș recomanda să înveți cum ai putea pe viitor să intri direct în varianta 2. Aia cu datul din umeri.
Te las acum. Că nu mai pot scrie. Trebe să mă duc să mă cert cu cineva. Că așa m-am enervat că a strigat la mine nuș ce de peste gard!
Aia zic :D
PS Data viitoare adu-mi aminte să îți spun despre costurile de oportunitate când alegi să te superi. Bine, hai că îți zic acum, pe scurt. Costul ăsta înseamnă așa: timpul și nervii pe care îi cheltui cu supărarea i-ai putea folosi să faci altceva mai frumi în viață.