M-a certat un (viitor fost, cred…) client. Că nu i-am răspuns la telefon. Mă sunase pe la ora 21.00. I-am spus a doua zi că eu funcționez pe programul #După18FărăWeenend. Adică după ora 18.00 în timpul săptămânii și integral în weekend, greu dai de mine.
Este timpul rezervat pentru familia mea și pentru plăcerile mele (da, bre, e și bere printre ele!).
La care el.
– Ar fi trebuit să îmi răspunzi, indiferent de oră.
– De ce?
– Pentru că este de DATORIA (majuscularea mea) ta să răspunzi când te sună un client.
– Stimate domn, datoria mea este față de prevederile contractuale nu fața de dumneata ca persoană. Iar în contract nu scrie nicăieri că ai dreptul să îmi invadezi când vrei timpul privat. Aia e viață personală. Dacă tu nu ai una, asta nu înseamnă că eu nu am.
L-am blocat. Nu doar că nu se aștepta să fiu așa de dur. Dar mai ales pentru că l-am pus pe gânduri.
Pe mine tare mă bucură când reușesc asta. Să îi pun pe unii pe gânduri. Căci cred cu tărie că numai așa putem ajunge să trăim un pic mai bine în viața noastră. Și, iată, din când în când și în viața altora.
Aia zic :)
2 thoughts on “Cum am pus pe gânduri un client care m-a certat”
Cel mai complicat e lucrul cu omul :))
Pentru mine cel mai complicat e lucrul cu cartea de vizită. Cu omul mă descurc :D