Pe scurt, motivul pentru care vă scriu aceste rânduri. Azi dimineață ajung la birou și văd, printre multe altele, un mail de la un tip dintr-o agenție. Mailul era trimis vineri seară aproape de ora 23.00. În care îmi cere să îi dau o ofertă pentru o campanie, dar să o dau până duminică după-masa. Eu îi răspund azi, luni, întrebându-l dacă mai e de actualitate. El îmi răspunde imediat că nu, avea nevoie de ofertă până duminică după-masa. Eu îi mulțumesc pentru că s-a gândit la mie și îi spun, ca să știe pe viitor, că eu în weekend nu prestez, nici măcar la nivel de deschis mailuri. La care el mă lovește: ”Treaba ta, dar să știi că ai ratat o oportunitate la faza asta”.

Reiau ceea ce mulți dintre voi știți deja: eu după ora 18.00 și în weekend nu sunt de găsit. Pentru chestii de astea de business, ca să le zic așa, generic. Nu răspund la mailuri, la mesaje private pe facebook, twitter, linkedin sau oriunde altundeva și nici la telefoane. Așa mi-am propus să trăiesc, cu mulți ani în urmă. Și mă țin de asta cu dinții. Și e ok, chiar foarte ok.

De ce fac asta? Foarte simplu: când ajung acasă la piticii mei și la doamna sufletului meu, altceva nu mai contează. Intru în mind-setul de tată și de soț, care este cel mai important pentru mine. Iar toate celelalte trec pe planul doi. Spre trei.

Sigur că, așa cum spunea și stimabilul cu care m-am corespondat pe mail în această dimineață, ratez anumite oportunități. Dar, dacă îmi permiteți, nu prea mă interesează că le ratez. Pentru că, pus totul într-o perspectivă de beneficii versus venituri, beneficiile pe care le am că procedez așa sunt muuuuuuult peste orice venituri pe care schimbarea mindsetului meu mi le-ar putea aduce. Pentru că faptul că sunt setat să fiu tată și soț bate din orice poziție ipostaza de blogger și de antreprenor. Și așa o să fie în continuare.

Cumva s-a încetățenit ideea că bloggerul și/sau antreprenorul trebuie să fie 24 din 24 prezent la datorie. Ceea ce este, din multe puncte de vedere, adevărat. Doar că intervin niște nuanțe. Care fac diferența. Pentru că, din punctul meu de vedere, desigur, a fi prezent 24 din 24 nu înseamnă că stai cu ochii în laptop sau în telefon și să prestezi tot timpul de parcă tot timpul este marți, ora 11.46. Pentru că – ia luați aminte aici, că nu vă spun asta toată ziua – dacă îți faci treaba bine, ești prezent și dacă nu ești prezent. Pentru că, dacă ai pus sămânța cum trebuie (este că am băgat-o bine pe asta?), ea rodește corespunzător fără să o tot împingi tu de la spate (asta nu mi-a ieșit, recunosc).

Legat de faza cu pusul seminței cum trebuie, părerea mea fermă și irefutabilă este că nu ai cum să fii un ”grădinar” corespunzător dacă nu îți setezi prioritățile cum trebuie. Iar prioritățile mele sunt setate, după cum v-am spus mai sus. Iar faptul că am decis să nu prestez după ora 18.00 și în weekend tocmai ca să stau 100% cu familia mea minunată, îmi asigură un feng shui perfect pentru ceea ce fac în rest. Cu rezultatele pe care, cu toată lipsa de modestie de care nu mă simt în stare a fi capabil, le puteți vedea cu mare ușurință. Căci, nu-i așa, chiar îmi merge treaba. Bine de tot, mi-aș permite să zic. Cu toate oportunitățile pe care, firește, le ratez pentru că funcționez cum funcționez.

Bref (și ca să fie și un citat de ăla pseudo-motivațional în ce zic), atunci când uiți de omul care ești, o să uite și bloggerul și/sau antreprenorul din tine de tine. Căci atunci când prioritatea ta este funcția, nu ceea ce ești cu adevărat, ceva o să îți dea cu virgulă. Căci atunci când doar conjugi verbul ”a face” fără să te oprești ca să conjugi verbul ”a trăi”, există greșeli mari de sintaxă în propozițiile vieți tale. Sau, mă rog, asta se aplică în cazul meu. Ceea ce vă doresc din suflet și vouă :)