Regula 1. Nu ai voie să ai viață proprie

Tu să îți trăiești viața bâgându-te ca chiloții-n dos în viața celorlalți. Și comentând. La orice. Băgându-te singur (și cu imensă singurătate) în seamă, de fapt. Și este OBLIGATORIU să faci asta, să te uiți permanent înspre ceilalți, niciodată înspre tine. Pentru că dacă ți-ai face timp măcar 2 secunde să te uiți înspre tine, te-ar speria hăul din sufletul tău și negura din mintea ta. Viața ta nu îți aparține. Pentru că tu nu vrei să semnezi de primire. Așă că umbli mereu pe interneți ca să cerșești câte un pic din viața celorlalți. Trăiești cu firimiturile căzute de la masa vieții celorlalți. Și te amăgești că masa este copioasă.

Regula 2. Niciodată să nu ieși în offline, mă auzi, măh!?

Ar fi cea mai mare greșeală pe care ai putea să o faci. Să ieși în offline. Acolo-i realitatea, măh! Să nu faci asta! Pentru că așa ar vedea cei cărora le-ai promis că îi spargi și că îi traversezi cu ranga prin premolari că ești doar un muc cel mic și deloc viteaz. Și că doar juma din strănutul celor pe care i-ai amenințat este de ajuns să te împrăștie pe jos. Așa că stai online. Doar online. Pentru că oricum în online ești Greuceanu, nu japița flaușată care ești în realitate.

Regula 3. Rupe-le fâșul celor care fac lucruri

Este INADMISIBIL să existe oameni în lumea asta care chiar fac ceva. Cine se cred?! Cum își permit să nu stea degaba, cum faci tu, și să le dea scatoalce celorlalți și-atâta tot, cum faci tu? Cei care fac lucruri sunt dușmanul suprem. Pentru că, ei făcând, te invalidează pe tine, care nu faci nimic. Și te reduc la adevărata ta dimensiune: de viețuitoare, nu de ființă. Deci #FocuLaEi #PeEiPeMamaLor.

Regula 4. Găsește-ți niște ținte și urmărește-le obsesiv

Ia-i în colimator pe vreo 5. Nu mai mult, ca să nu te obosești, nici așa să te spetești în halul ăsta. Și urmărește-i peste tot. Pe Facebook. Pe Linkedin. Pe blog. Oriunde mai apar. Și umflă-i. Zi-le tot timpul vreo două, trei. Să știe că ești cu ochiul pe ei. Să știe că nu pot scăpa de privirea ta de pui de găină care, după ce a scurmat prin borhotul de la țuicăria din spatele șurii, se crede vultur carpatin.

Regula 5. Dacă nu te bagă în seamă, să nu îi crezi, ei plâng în tăcere

Daaaaaaaa, sunt unii care o bagă pe aia cu ”soluția este să nu îi mai băgați în seamă pe hateri”. Să nu îi crezi, măh! Ei doar zic asta, că nu le pasă de ce faci, dar de fapt ei nu reușesc să doarmă vreo 343544 nopți după ce le-ai zis tu câteva. Atât de important ești în viața lor! Atât de mult îi afectează ce zici! Mă auzi, măh?! Așa, acuma du-te și ia-ți pastilele. Toate, măh!

Regula 6. Obligă-i să te bage în seamă

Măh, să nu te pună dracu să nu faci cumva să îți răspundă la înjurături! Dacă nu îți răspund cei pe care îi înjuri, tu te duci să mori un pic. Îți cade în WCul ontologic al ne-existenței tale o mare parte din ceea ce crezi tu că ești, dar de fapt nu ești nici măcar cât ai fi putut fi. Dacă ei nu te bagă în seamă, înseamnă că au mai multă grijă de viața lor! Iar asta tu nu ai cum să permiți să se întâmple. Abia când toți ceilalți o să își vadă mai mult de viața lor decât de ce fac ceilalți, abia atunci o să începi să auzi în creierii capului tot albumul ”Re:Mix – #VeșnicăPomenire”.

Regula 7. Fii singur, nu te înfrăți cu nimeni

I-ai văzut pe papagalii ăia care își zic hateri, dar de fapt sunt niște ciorongari coprocultiști. Cici s-au adunat într-o gașcă. Și hateresc împreună. Ce puțopalmiști… A fi hater înseamnă a fi singur. Să îți tatuezi asta pe perineu. A fi hater înseamnă că ceilalți sunt toți dușmani. Ținte. A fi hater înseamnă că singurătatea nu este doar un mod de a fi, ci existența în sine. A fi hater înseamnă că ești doar tu cu tine. Și, de cele mai multe ori, tu fără tine.

Regula 8. Nu există oameni buni

Toți oamenii sunt răi. Toți merită să fie biciuiți. Unii scalpați. Alții uciși. Chiar și tu, hatere. De aceea te ucizi singur în fiecare zi câte puțin. Pentru că și tu te consideri om. Doar că nu te consideri până la capăt.

Regula 9. Cine îți vrea binele, îți vrea răul

Ai avut oameni care au încercat să îți explice că nu e bine ce faci. Și, pe undeva, parcă te-au pus pe gânduri ce ți-au zis. Revino-ți! Să nu îi crezi! Amintește-ți de regula 8: nu există oameni buni. Cei care vor să te ajute, îți vor de fapt răul. Ei vor să te ajute ca să te schimbe. Iar tu, dacă te schimbi, ai putea să descoperi că ai putea avea o viață. Ceea ce ne aduce la regula 1: nu ai voie să ai viață proprie.

Regula 10. Ai o singură viață? Așa vrei să ți-o trăiești pe toată?

Urându-i pe ceilalți? Uitându-te doar la răul din jur? Văzând doar jumătatea goală a paharului?

Urându-i pe ceilalți ca să nu te auzi urându-te pe tine? Uitându-te doar la răul din jur pentru că binele este ceva ce nu poți înțelege pentru că ți-e frică de ce ai putea înțelege despre tine? Vâzând doar jumătatea goală a paharului pentru că ți-e frică să te înfrupți din cea plină?

Ai o singură viață. Pe care, of…, mai mult o netrăiești decât o trăiești.

Aia zic.