Uluitor cât de ușor uităm cât de importantă este comunitatea celor din jur pentru noi…

NOU: Îți recomand masterclassul meu de digital marketing în 22 lecții video.

Citește cartea mea ”Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia?” și, dacă nu îți place, îți dau o bere :D

Abonează-te la newsletterul trimis de maximum două ori pe săptămână celor peste 5.300 de abonați.

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro

Tocmai ce am terminat de citit excelenta carte Tribul – Despre întoarcerea acasă și apartenență de Sebastian Junger. Este despre sindromul de stres post-traumatic și alte afecțiuni psihice din ”familia” aceasta. Care sunt influențate – în bine, desigur – de modul în care cei din jur (familie, comunitate, cartier, națiune) reacționează la problemele celor afectați.

Și mi-am adus aminte de ce s-a întâmplat când am fost la Sinaia să sărbătorim ziua de naștere a Patriciei (a făcut 10 ani iubita…), fetița mea cea mică. Întâmplare care mi se pare că ilustrează perfect, deși altfel decât se zice în carte, acest adevăr teribil: comunitatea formată de cei din jur este crucială de multe ori pentru fiecare dintre noi.

Patricia mea cu verișoara ei au ajuns vineri seara la cabană. A doua zi a venit prietena lor (8 ani). Și, cum se jucau ele pe acolo prin mansardă, nou-venita a sărit cu entuziasm (ca să zic așa) și a dat cu capul de tavanul mai înclinat dintr-un colț al mansardei.

Fetița a făcut ochii mari și părea că este pe punctul de a izbucni în plâns. Moment în care celelalte două fete au venit la ea, au îmbrățișat-o și au zis ca într-un glas:
– Să știi că și noi ne-am lovit tot așa, dar nu doare așa tare.

La care cea mică parcă și-a înghițit lacrimile, a răsuflat adânc și a zis:
– Da, nici pe mine nu mă doare așa de tare.

Eu m-am făcut mic într-un colț și m-au trecut fiorii de cât de mult avem de învățat de la copiii noștri. Doar să fim deschiși către astfel de lecții.

Aia zic.

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5300 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)