Măi, oameni buni, ascultați ce vă spune un blogger bătrân și degrabă hlizitoriu: mare prostie faceți că băgați în seamă haterii. Mare de tot! Înțeleg de ce faceți asta, stați liniștiți, am trecut și eu prin asta. Credeți că așa e corect, să răspunzi unor cretini ca să lămurești tu lucrurile, cum ar veni, ca să îndrepți faptele (cum ar spune un congolez plecat cu bursă în Chicago). Și pentru că, nu-i așa, în fiecare dintre noi există un mic vierme care vrea să împroaște, să înjure, să se afunde în nămolul ontologic al uitării faptului că este mai bine să zâmbești decât să te încrunți.
Înțeleg de ce reacționați când vă atacă haterii. Este o reacție umană, aproape fiziologică, i-aș putea spune. Dar total greșită. Fundamental greșită. Pentru că (ia urmăriți liniuțele și încercați să mă combateți):
– haterii nu trăiesc pentru a vă înjura, ci pentru ca înjurătura lor să vă deranjeze. Și să reacționați. Asta vor ei cu hulpabilitate, să vă vadă că îi băgați în seamă, că v-au făcut să vă rupeți un pic din viața voastră și să îi lăsați să se intromisioneze și ei în ea, ca un penis flasc într-o rolă de hârtie igienică scăpată într-o budă publică dintr-o gară părăsită. De fiecare dată când reacționați, indiferent cât de tare credeți voi că i-ați pus la punct, le dați hrană, de fapt, îi faceți să fie mai puternici. Deci, bref, voi îi faceți să trăiască, de fiecare dată când reacționați.
– când vă mușcă un hater nu trebuie să vă enervați. Ci să simțiți milă. Milă profundă. Pentru că ei sunt, de fapt, niște neîmpliniți, niște neterminați, niște înjumătățiți. Gândiți-vă la ei ca la niște cerșetori care nu au mâini, nici picioare și la priveliștea cărora vă întoarceți dezgustați capul. Așa sunt și haterii ăștia. Nu te enervezi pe un asemenea cerșetor, ci ți se face o milă profundă. Potențată doar de scârbă. Așa cum nu reacționați la astfel de cerșetori, nu trebuie să reacționați nici la hateri. Căci tot ceea ce faceți este să alimentați prezența lor în jurul vostru. Căci singurul lucru care îi face pe hateri să stea la ”colțul blocului” vostru 2.0 este faptul că îi băgați în seamă. Deci, bref, nu îi mai băgați în seamă și vor dispărea din viața voastră, vor căuta alți naivi din care să îmbuce.
– nu o să vedeți niciodată în realitate un hater care vă dă UE și carne pe net și care vă dorește să vă moară copiii în chinuri sau ceva de genul. Ei trăiesc doar pe net. Limita ontologicului lor de hateri este capătul tastaturii. Pumnul lor care zdobește mai ceva decât un Rambo în mizerie este mouseul. Când îi scoți din lumea lor închipuită, devin niște mici râme oarbe, bete și fleoșcăite. Care nu își găsesc cuvintele și pentru care privitul în ochii celui pe care l-au înjurat atâta vreme înseamnă o misiune imposibilă. Căci ochii haterului caută doar josul, putridul, imundul, nu claritatea din privirea celuilalt. Deci, bref, dacă ei nu există cu adevărat în realitatea ta imediată, de ce să intri tu în realitatea lor închipuită și să joci după regulile lor?
6 thoughts on “Despre hateri. De fapt, despre voi, cei care faceți haterii să existe”
Haters will see you walk on water and say it’s because you can’t swim. :))))
… si atunci de ce reacția aia a ta pe Twitter?
Întrebarea ta este fair. Doar că răspunsul este unul complicat, ce ține foarte mult de strategia mea pe partea asta (dap, știu, pare cuvânt mare, dar jur că nu ajungeam la nivelul la care am ajuns dacă nu lucram pe strategie!). Pot să îți spun doar atât: nu l-am considerat niciodată hater pe colegul la care m-am răstit. Ba dimpotrivă :)
Esti mai hater decat haterii :))) Sigur n-ai fost abuzat de vreun hater cand ai fost mic ? :))
Pingback: DA, hateri! Tot ce e bun sau de valoare va fi atacat! | Adriana Simion
Da. Ca să vin cu o completare: haterii care își spun cu atâta ”sinceritate” părerile pe bloguri sunt și lași. Ei sunt curajoși în mediul online, dar, dacă e vorba să aibă o discuție deschisă, la telefon sau față în față cu cel despre care și-au exprimat părerea lor (”sinceră”…), dau bir cu fugiții. Nu au curaj să susțină argumentat o discuție, față în față! Oare de ce?… Haterii sunt mari și tari la scrierea de comentarii, dar sunt de doi lei și lași ordinari atunci când este vorba să îl combată deschis, față în față, cu argumente, pe cel pe care ei îl terfelesc în comentariile scrise. Lașii sunt cei care fug de o provocare, iar provocarea de a purta o discuție rațională și logică sau pur și simplu de a participa real la un ”meci” de argumente și contra-argumente cu ținta atacurilor lor îi face să bată imediat în retragere. Cineva care nu are curaj să răspundă unei provocări este laș. Dacă vrei să suni la telefon un hater și să ai cu el o discuție deschisă, nu-ți răspunde niciodată, nu pentru că nu ar dori să discute cu tine, ci pentru că nu ar face față unei astfel de discuții. În concluzie: HATERI = LAȘI.