Despre permanenta enervare permanentă a vremelnicelor avataruri

Vorbesc zilele trecute cu un amic. Cu care nu mă mai auzisem de muuuulți ani. Mă sună imediat după ce susținusem un webinar despre digital marketing pe Zoom. El era în public, cum ar veni. Io nu știam aia atunci, că doar nu aveam de unde să îi știu pe toți cei care se uitau în gura mea :))

Și îmi zice că a fost fain, că i-a plăcut, de asta, politicoase. La care io ”lasă, măh vrăjeala, spune-mi ce mai faci, cum mai ești, de astea normale”.

Și, din vorbă în vorbă, aflu că are un mic business de distribuție, că trece prin momente grele acum, că are două fete – una termină liceul, celaltă în clasa a IX-a.

Și aud și de la el, cum am auzit în atât de dese rânduri de la foarte mulți proprietari de afaceri, că nu s-a gândit până la criza asta la cât de importantă este o prezență ca lumea în online. ”Ai noroc, zic, știu pe cineva care are o agenție de marketing digital, îți bag o pilă la om”. Și am râs amândoi. Ca niște amici.

O să lucrăm împreună? La ora când scriu aceste rânduri nu știu. Pentru că una este relația personală. Care îți aduce niște puncte în plus, ca să zic așa. Adică netezește introducerea. Ușurează dialogul.

Ba chiar te ajută să obții un mic discount pe prietenie. Dacă nu neapărat la bani în sine, măcar că le atrag atenția alor mei de la agenție că ești tovarășul. Și, cât de cât, se ocupă un pic mai mult, ca timp, de tine. Raportat la condițiile negociate, adică.

Alta este relația de business. Adică mi s-a întâmplat chiar cu prieteni buni să nu reușim să colaborăm pe linia asta.

Ba că nu a avut buget îndeajus să atingem acea masă critică necesară. Ba că am considerat noi ca agenție că nu merită să investească banii în digital marketing (că facem de astea, mult mai des decât crede lumea). Ba că pur și simplu nu am găsit limbajul necesar de business să colaborăm. Ba că alte multe și diverse motive. Deși la bere, ca prieteni, ne înțelegem de minune.

Că aici am vrut să ajung:

Prietenia din viața reală cu cineva nu înseamnă că trebuie să fiți prieteni și virtual. Sau să faceți business.

Uite un exemplu personal unde aplic principiul ăsta. Eu pe nicio rețea socială nu sunt prieten cu mulți dintre verișorii mei. Mă rog, sunt cu câțiva. Dar nu cu toți. Și am vreo 40!

De ce aș fi? Nu are logică pentru mine. Eu folosesc social media ca să obține beneficii din prezența mea acolo. Cu verișorii mei pot să povestesc oricând la telefon. Sau să mă vad cu ei la bere din când în când.

Bine, există și chestii mai de tehnicalitate. Care, pe scurt, sună așa: un verișor ia locul unui potențial client la care ar putea ajunge mesajul pe care îl dau. Că așa funcționează algoritmul oricărei rețele sociale. Nu trimite ce zici tu la toți prietenii (sau fanii) tăi, ci doar la puțini dintrei ei (câteva micuțe procente).

Așa că, de fiecare dată când verișorul meu vede mesajul meu din care eu îmi propun să obțin niște beneficii, practic ia locul unui potențial client. Care nu vede mesajul ăla. Și care ar fi interesat. Pierd și eu, pierde și el. Iar verișorul nu câștigă nimic.

Știi că și tu urmărești să obții beneficii din social media, da?

Da, știu, am omorât toată poezia pe care, poate, o vedeai în social media. Doar că, dacă am învățat ceva în acești 15 de ani de când exist la modul profesionist în mediul digital, asta este: social media este o sculă, nu un mod de viață. Mare grijă la chestia asta.

Cum folosești scula asta, așa ți se și întâmplă lucruri. Dacă tu alegi să dai în cap cuiva cu scula asta, aia e. Dacă tu alegi să obții beneficii, e aialaltă. Dar tu decizi. Doar tu. Nimeni altcineva.

Desigur că a obține beneficii din social media înseamnă ceva diferit pentru fiecare dintre noi. Pentru mine înseamnă să obțin networking. Pe care, dacă vrei să mergem pe linia logică, să îl transform în amiciții, prietenii și, cel mai important, în leaduri. Ca să mă ajute în ce fac eu pe partea de influencer. Atâta cât sunt, desigur. Dar și pe partea de asociat în agenția de digital marketing Kooperativa 2.0.

Poate că tu vezii beneficiile astea ca fiind exact ce ziceam că nu fac eu: faptul că ești în legătură cu familia lărgită. Cu verișorii cu care eu aleg să nu fiu în legătură pe Facebook.

Sau poate că obții o anumită formă de relaxare din social media. Că și asta intră la beneficii. Doar să intre cu măsură. Căci a cofunda relazarea cu consumul masiv de social media este precum confuzia între bucuria cauzată natural și euforia dată de alcool. Mare atenție, deci.

Bref, fiecare cu beneficiul lui, ca să zic așa. Iar ăsta este unul din lucrurile extraordinare pe care social media le-a adus:

Putem să decidem noi ce beneficii să obținem din prezența noastră digitală.

Doar că nu ar fi rău să învățăm ceva: faptul că eu vreau să obțin beneficii total diferite de tine nu înseamnă că fac ceva greșit. Și nici într-un caz nu înseamnă că tu faci ceva bine. Nici pe departe. Ci înseamnă fix asta: urmărim să obținem beneficii diferite. Și acționăm diferit.

Odată lecția asta învățată, parcă social media ar fi un pic mai – cum să îi zic eu… – politicoasă. Ceea ce ar fi un alt beneficiu. Bine, dacă ești ca mine. Adică dacă te-ai săturat de permanenta enervare permanentă a vremelnicelor profiluri de pe Facebook. Sau de pe Linkedin. Sau de oriunde altundeva.

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4200 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)