Cum să procedezi cu comentatorii de pe Linkedin care sunt cei mai nașpa

E mai rău pe Linkedin decât pe Facebook” aud din ce în ce mai des în anumite discuții. Și, de fiecare dată, încerc să înțeleg de ce zice cine zice așa ceva. Și, de fiecare dată, răspunsul este unul care mă întristează teribil:

”Pe Facebook haterii îți spun în față că ești bou, pe Linkedin haterii își îmbracă haina profesională și par mai spălați, dar, de fapt, sunt mult mai răi.”

Cam așa mi se spune. În mare. Și, de fiecare dată, le cer exemple. Și, de fiecare dată, mă întristez când le văd. Pentru că, pe scurt, oameni au dreptate. Deși mi-e ciudă să recunosc.

Cei care îmi spun asta vin pe Linkedin (de multe ori ca urmare a eforturilor mele și a altor ”propovăduitori” ai rețelei) tocmai pentru că vor discuții la un nivel mai înalt. Din toate punctele de vedere. ”Nu ca pe Facebook”.

Și, din păcate, pe Linkedin există mulți care folosesc ca armă nu înjurătura (așa ceva clar este de Facebook, cum chiar ei o declară vehement), ci următoarele chestii (care, în acest context profesional, sunt de multe ori mai rele…):

Miștoul

Ăla răutăcios. Adică nu glumița. Ci miștoul care ataca persoana, compania sau o anumită inițiativă. Fără argumente, desigur. Doar mișto. Atât. Cu cât mai abscons, cu atât mai bine (în mintea sa, desigur). Spre exemplu, unul din comentariile primite la lansarea programului nostru de internship (cu un mare succes, aș zice, având în vedere că avem deja peste 100 de înscriși) a fost ceva cu ”stai liniștit, FNI veghează pentru tine”. Din care jur că nu am înțeles absolut nimic. Dar, cel mai probabil, autorul comentariul a crezut în sinea lui că mi-a dat o decisivă. Sau ceva.

Lipsa întrebărilor suplimentare

Ei dau sentințe. Ei știu că ce faci tu este așa și pe dincolo. Nu au nevoie de nicio informație suplimentară. Își ajung lor înșiși. Ei nu întreabă ca să afle de ce ai făcut aia, ca să afle mai multe detalii înainte de a-și spune părerea. Ei zic din prima ce au de zis. Ei din prima dau sentința. Dur. Și, de multe, ori, cu miștoul aferent. Dialogul pe o anumită temă este imposibil cu ei. Nu doar pentru că – vin și întreb – ce dialog ai putea purta cu cineva care zice din prima ”ce idee stupidă!”? Ci și pentru că încercarea de a afla de ce zice asta este doar o ridicare de mingi la fileul de la care să îți arunce alte și alte sentințe. De cele mai multe ori fără să îți răspundă la ce întrebi (asta este irelevant pentru domnia sa, desigur).

Citate greșite din legi

Pe care ți le trântesc dur (și cu miștoul aferent, de multe ori) și te acuză (dur și cu miștoul aferent) că nu știi legea. Când, de multe ori, ei citează ori o lege greșită, ori o lege care nu mai există (modificările legislative le sunt categoric străine). Și, când le zici că nu este așa și le aduci dovezi, de cele mai multe ori își șterg comentariul. Și apoi, de ciudă și ca răzbunare că i-ai făcut cumva de rușine, te urmăresc în timp să te prindă la cotitură și să te lovească dur (și cu miștoul aferent, de multe ori).

Face apel la masiva sa experiență

Am peste 30 de ani de când activez în domeniul ăsta”. Ceea ce este un argument absolut valabil. Problema este că urmează, de regulă, ceva de genul: ”așa că nu mă învățat tu pe mine care-i faza, că abia acum a început să îți curgă cașul pe la gură”. Ceea ce, firește, aduce într-un derizoriu acut toată faza cu experiența sa masivă. Căci, nu-i așa, dacă după toată experiența aia de 30 de ani nu s-a prins cum să poarte o discuție argumentată pe un anumit subiect, atunci cumva experiența aia a dat vajnic pe dinafara bunului simț.

Minciuni

Poți să le zici dezinformări. Poți să le zici trunchieri (iar adevărurile parțiale sunt uneori cele mai mari minciuni). Poți să le zici cum vrei. Dar tot minciuni sunt. Pe care stimabilii cu pricina le livrează cu titlul de adevăruri supreme. Și pe care, din păcate, sunt mulți care le cred. Sunt minciuni care se spun despre tine. Sau despre compania ta. Sau despre domeniul tău de activitate. Sau despre lume, în general. Dar, pentru că sunt spuse la tine acolo în comentari, devin și responsabilitate ta, ca să îi zic așa.

De ce și cum folosesc și eu miștoul

Bun, ajunși în acest punct al discuției noastră (căci tare aș vrea ca acest articol să fie un îndemn la discuție, din care toți să avem de învățat), simt imperios nevoia să fac o precizare: îmi place tare mult caterinca în discuțiile mele pe Linkedin. Și miștoul, firește. Pe care îl folosesc de multe ori. Dar doar ca reacție la anumite mitocănii care se întâmplă pe acolo.

Ceea ce, cumva, mă bagă și pe mine în categoria celor de mai sus. Adică a celor care ies din zona de discuție argumentată și o iau pe arătură. Recunosc asta. Doar că eu nu inițiez niciodată războiul, ca să îi zic așa. Niciodată nu mă duc eu din prima ca să fac cele pe care le-am spus mai sus. Niciodată.

Eu doar reacționez la derapajele (mă rog, ceea ce consider eu că sunt derapaje) pe care le comit alții. Și atunci devin, de cele mai multe ori, miștocar. Și răutăcios. Și cum mai vrei tu să îmi zici.

Și fac asta pentru că, în cei peste 15 ani de când o ard la modul profesionist în digital (iote că am băgat-o și io pe asta cu experiența :D), am învățat un lucru fundamental: cu toți cei care comentează pe Linkedin (și aiurea, de altfel) așa cum am descris mai sus este de-a dreptul imposibil să ai un dialog corespunzător. Este doar pierdere de vreme. Crede-mă. Și de nervi. Și de ce mai vrei tu.

Pentru că ei o vor ține pe a lor și atât. Ei sunt pe agenda lor de a face mișto, de a-ți da lecții, de a-ți arăta că sunt mult, mult mai deștepți decât tine (în mintea lor, desigur). Așa că îți pierzi timpul să îi aduci pe calea cea dreaptă, ca să zic așa.

Iar pierderea aceasta de timp înseamnă de multe ori niște costuri de oportunitate imense: în loc să îți aloci resursele (inclusiv de timp) să discuți și să te conectezi cu oameni pe Linkedin de la care chiar poți să obții anumite beneficii, tu îți irosești resursele pe cei pe care, practic, le arunci precum orzul pe gâște.

Cum să gestionezi comentariile nașpa

Așa că îmi permit să îți fac următoarele recomandări. Pe care poți să le contești sau să le îmbunătățești. Sau doar să le comentezi. Nu pe sistemele prezentate mai sus, desigur. Ca să nu îmi activezi miștoul, știi cum zic :D

Recomandarea 1. Alege cu grijă cu cine te conectezi pe Linkedin

Nu intru în detalii. Dar este o chestiune și de algoritm: cu cât te conectezi cu unii care nu sunt ok, cu atât îți crești șansele ca mesajele tale să ajungă la unii care sunt în categoriile prezentate mai sus. De aceea nu ar fi rău să îți faci o strategie de prezență și de creștere pe Linkedin.

Bine, dacă punem lucrurile în context, idel ar fi să ai o strategie de construcție de brand personal. Din care prezența pe Linkedin să fi o parte. Un importantă, dar doar o parte. Pentru că nu poți doar pe o rețea socială și doar pe internet să îți construiești un brand ca lumea. Pur și simplu nu se poate dacă nu incluzi în această strategie și lumea reală, ca să îi zic așa. Discutăm pe tema asta, daca vrei.

Recomandarea 2. Fă-ți o politică de comentarii

Mă rog, poate e mult spus politică. Dar să ai în minte niște reguli. Care o să te ajute enorm atunci când gestionezi comentariile (ceea ce, pe Linkedin, este o activitate foarte consumatoare de timp și de resurse…). Stabilește clar la ce fel de comentarii reacționezi. Și la care nu reacționezi. Inclusiv pe care să le ștergi. Înjurături, discriminări, atacuri la persoană, tu decizi.

Este dreptul tău să faci asta! Este ”tarlaua” ta pe Linkedin și tu decizi cum o gestionezi. Mai ales că ce faci pe Linkedin este doar o mică parte (sper…) din ce faci din punct de vedere profesional, așa că idealul este să îți eficientizezi la maximum timpul petrecut în această rețea socială.

Recomandarea 3. Răspunde în primul rând comunității tale, nu haterului.

Asta e mai complicată un pic. Dar îți explic pe scurt. Există în comunitatea ta (adică cei care te urmăresc) cei care fac parte din silent majority (majoritatea tăcută; dar sună mai bine în engleză :D). Sunt cei pe care, practic, nu îi vezi. Dar știi că sunt acolo. Ei nu dau Like, nu dau Share, nu comentează, nu fac nimic vizibil.

Dar sunt acolo. Și sunt cei mai mulți. Și cei mai importanți. Sunt cei care îți aduc adevăratele beneficii. Sunt cei care nu sunt în logica perversității Like and Share. Lor trebuie să le răspunzi în primul rând. Nu haterului. Să răspunzi mitocanului cu gândul că cei din silent majority o să vadă cum și ce îi răspunzi. Și o să își facă o părere despre tine. Una rea, dacă răspunzi greșit. Una bună, dacă răspunzi așa cum se așteaptă ei să îi răspunzi.

Știu, e greu să intri în acest mindset, bazat pe aceste trei recomandări. Dar crede-mă că este crucial pentru dezvoltarea brandului tău pe Linkedin. Ți-o spun de la înălțimea celor peste 15 ani de activitate profesională în mediul digital. Și fără urmă de mișto. Și fără să dau citate greșite din legi. Dar cu o întrebare suplimentară:

Este că ți-a plăcut acest articol și că, pentru că te-a ajutat, o să îl dai mai departe? :D

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

3 thoughts on “Cum să procedezi cu comentatorii de pe Linkedin care sunt cei mai nașpa”

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)