Pentru mine este oareșce durere acest subiect. Pentru că, spre deosebire de, să zicem, companii (unde discuția se poartă altfel, din toate punctele de vedere), ce am văzut la ONG când vinde vorba despre – hai să îi zicem generic – marketing, este în cam 98,7665% din cazuri poezie pură.
Și, când zic poezie, nu o zic deloc cu drag. Ci cu întristare. Cu enervare, pe alocuri. Pentru că, în timp ce 98,7665% din ONG insistă în a face poezie, lumea din jurul lor, aceea din care ei vor să obțină beneficii, face doar proză.
Așa că, din când în când, voi veni să – cum ar zice împingătorul de vagoane din epoca lui Dej – să mai trag câte un semnal.
De alarmă sau nu, depinde de cartier. Și, desigur, de cei care vor sau nu să înțeleagă ce le zic, de la înălțimea celor peste 10 ani de cât o ard, cu oareșce succes, ar zice unii, în zona digitală.
Despre chestiunea în cauză am mai scris pe blog. Și o să mai scriu. Pentru că se pare că stilul meu direct și fără ”era să aveți o scamă” îi ajută pe unii. Care, în aroganța mea funciară, sunt cei care chiar merită să fie ajutați.
Cele 5 recomandări de mai jos se aplică perfect în social media, specialitatea mea. Dar numai. Sau, mă rog, în măsura în care social media face parte din viață, se aplică perfect și în viață. Bine, pentru cei care vor să înțeleagă, desigur.
Vă recomand și acest decalog. E stufos, dar foarte de folos. Căci veți înțelege din el nu doar ce aveți de făcut, ci și ceea ce nu faceți sau nu ați făcut bine.
Îi rog pe cei care își caută mereu și mereu scuze pentru a nu face lucruri să nu citească rândurile de mai jos. Pentru că s-ar putea să își piardă timpul. Și nu ne dorim asta. În timpul ăla ar mai putea găsi alte scuze, știți cum zic…
Recomandarea 1: Spuneți-mi în 10 secunde ce faceți.
Și sunt generos când vă dau 10 secunde. Pentru că studiile arată că attention spanul (cât sunt atent la un nou mesaj care mă lovește pe internet) este de 4 secunde.
De ce este important acest exercițiu? Pentru că fix așa se întâmplă în viață, ai teribil de puțin timp să explici cuiva, oricui ce faci. Și, cum ție îți trebuie, din diverse motive, ca acel cineva să fie cât mai grangur, ghici ciupercă ce-i, el are și mai puțin timp decât restul lumi, deci e și mai greu de prins.
Exemplu (fictiv desigur, nu că mi s-a întâmplat… blink blink): de ce să irosești vremea spunându-mi că ai nevoie de fonduri să cumperi mobilă, laptopuri, un videoproiector și niște rechizite pentru un spațiu pe care l-ai primit de la un sposnor generos ”foarte sufletist” și tot așa și tot așa când ce ar trebui să faci ar fi să zici ”bună, ne ocupăm de 22 de copii cu dizabilități, pe care vrem să îi școlarizăm”.
Asta atrage atenția omului, nu celelalte lucruri. Pentru că cel mai probabil nu te poate ajută să obții un videoproiector (nu asta face el, știi cum zic), dar dacă înțelege că tu ajuți niște copii, s-ar putea să simtă că vrea și el să ajute. Să îți dea un videoproiector? Nu, merci, lăsați.
Recomandarea 2: Faceți rost de buget de marketing
Bani ar fi ideal, desigur (nu e furculition, buget înseamnă multe altele). Dacă nu aveți bani (ceea ce deja este nașpa…), bugetați-vă timp. Fabulos cât de puțină lume din ONG nu bugetează timpul pe care îl investește în promovare!
Pe scurt (pe foarte scurt chiar…) calculați-vă câte ore munciți pentru promovare (sau pentru ce mai faceți voi), stabiliți un tarif orar (dacă ați presta pentru alții, cât i-ați cere pe oră) și faceți calculul. Acesta este adevăratul buget de timp, calculat în bani. Restul e poezie.
Revenind la bani, vă recomand la modul intempestiv ca, atunci când depuneți un proiect pentru obținerea unei finanțări, să aveți secțiunea ”Promovare/marketing” foarte bine definită, atât ca fonduri necesare, cât și ca bani. Cât mai concret cu putință.
Adică nu ”o să vorbim noi cu niște influenceri”, asta-i fix albina în ochii finanțatorului. Că o să zică și el ”bine, te sun, o să îți dai și io niște bani cândva”.
Ziceți concret: avem nevoie de 1875 de Euro pentru 5 articole pe blogurile lui chinezu, Manafu, Cristian Florea, Victor Kapra și Cristina Bazavan. Sau orice alți influenceri crezi că ți se potrivesc.
Moment în care aveți mari șanse ca finanțatorul să zică ”hopa, ia stai, că se pare că o să apărem pe blogurile ăstora…”, ceea ce, oricum o dai, este o șansă în plus la obținerea finanțării.
Pentru că cei mai mulți dintre finanțatori preferă să dea mai mulți bani dacă le aduce un beneficiu mai mare de imagine decât să dea mai puțini bani fără (aproape) nici un beneficiu.
Eu recomand tuturor entităților care oferă finanțare să introducă obligativitatea unui buget de promovare. Ca criteriu de finanțare. Și nu pentru că, astfel, finanțatorul se asigură că o să audă cât mai multă lume că a ajutat (io n-am nici o problemă cu asta, ba mi se pare chiar bine!), ci în special pentru că o să audă cât mai multă lume (cu cât mai bine cheltuit bugetul, cu atât mai multă) despre faptul că se face încă un pic de bine în România.
Și acum imaginați-vă 10.000 de proiecte finanțate și OBLIGATE să promoveze ce fac. Și imaginați-vă că măcar la 100 de oameni ajunge fiecare mesaj. Și calculați câți oameni au înțeles că, totuși, se face și bine în România, nu e doar rău.
Recomandarea 3: Nu e musai să vă scoateți șeful la înaintare
Dacă e praf stelar, mai mult rău face. Nu dau exemple de ONG, inițiative sau acțiuni care au dat-o de gard tocmai pentru că șeful era ba plictisitor, ba taliban (serios, dacă nu salvez în fiecare zi libelula pestriță chiar nu înseamnă că sunt un om rău, căruia merită să îi reproșezi din 3 în 3 minute că nu salvează libelula pestriță), ba pur și simplu enervant.
Sigur că este greu să îi zici șefului că ar trebui să stea un pic pe tușă. Dar este necesar. Și, cu cât ești mai profi în ce faci, cu atât trebuie să o faci și pe asta.
Dacă nu îți înțelege argumentele, ei bine, poate ar fi timpul să te îndrepți în altă direcție, știi cum zic, altfel vei fi părtaș, again and again, la multe failuri.
Și – evident că am văzut de astea în realitate – ghici pe cine o să scoată vinovat la un moment dat șeful ăsta care nu a înțeles că ar trebui să se dea un pic la o parte? Yeap.
Recomandarea 4: Renunțați la capra vecinului
Dacă există un lucru pe care tu, ca ONG, să îl faci în fața mea astfel încât să mă determini să îți zic ”pa” după nici măcar 2 secunde și trei sferturi, apoi asta este faza cu capra vecinului.
”Am văzut că ăia de la ONG Păsărica Spiridușă au primit finanțare, ceea ce e cam penibil, pentru că sunt niște pafariști, nu ca noi, cei care bla bla bla” este ceea ce te scoate instant din radarul meu de interes pentru ceea ce îndeobște am putea numi societatea civilă.
Căci, în nimicnicia mea, tu, cel care vrei să salvezi paneta cel puțin de 14 ori pe zi, nu ai voie să ai feng shuiul ăsta de rapandulă strepezită.
Sau, mă rog, feng shuiul meu de om care vrea să ajute un om cu un feng shui potrivit nu se pupă cu feng shuiul tău de om care vrea întâi să moară capra vecinului și apoi mai vedem noi ce și cum.
Și, chestie de calcul probabilistic, așa cum gândesc eu în această chestiune s-ar putea să gândească mulți.
Recomandarea 5: Mulțumește atunci când primești ajutor
Mi-e și rușine că zic asta (mă rog, exagerez, nu îmi este). Dar este uluitor cât de puțină lume din zona ONGistică, să îi zicem așa generic, nu zice un ”merci” când primește ajutor.
Și nu zic asta pentru că sunt eu fițos. Dimpotrivă, eu sunt îndeajuns de arogant ca să nu îmi pese dacă cineva pe care îl ajut îmi mulțumește sau nu, pentru simplul (dar atât de complicatul motiv…) că eu fac acel gest pentru că vreau să ajut, nu ca să primesc mulțumiri.
Doar că, atunci când îți faci un obicei din a nu mulțumi, transmiți ceva lumii. Iar lumea, în timp, își dea seama că, pentru cineva care vrea să salveze planeta din trei în trei secunde, nu prea ești ce trebe.
”Dar nu am timp nici să respir!”, ai putea spune. Așa, și? Io cu ce-s vinovat că îți dă cu virgulă pe time management?
”Dar nu am văzut că a zis ăla despre noi!”, ai putea spune. Așa, și? Cine te pune să nu îți monitorizezi activ brandul în social media?
”Dar cum știu eu dacă m-a ajutat sau nu?”, ai putea spune. Chestia la care chiar nu are rost să îți răspund. Căci discuția este atât de lungă în acest caz încât eu aș scurta-o pe stil zen: unii chiar sunteți în căutarea boului în timp ce îl călăriți…
29 thoughts on “5 recomandări pentru ONG despre cum să se miște mai cu talent”
Foarte bune, mai ales recomandarea cu bugetul și capra vecinului.
Încerc și io cum pot dacă nu să ajut, măcar să nu încurc :D
Nu vreau s amonopolizez discutia. Cred ca nu se supara daca la dai si recomandarea 6, un curs de social marketing unde se cam invata aplicarea celor 5 recomandari enumerate de tine dar mai in amanunte.
1 și 5 sunt musai, 4 în general caprele lucrează împreună :), 3 e cam non-subiect, iar 2 majoritatea ONG-urilor nu au nevoie să marce bani pe bloguri / influenceri ca să își atingă scopul și obiectivele organizației :) Da, dacă vor să folosească la maxim social media ar fi cazul să lucreze planificat și bugetat și da, bloggerii se plătesc și ei, dar din păcate am văzut și proiecte în care e mai mult marketing și mai puțin rezultate.
În altă ordine de idei să ne bucurăm că încă mai există ONG-uri, indiferent cum se mișcă, pentru că domeniul este asaltat din toate părțile de câțiva ani încoace.
Mulțam pentru feedback. Dar presupun că zici de punctul 3 că este non-subiect în legătură cu ONG tău, da? Căci altfel m-aș întrista teribil să îmi zici mie, care am pățit ce zic la acest subiect n+1 cazuri, că nu este subiect :) Nu am zis doar despre influenceri, ci despre marketing în general. Că acolo-i buba, nu la milioanele pe care le-ar putea lua influenceri, vezi doamne, de la ONG.
Da, generalizez pentru mine și prietenii mei. :)
Aha, ok, atunci eu generalizez pentru mulți alții din zona de ONG :))
Fara o strategie de comunicare este foarte dificil sa intelegi ce ai de facut in social media sau offline…. Ideea este ca mai intai trebuie sa vezi daca anumite bloguri te ajuta sau nu sau daca anumiti influenceri se adreseaza sau nu grupului pe care il targeteaza ONG-ul tau. Asa ca intrebarea este – Care este scopul promovarii? Unde vrei sa ajungi cu chestia asta? Si cine ma poate ajuta?
Corect. Dar în realitate se aplică la ce zic io de multă vreme: Teoretic, se poate. Practic, suntem la nivel teoretic :))
Când am intrat eu în lumea voluntariatului în mediul ONG (acum vreo 14 ani) totul era o poezie. Ba chiar să lucrezi în mediul ăsta era oarecum similar cu a fi artist.
Am avut norocul să fac voluntariat și la Salvați Copiii (2006-2009) și am putut face mereu comparație cu ce înseamnă să fii profesionist în zona asta de non-guvernamental. Evident, nu se poate compara un ONG internațional și plin de resurse cu unul mic, „de cartier”, dar și la organizații medii se vede încă acest heirupism. Urmărind niște fanpage-ul de gen am sentimentul că suntem încă în 2009.
Anyway, foarte util articolul și subiectul poate fi dezvoltat mult mai mult. Mi-e teamă, însă, că prea mulți ong-iști habar nu au cum să povestească lucid despre ceea ce fac și preferă să rămână în bula lor unde, da, schimbă ceva, dar schimbarea aceea trece atât de greu de cercul lor restrâns.
Dau și eu articolul mai departe. :)
Clar ai o viziune istorică și de ansamblu asupra fenomenului, ca să zic așa. Așa că mulțam pentru că propovăduiești cuvântul chinezesc :D
Eu chiar simt sa iti multumesc Cristian pentru articolul acesta. Si sa il share-uiesc la nesfarsit.
Ai descris foarte bine categoriile la care uneori un ONG este deficitar. Dar ce te faci cand stii ce faci, stii sa o spui, multumesti tuturor si totusi nu e de ajuns. Pentru ca uite, sunt si ONG-uri mici si medii care au nevoie de suport insa deseori se lovesc de faptul ca nu sunt indeajuns de mari, incat asocierea unei companii cu acestea sa fie indeajuns de …vizibila pentru branduri marete. Ce te faci cand ce poti adauga tu ca ONG la promovarea pe care o are deja compania X, este un fir de praf? Intreb si eu caci sunt in cautare de solutii. Si tu ai idei si solutii, cu atata experienta!
Anyway, mii de multumiri pentru ideile impartasite aici si chiar ti-as fi recunoscatoare daca ai avea un hint si pentru intrebarea mea.
Toate cele bune si tie si lumii :-)
Îmi este foarte greu să răspund competent din scurt, așa. Adică, desigur, te-aș putea aburi să mă dau mare ce deștept sunt, dar asta ar fi o minciună. Pentru că orice consultant bun, care își respectă clientul (sau interlocutorul, în acest caz), poate să îți ofere anumite sugestii după o analiză temeinică și după nițică cugetare.
Dar, din goana calului (adică a întrebării :D), îți spun ce am observat că ar merge în cazul tău: asocierea cu un influencer, care să îți devină un fel de brand ambasador. Și nu mă refer aici neapărat la vedete! Ci la oameni care au o comunitate un pic mai mare și care ar fi dispuși să se implice.
Foarte greu să faci asta, desigur. Dar, m-ai întrebat, am răspuns :)
Foarte bine pusa problema ! Sunt multe ONG-uri in aceasta situatie.
Mulțumesc pentru confirmare :)
multumesc pentru toate momentele in care ma pui pe ganduri!
Mulțumesc și eu pentru unul din cele mai faine complimente pe care le-am primit pe linie profesională :D
Multumesc! Foarte utile si practice recomandarile.
Cu mare drag :)
Foarte bun ! Mi-a venit sa-ti zic “Bravo !”, da mi-e ca suna cam naiv :). Cred ca cel mai potrivit e..multumim:). Ar fi fain sa continui pe temele astea. Poate faci o postare/saptamana dedicata ONG-urilor.
Nu este naiv niciodată să zici cuiva de bine, dacă așa simți! :D Altfel, știu, nu ar fi rău să scriu mai multe de astea de întrajutorare, cum ar veni. Doar că îmi cam dă pe minus la excel, știi cum zic… :))
Interesant articolul. Problema e ca ONG-urile si ele se impart in mai multe categorii, iar unora marketing-ul le e chiar inamic
1) Domeniul politic, juridic sau drepturile omului = marea lor majoritate nici nu au nevoie de marketing si sincer de multe ori chiar o refuza. Fiindca exista un feeling in domeniu ca daca esti mai underground si doar cativa de sus (partid, minister, institutie, etc) te cunosc, restul lacheilor de jos se vor teme de tine. Asa cum e prin provincie,unde primarilor le e frica de ala „de la centru”. Treaba s-a schimbat de cand cu Ciolos, de cand au devenit brusc vocali si mai dornici de reclama.
2) ONG-urile din acelasi domeniu ca si in prima categorie, insa care marea majoritate se ocupa cu lobby-ul. Multe din ONG-urile din domeniu au facut si lobby politic sau juridic. Au ajutat la mutarea unor voturi dintr-un grup politic intr-altul, la schimbarea de pareri. Un telefon ici, un zambet colo. Vor lucra tot timpul underground. Iar reclama sau marketing-ul le e complet dusman, fiindca nu e placut sa-ti fie asociata fata cu o entitate, atat timp cat in functie de situatie tu esti fie de la partidul X, de la ministerul Y, sau de la ONG-ul Z.
3) ONG-urile studentesti sau de elevi. Sa le spui sa stea seful in spate atunci cand devine bezmetic e nebunie, deoarece asta e si ideea ONG-ului, sa dea functii pompoase si poze tip multinationala. Acolo toti sunt presedinti si vicepresedinti si toti vor sa iasa la inaintare. Ba chiar e bataie intre ei cand e poza restransa.
4) ONG-urile fluturiste. Aici intra cei gen „salvati-l pe azorel”, „Labus” s.a.m.d, unde ideea de bugetare si target e deja pierduta. Totul e vag, iar dupa ce trec ei e totul roz. La ei nici nu exista ideea de bugetare pentru marketing, fiindca in viziunea lor un ONG trebuie sa primeasca totul gratuit. Aici i-ai pierdut si vor avea atitudine de pitipoanca deranjata cu ochii dati pe spate.
Sunt multe de spus, activez in domeniu de 6 ani, pe partea de back office (scriere proiecte, contracte, aparat oameni in instanta, dat institutii in judecata) si stiu trei reguli:
1) Marea lor majoritate sunt de treaba doar de la distanta. Cu cat te apropii, ori iti dai seama ca au scapat de la nebuni, ori le vezi adevarata fata. Sa vezi dusmania dintre doi sefi de ONG cum se transforma in ura pe Facebook (postari false, amenintari), plangeri la politie, bataie, masina sparta. E plin domeniul de ei (in special la ONG-urile fluturiste).
2) Totul trebuie sa fie gratis! Majoritatea au o gandire socialista extremista si devin plini de ura daca-i contrazici.
3) Daca ceva nu le convine (nu sunt periati suficient, nu apar in centrul pozei, nu le-ai repetat numele suficient), isi pun poseta pe umar si se cara. De obicei nu prea le pasa de obiectiv, ideea e sa-i vada oamenii din bula lor ca sunt buni si sufletisti. Iar daca nu le iese, asa cum proverbial se spune, ‘arunca cu rahat’.
Ceea ce spui tu tine mult de ‘baiatul din spate’. Si crede-ma ca suntem cei mai huliti din domeniu. Fluturistii ne vad ca pe niste hoti, iar restu’ ca pe afaceristi ‘veniti la furat’.
Din păcate, majoritatea ONG-urilor nu au o strategie de comunicare sau o strategie de fundraising pe termen lung…Scopul și misiunea se schimba după cum vin finanțările și exista o lupta de supraviețuire la propriu…Pe de altă parte, companiile trebuie sa înțeleagă că niciun ong nu poate realiza ceva durabil și de impact cu finanțări de 5000 de euro (din care un sfert sa se duca pe promovare și lauda finantatorului). In condițiile astea, eu una as muta puțin discuția de la ,,finanțări,, spre parteneriate durabile ONG-companie.
Eu nu știu ce la finanțări ai aplicat tu de ai tras concluzia aia cu aluda finanțatorului, dar nu ai aplicat unde trebuie :)) Eu am jurizat zeci de runde de finanțare, iar ce zici tu nu am văzut, chiar nu am văzut. Iar sumele alea de 5.000 sunt discutabile, desigur, dar sper că nu zici că mai bine nu ar fi :) Am scris în articol (sper că ai văzut…) de ce cred eu că este teribil de importantă partea de promovare a oricărui proiect finanțat. Cât despre parteneriate durabile, astea se întâmplă deja și o să fie din ce în ce mai dese. Doar că, ghici, fix ONG care nu intră în aceste parteneriate contestă dur sistemul. Pe care, desigur, înainte de a nu îl prinde, l-au încurajat :D
Oare ce vor mai trebui sa facă ONG urile ca să scape de aceasta aura de habarnisti care se arunca (fără drept de apel) către ei!? Mi se pare genul de articol care iarăși situează aceste organizații în derizoriu. Nu e de ajuns ca în România singurele campanii de comunicare notabile sunt în zona ONG, când MagicHome și Dăruiește Viata sunt exemple de manual la capitolul fundraising. As vrea și eu sa spun top 5 lucruri revoltătoare și neadevărate pe care le-am auzit despre ONG-uri
1) „ce e aia ONG? Niște doamne care se duc sa dea un pahar cu apa la căminul de bătrâni” – consilier local în ședința publica
2) „eu nu vreau sa dau niciun ban la ONG, vreau ca toți banii mei sa meargă la beneficiar pentru ca nu vreau sa plătesc salariile oamenilor din ONG” – normal, după ce ca mulți își rup genunchii pe teren și intra în burnout lucrând pentru oameni din cele mai vulnerabile categorii, hai să îi și jignim și sa le zicem că sunt hoți 😜
3) „ONG-urile cheltuie banii primiți pe nimicuri în loc sa ii ofere direct familiilor nevoiașe” – aici am sa ma inspir din formularea ta cu boul cautat în timp ce îl calarim.
4) „ONGurile sunt soroșiste” – no comment, decât ca probabil acest mit a propagat ideea ca ONG urile au de fapt foarte mulți bani;
5)”ONGurile fac lucruri mișto dar nu știu sa le comunice 😁✋ preferata mea din nou adusa în atenție.
Si pentru ca articolul tău vizează chiar acest punct ma voi strădui sa îți raspund:
1) sigur ca îți ia 3 secunde sa înțelegi ca banii se strâng pentru un spital sau pentru copii bolnavi de cancer, sau pentru educație… Dar nu toate nevoile sociale (din România) pot fi explicate în 5 secunde (analfabetismul funcțional, dependenta de ajutor social, persoane afectate de sărăcie) și dacă chiar vrei sa știi cum poți ajuta pe cineva, ramai și mai mult de 5 secunde pe mesaj.
2) responsabilitatea numărul 1 a unui ONG este fata de beneficiar. Perfect de acord ca mai bine un influencer cinstit decât un dulap plin cu pliante 😃. Dar oamenii sunt foarte atenți când vine vorba de bani și imediat întreabă – voi cheltuiți banii pe reclama sau ajutați pe cine are nevoie?
3) Fără șef – și cine vorbește oamenilor? Cu cine asociază ei cauza? Cu un beneficiar care vorbește despre propria sa poveste și atât? Cine reprezinta și explica nevoia sociala, fenomenul mai amplu, legea care trebuie schimbata?
4) Capra vecinului – Sunt suficient de multe coaliții și federații non guvernamentale, suficiente acțiuni de advocacy și de reprezentare publica în România care sa mai risipească ideea ca ONG urile serioase se targuiesc asa cu un finanțator. Refuz sa cred :-)
5) the thank you note – well, nu e vorba de Time management. E vorba de faptul ca în afara de ONG urile mari – și nici acolo, puține au buget cât sa acopere un tool de monitorizare a brandului în social media iar departamentul de comunicare (2 – 3 oameni la ongurile mari) face de toate 😁 de la filme și content pe social media, la PR, lansări de studii, articole și texte gata scrise (în stilul celui care publica) pt oricine are disponibilitatea sa le publice, community management, fundraising events, succes stories pentru finantatori, plan de comunicare pentru finantatori… și când prinde un viral sau e pe val cu un subiect, o știre, o campanie – se bucura, crede-mă, dar eu îl cred cand spune cat de rău ii pare ca nu poate mulțumi personal tuturor în timp real.
Am scris rândurile de mai sus tocmai pentru ca am lucrat în comunicare, în zona ONG și am obosit sa aud cum ni se spune cat de poeți suntem ✋ acum nu mai lucrez în zona ONG însă contrar articolului tău, pentru mine a fost cea mai buna școală de comunicare 😃
Dacă așa considerați, că le-am aruncat în derizoriu cu articolul ăsta, lăsați-le să stea acolo, atunci! Și vă urez mult succes în ce faceți. Doar că ar fi de dorit mai puțină superficialitate, știți cum zic. Dar ce știu eu, de fapt, doar nu mă ocup să salvez balenele verzulii, io scriu pe neți.
Rapandulă strepezită? :)))
Foarte util articolul. Si eu cred că ONGurile, din păcate cele din orase mici cu preponderenta – nu au absolut deloc dezvoltata ideea de comunicare- fidelizare- beneficii reale. Sunt unii care zic: hai sa-mi deschid si eu un ONG ca mai postez aici, acolo, vine pe blog, nu-i stergi linkul că mna, ți-e mila de copii, de rechizitele lor, dar hei, ca sa merg să te citesc îmi trebuie fix ce nu am: timpul în care aș putea face bani. Muncind la birou sau acasa la alt proiect in care cred, etc
La aia cu rapandula, atâta s-a putut :D În rest, ai dreptate, foarte bun articol! :))
Multumesc de articol. Un schelet extrem de util pentru o constructie corecta.