În fața mea un cuplu. Amândoi ducând câini în lesă. El cu un golden retriever superb. Ea cu un pitbul (cred că și el era superb, dar nu-s io fan de rasa asta).

Ajung la vreo 3 metri de mine. Fata mergea în față. Pitbulul face brusc dreapta către roata unei mașini (parcată ca boul pe trotuar). Lesa se întinde vreo 2 metri.

În același timp (hai să zic cu o secundă întârziere), golden retrieverul din spate decide să facă brusc la stânga. Către un copac (cumva crescut la juma de metru de zidul unei clădiri). Lesa, la fel se întinde tot vreo doi metri

Așa că eu mă opresc. Nu aveam pe unde să mai trec. Căci împletitura dintre cei doi, câinii lor și lesele întinse a blocat tot drumul.

N-am schițat niciun gest de enervare sau ceva. Nu am zis nimic. Absolut nimic. Așteptam doar ca unul dintre câini să revină la traseul inițial. Ca să pot să mă strecor și eu printre ei.

Doar că fata, aflată în față (și fără să vadă ce se întâmplă în spatele ei) mă vede că m-am oprit. Și, cumva, interpretează oprirea mea drept o ofensă sau ceva.

Și îmi zice înțepată ”Treci pe acolo, ce te-ai oprit așa în drum?” în timp ce îmi arată, fără să se întoarcă, cu mâna peste umăr direcția. Adică fix înspre tipul din spate cu golden retriverul și lesa blocând totalmente drumul ăla.

Tipul încearcă să zică ”iubita, dar…”, la care stimabila i-o taie brusc ”lasă-mă, că-s sătulă de faze de astea” (nu m-am prins la ce s-a referit; probabil i-o fi comentat cineva în trecut despre cum plimbă câinii sau ceva). În timp ce mă țintuia cu o privire tăioasă.

”Hai, nu treci, ce mai aștepți?”, m-a întrebat din ce în ce mai nervoasă. Io tăceam mâlc. Și nici măcar un gest nu făceam. Ceea ce, cel mai probabil, turna gaz pe focul enervării ei.

Tipul – cred că – se enervează și el și zice ”hei, pe unde căcat să treacă?!”. Abia atunci s-a întors tipa. Și l-a văzut pe golden retriever cum își făcea no 2 lângă copac. În timp ce pitbulul ei umecta roata mașinii.

S-a înroșit toată. Dar a enervare, nu a ”scuze” sau ceva de genul. Și a tras brusc de lesă, de l-a târât pe pitbul până lângă ea, în timp ce săracul încă mai picura din el. Și mi-a eliberat partea ei de drum.

Am pornit. Fără să zic nimic. Când am ajuns lângă tip, mi-a strecurat un ”scuze” abia șoptit.

Tot nu am zis nimic. Dar i-am arătat semnul de ok. Și mi-am văzut de drum.

Aia zic.