Să începem cu începutul: sunt antreprenor de vreo 15 ani. Și nu aș mai putea să fiu altceva în viața asta. Sau, mă rog, vorba francezului care a învățat engleză la seral, never say never. Vorbă pe care, firește, tocmai antreprenoriatul m-a învățat nu doar să o rostesc, ci să o gândesc, să o cred.

Îmi place enorm ceea ce fac. O zic mereu că împletirea dintre ce fac ca blogger și partea de consultanță și implementare social media este jobul perfect pentru mine. Dar o zic nu cu ochii îndreptați înspre norișori roz, cu picățele ciclam picurate tocmai ca să potențeze rozul bombon. Și o zic nu zbătându-mi pleoapele ca niște aripi de înger care a stat un pic mai mult la chermeza dată de Sfântul Pavel de ziua Sfântului Bartolomeu.

Ci o zic cu duritatea celui care a învățat această lecție de aur:

Pentru mine antreprenoriatul este perfect pentru că în nici una din celelate slujbe nu m-am simțit împăcat cu mine însumi.

Pe măsură ce îmbătrânesc, parcă devin mai arțăgos la adresa celor care încearcă să vândă antreprenoriatul ca pe ceva ce MUSAI trebuie făcut de oricine, oricând, oriunde și oricum. Pentru că este o mare minciună faza asta. Sau, mai bine zis, un adevăr parțial. Care, ca orice adevăr parțial, poate fi de multe ori cea mai mare minciună.

Nu oricine poate să fie antreprenor. O spune statistica asta: 90% din încercările antreprenoriale o dau de gard. Din diferite motive, nu le discutăm acum. Ba chiar aș întorce vorba asta mult prea des rostită pe la tot felul de evenimente roz cu ciclam: antreprenoriatul este pentru foarte puțini.

Aceasta este baza de la care – cred cu tărie acest lucru! – trebuie începută orice discuție despre antreprenoriat. Pentru a avea de unde urca. Pentru a avea un start realist. Pentru că altfel cei mai mulți dintre cei care pornesc pe calea antreprenoriatului pleacă de la o înălțime aspirațională de la care căderea în realitate este mult prea dură pentru a-și reveni vreodată.

Înainte de a pleca pe acest drum, greu dar care poate deveni norocul vieții tale, cel mai bine ar fi să asculți poveștile celor care au bătătorit deja acest drum. Și să îi asculți nu cum îți spun ce cifră de afaceri au acum, ci cum au avut acele momente de îndoială că nu vor reuși, cum au făcut atât de multe greșeli încât se miră și ei că, totuși, până la urmă a ieșit bine. Ascultă-le sfaturi. Și bagă la cap. Și încearcă să te pui în locul lor de atunci, de la începuturi, nu în mașina de lux cu care unii au venit la eveniment.

Ascultă-i. Învață de la ei. Dar fă ca tine. Pentru că antreprenoriatul inclusiv asta te învață: de tine depinde totul, în cele din urmă. Alții te pot ajuta, te pot împinge un pic înainte în momentele critice, dar tu trebuie să mergi pe acest drum. Singur. Oricât de mulți oameni ai avea în jurul tău la un moment dat.