– Poți să îmi dai un feed-back la proiectul ăsta? (și îmi dă un link).
– Sigur, zic, îmi fac timp să mă uit și revin.

După vreo două zile, îi zic.

– Nu prea se înțelege care e CTA. Adică ce îmi ceri să fac, cum să mă lipesc de inițiativă.
– Eh, dacă nu ai răbdare să citești, io ce să fac?! Adică, pe bune, e chiar așa de greu să te documentezi despre ce facem?
– Da, e greu, pentru că ai doar câteva secunde să îl prinzi pe om să se dumirească ce faci.
– Noi nu avem nevoie de superficiali de ăștia, noi targetăm oameni de substanță.
– Păi, aia e problema: oamenii de substanță au nevoie de alea câteva secunde să se prindă de ce faceți!
– Auzi, noi te-am rugat să ne dai feed-back, nu să ne desființezi proiectul.

Cam așa a fost. De fapt, firește, discuția este una imaginară, siiiiguuuur că în realitate nu pățește nimeni așa ceva. Desigur.

Altfel, așa, ca idee, noi la Kooperativa 2.0 nu începem nicio colaborare cu un brand pe termen lung fără să-i facem auditul amprentei sale digitale. Și cam 83,45% dintre cei cărora le trimitem auditul rămân cu gura căscată sau îi punem pe gânduri. Uneori amândouă. Atât de bine îl facem. Mă rog, atât este de important.

Aia zic.

PS Dacă mă întrebi de ce mi-am făcut timp pentru a da feed-back, explicația este că era o inițiativă civică faină. Cu accent pe era…