Sunt activ de peste 12 ani în social media. Practic, în termeni de istorie 2.0, am început această meserie când dinozaurii htmlizați încă hălăduiau pe coclaurile interneților… Dap, atât de bătrân sunt. Pardon, atât de experimentat (sper că nu ați ratat impresionanta serie de articole despre campanii cu bloggeri).

Lăsând gluma la o partea (deși abia când nu o să mai glumesc în ce fac aici ca blogger pot să agăț ghetele în cui…), dacă vă interesează să aflați mai multe despre social media sau să aveți, ca brand, o prezență corespunzătoare în mediul digital, puteți să apelați cu încredere la serviciile Kooperativa 2.0, unde am alături o echipă de 20 de oameni. Dați un mail pe office@kooperativa.ro și povestim.

Bun, acest deșănțat auto-promo fiind bifat (apropo, încercați să nu ratați oportunități de a spune ce faceți, nu o să vă mai întâlniți niciodată cu ele, știți cum zic…), să trecem la chestiunea în cauză. Și anume cum îi explici bunicii ce este ăla un influencer.

Pauză de publicitate (neplătită, dar tot publicitate înseamnă, firește): scriu acest articol pentru a promova conferința Influencer Marketing (București, 13 septembrie – event aici). Despre care pot să vă spun câte în lună și în stele, dar nu o să o fac. Ci o să zic direct: dacă aveți cât de cât treabă cu 1. marketing 2. influencer, ne vedem acolo. Căci acolo trebuie să fiți. Dacă aveți nevoie de explicații în plus, cel mai probabil veniți degeaba acolo, știți cum zic…

Revenim în direct. Cu voia dumneavoastră, voi însăila părerea mea sub forma unui dialog pseudo-maieutic (dați un google, bre, doar nu vreți să vă dau totul direct pe sistem de posmăgeală…).

– Mamaie – te întreabă bunica, când te-ai dus ultima dată la ea (singura aia dată odată la trei luni)-, ce este ăla influențăr? Că m-am uitat aseară la emisiunea mea favorită, știi tu, ”Visuri și vise deschise când nu sunt închise” (vaaaaaaai, mamaie, ce frumos se vede pe televizorul ăla cu tub mare de mi l-ai luat de ziua mea, din când în când chiar văd și niște culori pe acolo!) și a venit una mai țâțoasă, doamne, iartă-mă că vorbesc prostii la bătrânețe, de o tot dădea înainte cu influențer în sus și influențăr în jos, de mi-a zăpăcit creierii capului!

– În primul rând, bunico, se spune influencer, nu influențăr. Ia, repetă, ca să fiu sigur că ai învățat.

– Iiiiinfluuuueeeeensăăăăăr – se conformează bunica, disciplinată (speră că poate îi mai lași vreo 50 de lei, să îi pună în batista aia din dulap).

– Bun. Dar tu ce crezi că înseamnă, bunico? Tu ce ai înțeles că făcea fata aia de tot își spunea influencer? – mergi tu înainte pe drumul socrateian.

– Păăăăi – zice bunica, în plin efort de gândire – eu cred că lucrează la raionul de sutiene!

– Cum ai ajuns la concluzia asta, bunico? – o întrebi tu, abținându-ți pufnitul în râs (sau ceva).

– Păi nu ți-am zis? Era foarte țâțoasă? Adică de ce să îți fâlfâi bisericuțele – doamne, iartă-mă, că dracu cred că a dat iama în mine! – dacă nu ai un interes? Și ce interes să ai pă fâlfâirea asta altul decât să arăți că ai nevoie de sutiene? Este? Am nimerit-o, mamaie? – te uluiește bunica.

– Ăăăăăăă, dar dacă nu este așa cum zici? Dacă ai plecat pe fentă, bunico, așa cum se zice în fotbal? Adică poți accepta că te-ai uitat prea atentă la decolteul fetei și ți-a scăpat esențialul? – încerci tu să o aduci pe calea luminării.

– Se poate, mamaie, se poate, nu zic nu, că-s femeie bătrână și am văzut multe la viața mea – parează bunica. Dar vin și te întreb: dacă vrea să transmită altceva duduia aia, dacă altceva este esențial pentru ea, de ce își scoate țâțele la înaintare? Ai? Ia explică-i tu mămăiței de ce face de astea.

– Ăăăăăăă – reacționezi tu semi-bulversat.

– Ia, hai, lămurește-mă! – te bagă bunica în corzi. Adică, ce, ea vrea să îmi zică mie că e pace în lume și că trebuie să salvăm planeta, dar își tot arată bisericuțele? Păi cine dracu – doamne, iartă-mă, la spovedanie mă duc direct de aici! – mai are chef de salvat planeta când îi vede la aia ditai țâțele?!

– Ăăăăăăăăă – mergi tu înainte pe drumul pafaristului lăsat cu gura căscată.

– O fi cum zici tu, mamaie – o bagă bunica pe aia cu armistițiul. Dar, dacă vrea să saleveze planeta, să își pună data viitoare un taior elegant, care să îi acopere lăptăria – doamne, iartă-mă, că vacă mai sunt – altfel neam să înțeleagă lumea altceva!

Te ridici, o pupi cu drag pe creștet, scoți 200 de lei din portofel, întru încântarea bunicii, îi promiți că vii și săptămâna viitoare să povestești cu ea (ceea ce îi creează aproape un șoc bătrânei!) și pleci.

Și îți promiți în gând că data viitoare o întrebi pe bunica ce înțelege ea prin publicitate. Căci, la 200 de lei (bine, puteai să îi lași mai puțin, dar te-a luat valul), insighturile pe care le primești de la o bătrână care vede lumea cu ochii nepoluați de atâta modernitate sunt aur. Aur curat. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră.

Ce-am vrut să vă zic cu asta? Fiecare înțelege ce vrea. Și ce poate. Dar v-aș recomanda cu mare drag să înțelegeți un lucru fundamental: toată treaba asta cu influencer marketing este complicată. Rău. De aceea ai nevoie de (stai să o bag să se vadă mare)

oameni care și-au făcut o meserie nu din a fi influencer, ci din a lucra cu influencerii și de a crea set-upul în care influencerii să aducă brandului cât mai mari beneficii, cât mai eficient și cu rezultate cât mai măsurabile.

Altfel s-ar putea să pleci pe fentă. Ca bunica. Știți cum zic.

PS Sunt și influenceri cu care poți lucra direct. Și care sunt super-profi. Dar sunt puțini. Exact cât să fie excepțiile care confirmă regula. Știți cum zic.