19.06.2017

Piesa dintre volan și scaun este, de multe ori, aia defectă…

În urmă cu ceva ani, am venit de la Brașov înspre București cu Alex Filip la volan. Îl știți, campion național de zilioane de ori la raliu. Când am urcat în mașina lui (aia personală, nu de curse), deja mă gândeam că o să mă aștepte o experiență de aia de foioioi. Și așa a fost. Doar că nu cum credeam, adică să fac, gen, în juma de oră traseul Brașov – București. Căci, după ceva vreme de la plecare, văzând că Alex conduce foarte prudent și respectând toate regulile de circulație, nu am mai suportat și l-am lovit cu o glumă de ghiolban (jur că așa am fost atunci!):

Băi, Alex, și bunică-mea conduce mai repede ca tine, băh!”. La care Alex s-a uitat serios la mine și m-a lovit decisiv: ” Vezi drumul ăsta? Este doar covorul care mă duce din punctul A în punctul B în siguranță, ca să ajung întreg acasă la familie. Nimic mai mult. Nu este loc de joacă și de arătat mușchii de șofer”.

Dragă Alex, nu ți-am spus niciodată cât de tare m-ai lovit cu cuvintele alea. Și cât de mult mi-ai schimbat, cu câteva vorbe, modul în care am condus din acel moment încoace. Și cum o fac în continuare. Așa că, uite, îți mulțumesc public pentru asta :)

Apoi zilele trecute am fost la Academia Titi Aur, unde am făcut cursul de conducere defensivă (Mirela, fată, mulțam din tot sufletul meu de blogger bătrân și pe alocuri simpatic pentru că ai tras de mine să ajung acolo…). O experiență teribilă pentru orice șofer. Căci am plecat de acolo strâmbat, dacă vreți, în ceea ce privește modul în care înțelegeam condusul, în care credeam io că este bine să șofezi.

Bun, acuma să nu înțelegeți că o să vi se întâmple ceva epifanie dacă o să faceți și voi cursul ăsta. Nici pe departe. De altfel, nu revelații sau nuș ce își propun cei de la Academie să declanșeze în voi. Ci ceva mult mai simplu. Dar tocmai de aceea incredibil de important: să vă pună pe gânduri. Un pic, nu mult. Doar acel ”pic” din care voi să ieșiți un pic schimbați, nu mult. Acel ”pic” de schimbare care să vă facă să evitați niște, doamne ferește, incidente. Iar asta este, din punctul meu de vedere, uluitor. Pentru oricine.

Paradoxul pervers, dacă vreți, al efectelor pe care le are în mintea și în sufletul vostru această schimbare este că nu o să puteți vedea dacă ați avut dreptate să vă schimbați sau nu. Pentru că, nu-i așa, tocmai faptul că v-ați schimbat atitudinea la volan vă scutește de astfel de oribile confirmări. De aceea, a merge să faci un astfel de curs și a-ți asuma ce ai învățat acolo este o atitudine de credință: crezi cu adevărat că te poate ajuta și de aceea aplici ce ai învățat. Și mai crezi că tocmai pentru că aplici ce ai învățat o să te ajute să nu ai parte de incidente nedorite.

E greu de povestit despre schimbarea pe care o simți în tine după ce faci cursul de conducere defensivă. Trebuie să fii acolo, să simulezi impactul frontal la 15 km/h ca să înțelegi cum te schimbă o asemenea experiență. Și, dacă vă vine să ziceți ”doar 15 km/h”, mai băgați o fisă. Căci am văzut viteji în cadrul cursului care s-au urcat rânjind în mașină și care s-au dat jos palizi după ce impactul la ”doar 15 km/h” i-a scuturat teribil.

E greu de povestit ce simți când vezi statisticile cu România pe primul loc în Europa la accidente mortale (420 de morți la 1.000.000 de km; pe locul doi vine Bulgaria, cu ”doar” 240 de morți), când le auzi în partea teoretică a cursului, la începutul experienței, doar tu te-ai dus acolo, la Academie, să-i dai tălpiță, nu-i așa?

E greu de povestit ce simți când auzi instructorul zicându-ți ”pasagerul din spate fără centură este un criminal”. Pentru că, la un impact, forțele de 5 G îl aruncă peste tot prim mașină, ucigând tot ce prinde în cale.

Traficul este un război din care nimeni nu câștigă”, ne-a spus instructorul. Doamne, cât adevăr. Și cât de mari războinici ne credem. Și câte fapte de vitejie suntem tentați să ne asumăm când suntem la volan. Și cât de mare este prostia de care, de multe ori, dăm dovadă…

Vă recomand din tot sufletul să mergeți să faceți cursul de conducere defensivă. Care – cred cu tărie asta! – ar trebui făcut condiție obligatorie pentru a primi carnetul de șofer. Mai ales în zilele de astăzi când multe școli de șoferi sunt doar o panaramă de învățat condusul, nu o școală adevărată, cum ar trebui să fie.

Vă doresc să deveniți șoferii care ajung în siguranță acasă, la cei dragi. Nu șoferii pentru care condusul este o competiție. Cu nimeni. Pentru nimic. Din care câștigă doar un egou strâmb, prost înțeles și de un egoism oribil.

Cam așa arată impactul frontal simulat la ”doar” 15 km/h…

Și o scurtă ilustrare video despre cât și de ce este important ABS-ul la mașină.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Invitație la prima ediție a conferinței ”Împreună pentru viață – o șansă la normalitate”

Berea nu îngrașă. Nici mâncarea nu îngrașă. Îngrașă băutul ca boul și mâncatul ca vaca!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *