Zilele trecute am văzut pe Tidal la ultimele apariții albumul ”Leave Me Alone” al celor de la Hinds. Nu m-a atras din prima să îl ascult, mai ales că exact în aceeași perioadă mă năucise ”Blackstar”, ultimul album David Bowie (din păcate, chiar ultimul…). Dar ieri am văzut pe The Guardian albumul acesta la recomandări. Ceea ce m-a intrigat un pic. Așa că m-am pus să îl ascult.

Și, cum fac de fiecare dată când ascult ceva nou, nu am căutat nimic despre trupă sau despre album, am vrut să văd care este feelingul despre muzica respectivă fără să fiu influențat de nuș ce reviewuri (oricât de tare te dai, când un guru al recenziilor zice ceva, tot te influențează, zic). Am ascultat doar ce are de spus trupa.

De la prima piesă am zâmbit. Căci fetele de la Hinds au un fel de candoare jemonfichistă în ce cântă. Că nu știu cum să îi zic altfel :)) Altfel spus, de foarte multă vreme nu am mai avut, ascultând un album, senzația aia de ”bre, ce bucurie pe fetele astea, cum cântă ele, așa, cum simt și li se rupe de altceva…”. Iar asta, dragilor, în lumea super-tehnologizată în care trăim și în care ”efectul special” este mai important de multe ori decât faza în sine, ca să zic așa, este foarte bun pentru coraconul unui consumator atroce de muzică :)

Spanioloaicele de la Hinds (căci sunt niște fete tinere din Spania) au reușit cumvă să mă trimită în urmă cu vreo 25 de ani, în camera mea din Baia Mare, toată plină de afișe, când compuneam și eu #cabăieții niște piese pe chitara mea electrică Reghin :) Cam ăsta a fost feelingul pe care mi l-au transmis :)

Bine, dacă este să le luăm la bani mărunți, multe ne dau cu virgulă. Adică vocile sunt de campus, gen luăm chitara și cântăm între două beri. Dar, pe de altă parte, și asta face parte din farmceul jemomfichist despre care vă spuneam. Instrumental, este multă poezie acolo, ca să zic așa :)) Dar, pe de altă parte, ar fi sunat prea pretențios ceva virtuozități pe un album așa de lejerean.

Una peste alta, albumul ”Leave Me Alone” al celor de la Hinds intră în #CatalogulDeAlbume de pe acest blog cu nota 8. Cumva, ar fi trebuit să le dau un 7,5 strict pe ce mi-au spus muzical. Dar le-am dat juma de notă pentru că au funcționat ca un fel de madelaină proustiano-muzicală pentru mine, iar asta nu mi se întâmplă prea des :)

PS Dacă v-ați inervat (ca să nu zic enervat) la faza cu căprioarele din titlu, nu vă agitați. Hinds înseamnă exact căprioare. Înainte se numeau mai direct, Deers, dar cică exista deja o trupă The Deers, care le-a somat să își revizuiască atitudinea :))

https://youtu.be/mk-5w3Di0jk