Presupun că toți avem, în capul nostru propriu și personal, niște sertărele muzicale, unde, pe diverse criterii (de un subiectivism atroce, firește), încadrăm diverse trupe și artiști și piese sau albume. Mi-ar fi greu să vă explic cum funcționează asta la mine. Nu pentru că nu aș ști ce să zic, ci pentru că ne-ar lua foarte mult timp :)) Și, între noi fie vorba, astfel de chestiuni nici măcar nu contează decisiv. Căci, desigur, ceea ce contează este cum simțim muzica pe care o ascultăm.

Zilele asta de pauză de Sărbători, am ascultat foarte multă muzică. A fost, dacă vreți, o decizie strategică: adică am renunțat la a citi mult pentru a asculta multă muzică. M-am abonat și la Tidal, ocazie cu care am descoperit că nu stau deloc rău la partea de noutăți metal și rock, ceea ce, firește, mă coafează corespunzător.

Unul din albumele pe care le-am ascultat cu sprânceana ridicată a fost albumul de debut al olandezilor de la Our Oceans. Numele trupei nu mi-a spus nimic. Nici acum, după ce am ascultat de două ori albumul (unul foarte bun!), nu îmi spune mare lucru. Să nu credeți că e cu ecologisme și de astea, căci băieții sunt ei ecologiști în felul lor, dar nu în halul ăsta :)) Șeful trupei, Tymon Kruidenier, explica într-un interviu că numele trupei vine de la oceanele de emoție pe care le avem în fiecare dintre noi. Mă rog, tot nu îmi spune nimic numele, parol.

Dar muzica lor îmi spune multe. Pentru că acest album de debut este unul care mi-a ridicat sprânceana. În special pentru că, pe măsură ce îl ascultam, îmi dădeam seama că nu reușesc să îl încadrez în nici un sertar muzical de ăsta propriu. Iar asta este mare lucru, serios.

Dar, pe lângă curiozitatea stârnită de o asemenea abordare muzicală, ce cântă cei de la Our Oceans te lovește corespunzător la coracon. Vă dau mai jos două mostre de pe album, ca să înțelegeți feelingul ăsta de melanj între Anthema (mno, mie asta mi-a transmis…), Radiohead și – Dane, să nu dai cu bolovanul dacă vezi asta! – ai mei de la byron. Plus multe altele. Totul combinat în așa fel încât să nu iasă în față vocea, instrumentele sau nici măcar versurile (foarte bune, de altfel), ci muzica trupei.

O reușită acest album în ceea ce mă privește. Motiv pentru care aștept cu mare interes să văd ce o să mai scoată trupa. Și, de ce nu, poate să îi văd o dată live. Căci muzica asta interesantă simt că devine și mai interesantă când o simți direct din boxe, cum ar veni :)

Și, pentru că este primul album despre care scriu anul acesta pe blog, vă fac și o promisiune: o să scriu mai mult despre muzica pe care o ascult. Pentru că, cine știe, așa vă dau idei. Bune sau proaste, despinde de cartier :))

Și, pentru că pe final de an vreau să fac un fel de top al albumelor ascultate (căruia, în lipsă acută de inspirație o să îi spun ”Catalogul de Albume”), dau și o notă pentru fiecare album în parte, pe o scară de la 1 la 10. Our Oceans primește un cinstit și fără echivoc 8,5.

Pentru conformitate

Album lansat pe 15 noiembrie 2015

Componența trupei:
Tymon Kruidenier vocals & guitars
Michel Nienhuis guitars
Robin Zielhorst bass
Jasper Barendregt drums & percussion