După peste 100 de ore de consultanță raportez:

Am decis să permanentizez inițiativa #PlatestiCatCreziCaFace.

Adică se poate înscrie oricine, oricând. Mă rog, când găsește sloturile disponibile în calendarul meu.

Mai jos îți explic de ce am decis să permanentizez inițiativa, care sunt rezultatele celor peste 100 de ore de consultanță pe acest sistem și care-s recomandările mele pentru cei care oferă, într-un fel sau altul, într-o denumire sau alta, oferă servicii de consultanță (îi zic așa generic).

Pe scurt (un fel de executive summary)

– Am avut 116 întâlniri/ore de consultanță pe sistem de #PlatestiCatCreziCaFace.

– 40% au fost antreprenori medii și mici, 30% CEOs și GMs, 25% freelanceri/soloprenori, 5% alte categorii.

– Aproape 50% din subiectele de discuție au fost despre brand personal(!), cam 25% pe diverse chestiuni de marketing, 20% pe business development, 5% diverse.

– Prețul mediu pe oră plătit de cei cu care am discutat a fost o surpriză pentru mine (explic mai jos de ce nu îl fac public).

Pe lung (că îmi și place să povestesc!)

Ce înseamnă mai exact #PlatestiCatCreziCaFace

Păi, fix cum îi zice numele: vii la întâlnire cu mine, discutăm ce vrei să discutăm, te gândești dacă și cum te-a ajutat, îmi zici o sumă, îți fac factura, tu o plătești. Atât.

Nu comentez suma. Nu o negociez. E fix decizia ta cât vrei să dai. Asta-i regula jocului meu. Una grea pentru unii, știu…

O fi grea, dar pe de altă parte am rămas cu gura căscată când mai mult de jumătate din cei care au venit la discuții cu mine mi-au zis că n-ar fi venit dacă nu aș fi lansat inițiativa. Confuz, le-am cerut să îmi explice de ce.

Ei bine, răspunsurile lor m-au lăsat cu gura căscată: 1. ”N-am crezut că mă ridic la nivelul tău” 2. ”N-am crezut că am bani de tine”.

Uau, pur și simplu uau… Fenomenal cu ne punem frâne singuri în viață, fenomenal… Dar despre asta discutăm altă dată. Că e muuuult de povestit.

Mai zic doar atât: prețul pe care fiecare dintre cei cu care m-am întâlnit l-au plătit a fost rezultatul între cât cred ei că merită discuția cu mine + cât pot să plătească (unii erau foarte strâmtorați) + cât sunt dispuși să plătească (cred că eu merit mai mult, au bani să dea atâta, dar nu vor să o facă; altă discuție pentru altă dată ).

Scurt istoric

Am lansat inițiativa #PlatestiCatCreziCaFace în toamna lui 2024 pentru că am avut un moment de ezitare. Bine, poți să îi zici și că am cochetat cu mârșavul și pârdalnicul sindrom al impostorului. Dar am merge prea departe, cred.

Eram în perioada în care știam că de la începutul lui 2025 o să mă retrag total din operaționalul Kooperativa 2.0, agenție pe care am înființat-o în urmă cu vreo 14 ani împreună cu Vlad Dulea. Managementul urma să fie preluat de doi tineri (și fenomenali din multe puncte de vedere!) asociați, Robert-Nicolae Feraru în calitate de CEO și Cosmin Sipoș în calitate de COO.

Cum stăteam eu la un vinil și la o bere artizanală (nu neapărat în această ordine…), am realizat, cumva surprins, că nu știam exact ce urmează să fac în continuare. Și s-a intromisionat instant întrebarea în creierii capului meu: o să rămân tot în zona de marketing? Și la fel de instant a venit junghiul ăla impostorial: dar oare mă mai percepe piața ca fiind un profesionist în marketing?

De la junghiul ăsta am plecat. Și, fără să stau prea mult pe gânduri (repeziciunea asta în decizii a fost trade markul meu în aproape tot ce fac în viață; dacă a fost bine, dacă a fost rău, parcă abia acum la 50 de încep să îmi pun întrebări de astea…), am aplicat o tehnică pe care o stăpânesc la modul celest, rafinată în zeci de ani: am redus întreaga problemă la esența esențelor esențiale.

Iar esența esențelor esențiale la auto-întrebarea mea dacă piața mă mai percepe ca profesionist în marketing a fost această triadă (mereu reduc la 3 concepte esența aia): piață – marketing – profesionist. Cu semnul întrebării ? la final.

Nu stăm acum să îți raportez cum îmi funcționează mie creierii capului (deși cred că e un subiect fascinant… ). Dar răspunsul la întrebarea asta cu trei concepte și un semn de întrebare mi-a venit imediat. Într-o formă vizuală care este o combinație între un slogan și un cap de excel (că așa funcționez io de enorm de multe ori): Pune PROFESIONISTUL la bătaie pe PIAȚA de MARKETING. Cum? La liber, desigur.

Așa s-a născut în capul meu inițiativa #PlatestiCatCreziCaFace. Pe care am anunțat-o imediat după ce mi-a venit în cap soluția asta vizuală.

După primul val de înscrieri (vreo 50 în doar 24 de ore!), am impus regula asta: doar 10 ore pe lună de consultanță pe care să le ofer pe acest sistem. Că, mi-am zis io, o să mă blochez doar făcând asta.

Eh, ce nu știam eu atunci era că o să îmi placă ENORM aceste întâlniri. Și ce învăț din ele. Și ce relații îmi fac. TOT mi-a plăcut. De aceea am decis să permanentizez inițiativa și să las lumea să se înscrie oricând vor.

Cine a venit la întâlnirile cu mine

40% au fost antreprenori medii și mici, 30% CEOs și GMs, 25% freelanceri/soloprenori, 5% alte categorii.

Sigur, împărțirea este oarecum forțată. Dar nu prea am altfel cum să… împart. Adică, spre exemplu, când zic CEO zic și CEO de mare companie, dar și CEO de companie cu 50 de oameni. Dar tot șef este! Ca să zic așa. La fel și la antreprenori. Am discutat cu unii care au aproape 1.000 de angajați, dar și cu unii care au 8 sau 9.

Dincolo de această împărțire cumva forțată, concluzia pe care am desprins-o este una care mi-a dat mult de gândit: întreaga zonă de business are nevoie de cineva ca mine, perceput ca înțelept, maestru și antrenor (îți explic mai jos care-i faza, pentru mine a fost mindblowing…).

Doar că mare atenție celor care simt că pot să se bage în acești parametri: au nevoie de un fel de sfântă treime, despre care discutăm mai jos. Cu mențiunea că, desigur, acestea sunt concluziile mele personale după cele peste 100 de ore de consultanță oferite. Nu-s sociologic reprezentative, evident. Dar niște idei tot pot să îți dea, știi cum zic.

Ce au vrut oamenii de la mine

Știi faza cu au venit cu ideile lor și au plecat cu ideile mele? Cam așa a fost cam în 60% din cazuri. În cele 40% rămase oamenii au venit direct cu chestiuni punctuale și pe ele am lucrat.

Ce înseamnă ideile lor cu care au venit? Spre exemplu, îmi ziceau că îți doresc să își construiască brandul personal. Ce înseamnă că au plecat cu ideile mele? Păi, când aplicam Pasul 0 (zero) din programul meu de construcție a unui brand personal, decideam împreună că nu prea are logică să se apuce de această construcție. Sau veneau cu ideea lor că au problemă de marketing și plecau cu ideea mea că au o problemă de business development. Și tot așa.

Numitorul comun, însă, al TUTUROR celor care au venit să discute cu mine a fost acesta: aveau nevoie de soluții, explicații și argumentații. În această ordine.

Nu avem timp acuma să stăm prea mult pe subiectul ăsta. O să povestim altă dată. Că e fascinant.

Zic doar atât:

– soluții a însemnat pentru ei, de regulă, să primească un framework pe care să poată lucra și prin care să înțeleagă ce au de făcut și care să îi ajute în monitorizare și analiză.

– explicații a însemnat pentru ei, de regulă, să înțeleagă modul în care funcționeză un ”ceva”, de ce merge piața într-o anumită direcție sau (aici se lăsa cu julituri grave…) ”de ce nu mă mai potrivesc eu cu lumea asta…”.

– argumentații a însemnat pentru ei, de regulă, să le ofer acea muniție informațională care să îi ajute să înțeleagă explicațiile alea de mai sus în așa fel încât să le poată folosi și ei în relația cu subordonații, cu partenerii, cu șefii sau cu alți stakeholderi.

Cum ziceam, discutăm altă dată pe îndelete, subiectul este fascinant.

Astea au fost subiectele de discuție

Și ca să mă duc totuși pe încă o împărțire oarecum forțată, dar care te ajută să înțelegi, aproape 50% din subiectele de discuție au fost despre brand personal(!), cam 25% pe diverse chestiuni de marketing, 20% pe business development, 5% diverse.

Am pus (!) la faza cu brand personal pentru că a fost o surpriză pentru mine. Tocmai de aceea am scos-o din categoria ”marketing” și am făcut-o categorie separată.

Chiar nu mă așteptam. Că de aceea am și dat drumul programului meu de construcție de brand personal. Că am văzut atâta cerere.

Și despre asta o să discutăm mai pe larg altă dată. Că e muuuult de povestit și aici. Dar, pe scurt, îți zic motivațiile oamenilor, Top 5. Adică de ce au venit la mine și au zis (unii eronat, cum îți ziceam că au plecat cu ideile mele) că au nevoie de brand personal:

– Ca să facă vânzări mai multe

– Ca să obțină leaduri calificate

– Pentru employer branding

– Ca să avansez în carieră/companie

– ”Ca să nu mai văd alții mai proști că îmi iau fața”.

Celelalte subiecte au fost diverse chestiuni de marketing. Adică ”nu înțeleg ce mai înseamnă marketing în ziua de azi” sau ”cum să calculez un buget optim de marketing” sau ”cred că agenția mea îmi ia prea mulți bani” sau ”merită sau nu să dăm drumul unui newsletter și cum să o facem”. Multe, multe subiecte. Unele punctuale, altele de abordare strategică, să îi zic așa.

Parte de business development a fost o oareșce surpriză pentru mine. În sensul că eu anunțasem lumea să vină la o discuție pe teme de marketing. Când colo lumea (apropo de faptul că unii au început să mă vadă înțelept, maestru și antrenor; vezi mai jos) a apelat la experiența mea antreprenorială.

Partea faină este că așa am realizat că știu oleacă de bătaie și pe zona asta. Căci cei cu care am discutat despre acest subiect mi-au raportat succese mari la hectar! Și io i-am crezut, recunosc

Cât au plătit oamenii

Și aici am avut o surpriză. Una plăcută. Pentru că, în capul meu când am lansat inițiativa, era că lumea o să plătească realmente cât poate și cât are. Adică mult mai puțin decât, să zicem, este rate-cardul meu dacă ai nevoie de mine când apelezi la serviciile Kooperativa 2.0.

Dar, pe medie, cât au plătit oamenii a fost o surpriză plăcută. De ce nu zic public prețul mediu pentru o oră de consultanță cu mine? Păi, cumva este evident: dacă tot am decis să permanentizez inițiativa #PlatestiCatCreziCaFace să se poată înscrie oricine oricând, dacă aș zice prețul mediu până acum aș influența decizia oamenilor. Și tocmai asta vreau să evit. Din considerentele zise mai sus legate de frânele pe care unii și le trag singuri. Și care ar striga exact ideea inițiativei.

Zic doar extremele: cineva care mi-a zis că oscilează între 12 și 13 Euro, așa că vrea să îmi dea 12.5 Euro și cineva care a zis că ora aia a fost pentru el de 500 de E. Dar știi cum este cu extremele astea: e ca la cazanul de pălincă, capul și coada nu se pun, doar ce este între ele :)

Recomandările mele pentru consultanți

Unul din indicatorii că inițiativa mea #PlatestiCatCreziCaFace a fost un succes a fost și ăsta: mai mulți consultanți (termen generic) mi-au cerut permisiunea să foloseasscă și ei public acest mod de a se pune pe piață.

Ceea ce m-a bucurat foarte tare. Și le-am zis. Și i-am felicitat. Pentru că mi se pare un mod foarte sănătos de a pune problema. De a lega o parte a pieței care, după cum ziceam, nu se simte ”de nivelul” unora sau ”n-am bani” cu cei care îi poate ajuta ENORM, cu acei consultanți (termen generic).

Așa că recomandarea mea fermă pentru toți cei care oferă servicii de consultanță (termen generic, da?) este să iasă și ei pe piață cu un astfel de serviciu pe sistem de #PlatestiCatCreziCaFace. Chiar dacă îl numește altfel. Chiar dacă pune doar câteva ore la bătaie. Dar principiul să funcționeze: cât poate, vrea și este dispusă să plătească piața.

E greu să te pui așa pe piață? Da, e foarte greu. Și știu deja unii care mi-au spus frustrați că ”măi, tu cum faci de la tine se înscrie lumea, că la mine nu s-a înscris nimeni!”. Răspunsul meu este invariabil: brandul personal construit cum trebe, nenicule frățică.

Cam asta a fost raportul meu despre #PlatestiCatCreziCaFace. Vorba nuș cui, a fi vrut să fiu mai scurt, dar nu am avut timp.

Oricine poate să se înscrie oricând la o oră de discuție cu mine. Îmi dai un mail pe cristi@strongpoint.ro. Și o să îți dau mai multe detalii. Inclusiv un link unde să te poți programa direct (io-s fiert pă eficiență!). Și plătești după ce am avut discuția. Cât crezi că face, cât poți și cât ești dispus/ă.

Dacă te-a ajutat ce am zis în cearceaful ăsta numit în lipsă de altceva raport, mă bucur. Dacă nu te-a ajutat, tot mă bucur. Că aia e ideea în viață: să decizi de ce vrei tu să te bucuri, nu să stai după alții, știi cum zic.

Aia zic.